După ce Ah Fei plecă, Ah Man rămase încă îngrijorată și se plânse:
– Am convenit asupra unei sume de o sută de taeli, dar dintr-o dată s-au făcut două sute. Chiar și găinile nu ouă atât de repede.
Jiang Si întinse mâna și o lovi ușor pe frunte, spunând:
– Nu mi-am dat seama că ești atât de avară înainte.
Ah Man își acoperi fruntea și făcu o mutră, gândindu-se în sinea ei că stăpâna ei nu avea bani niciodată înainte, așa că nu putea fi considerată o avară chiar dacă ar fi vrut.
– Nu te concentra prea mult pe asta. Banii sunt importanți, dar nu sunt cei mai importanți pentru noi, spuse Jiang Si.
Ea avea nevoie de bani pentru a rezolva anumite lucruri, dar ceea ce îi lipsea erau oamenii care să se ocupe de sarcini. Dacă ar fi avut vreo altă opțiune, nu ar fi folosit un derbedeu de pe stradă precum Ah Fei, cu care nu avusese niciodată de-a face până atunci.
Din fericire, a avut noroc. Ah Fei era rapid la minte și nu era atât de superficial, ceea ce îl făcea oarecum util.
– Dă-i aceste două sute de taeli lui Liu Xiangu pentru a-i plăti datoria, îi porunci Jiang Si.
– Nu o vei mai întâlni pe Liu Xiangu, domniță? întrebă Ah Man.
– Nu, nu mai este nevoie să o văd, răspunse Jiang Si. Plătind datoria, nu vor mai avea nimic de a face una cu celălaltă. Era timpul ca Liu Xiangu să suporte consecințele faptelor ei rele.
În viața ei anterioară, Liu Xiangu se bucurase de o perioadă lungă de prosperitate. Chiar și atunci când Jiang Si s-a căsătorit cu Yu Jin și s-a întors în capitală, Liu încă prospera.
Cu toate acestea, într-o zi, cândva prospera Liu Xiangu a fost ucisă în propria casă, iar ucigașul nu a fost niciodată prins.
Jiang Si știa cine era ucigașul.
Din momentul în care titlul a ajuns la familia unchiului al doilea, ea a început să suspecteze incidentul când mătușa a două a invitat-o pe Liu Xiangu în casa lor pentru a face o exorcizare. În timp ce cerea lui Yu Jin să investigheze pe ascuns familia unchiului al doilea, ea i-a cerut să se uite și la trecutul lui Liu Xiangu.
Multe lucruri, dacă sunt investigate în detaliu fără a ține cont de costuri sau timp, dezvăluie adevăruri neașteptate.
Cel mai groaznic dintre faptele lui Liu Xiangu a fost folosirea fiului ei, deghizat în fată, pentru a ruina fetele din familiile bogate. A fost chiar acest act cel care a dus la sfârșitul ei.
Desigur, ucigașul nu avea nimic de-a face cu familia Yan.
Planul imoral al lui Liu Xiangu nu se limitase la familia Yan. Unele fete erau hotărâte și nu insistau să se căsătorească cu un băiat sărac din cauza celor șapte nopți, iar altele aveau părinți care chiar își iubeau fiicele și le împiedicau să facă alegeri stupide.
Conform investigațiilor lui Yu Jin, cel puțin patru sau cinci tinere fuseseră victime ale aceleași boli ciudate ca și domnița Yan.
Liu Xiangu fusese foarte atentă în acțiunile sale. Toate aceste tinere erau doar copii, trăind în cetăți diferite, la cel puțin o sută de li depărtare. Băiatul sărac din visele lor, despre care se spunea că stătea la rude îndepărtate, avea un set diferit de „rude” de fiecare dată.
Liu Xiangu își lansase o plasă largă, la un cost mare.
Printre ele se afla și domnița Dou, o fată frumoasă adorată de părinții ei. Avea o personalitate puternică și, după ce a fost victimă fiului lui Liu Xiangu, a înțeles rapid adevărul și s-a spânzurat, lăsându-i pe părinții ei fără nicio explicație.
Deghizarea fiului lui Liu Xiangu ca fată era perfectă. Cum ar fi putut părinții domniței Dou să știe că persoana care dormea cu fiica lor în fiecare noapte era un bărbat? Confruntați cu moartea fiicei lor, aceștia erau complet nedumeriți și nu înțelegeau motivul.
Văzând că a avut loc o sinucidere, Liu Xiangu a fugit rapid.
Domnița Dou avea un logodnic, un iubit din copilărie care devenise ofițer militar staționat în cetatea Lin. Fusese plecat să suprime o rebeliune locală împreună cu superiorii săi. Când s-a întors și a aflat despre moartea logodnicei sale, aproape că a înnebunit.
Părinții domniței Dou nu aveau decât să plângă neajutorați în fața întrebărilor logodnicului lor.
Moartea logodnicei sale devenise o durere de neșters pentru acest bărbat. Nu putea să creadă că ea și-ar fi luat viața dintr-o prostie. Trebuia să fi fost ceva insuportabil ce i s-a întâmplat.
Bărbatul și-a îndreptat atenția asupra lui Liu Xiangu, care apăruse în casa familiei Dou.
Totuși, comunicarea a fost dificilă la acea vreme și, după ce Liu Xiangu a plecat, ea a dispărut fără urmă.
Familiile din diferite cetăți care fuseseră victime ale lui Liu Xiangu, chiar dacă începuseră să înțeleagă adevărul, nu aveau de ales decât să îl păstreze în mare secret. Nu îndrăzneau să menționeze numele lui Liu Xiangu străinilor și erau nevoiți să laude abilitățile ei, în timp ce înghițeau amărăciunea.
Atunci când victimele acoperă activ făptuitori, devine aproape imposibil pentru străini să afle adevărul.
Așa au mers lucrurile timp de mai bine de un deceniu.
Bărbatul a reconstituit în cele din urmă adevărul printr-o combinație de presupuneri și investigații. Înfuriat, i-a castrat fiul Liu Xiangu, apoi a intrat în secret în casa acesteia din capitală și a ucis-o în miezul nopții.
Atunci când cei care apelaseră la serviciile Liu Xiangu au trimis oameni să o caute, bărbatul plecase deja din capitală și se întorsese în cetatea natală al logodnicei sale.
Astfel de cazuri erau cele mai greu de rezolvat. Chiar dacă autoritățile ar fi încercat să investigheze persoanele care aveau o răfuială cu Liu Xiangu, nu s-ar fi gândit să caute mai mult de un deceniu în urmă.
Mai mult, Liu Xiangu nu provenea dintr-o familie nobilă; era o femeie de la țară care câștigase favorurile elitelor prin reputația sa. După ce a murit, interesul pentru cazul ei a scăzut rapid, iar acesta a devenit treptat un caz abandonat.
Yu Jin investigase mult timp afacerea Liu Xiaogu la cererea lui Jiang Si, motiv pentru care au reușit să dea de urma acestui bărbat și să dezvăluie atâtea detalii.
Soarta bărbatului o făcu pe Jiang Si să suspine mult timp.
După ce și-a lăsat părinții în grija fratelui său, bărbatul și-a luat viața la mormântul logodnicei sale.
Acest incident stârni multă vâlvă în zonă.
Oamenii spuneau că bărbatul fusese prea devotat, incapabil să suporte moartea la logodnicei sale chiar și după mai mult de un deceniu, și în cele din urmă a hotărât să o urmeze.
Nimeni nu lega moartea acestui bărbat de cea a unei vrăjitoare din capitală. Sau poate că Liu Xiangu, care apăruse acolo cu mai mult de un deceniu în urmă, fusese complet uitată, iar veștile din capitală îndepărtată nu puteau ajunge până în acest loc.
Jiang Si își amintea încă cât de nemulțumit arăta Yu Jin când ea și-a exprimat admirația pentru iubirea neschimbată a bărbatului față de logodnica sa.
Îi aruncase o privire încruntată și îi spusese că bărbații de acest tip sunt rari în lume.
Yu Jin îi răspunsese: „I-a trebuit mai mult de un deceniu să își răzbune logodnica. Probabil că ea s-a săturat să aștepte și s-a reîncarnat deja. Ce să admire cineva la un bărbat atât de încet?”
Cuplul a sporovăit o vreme înainte de a pune problema deoparte.
Înainte de ora stabilită cu Liu Xiangu, Jiang Si plecă înaintea lui Ah Man.
Când Liu Xiangu ajunse la timp și nu o văzu pe Jiang Si, se simți ușurată.
– Nu am nevoie de bani. Ar trebui să îi mulțumesc domniței a patra pentru ajutor, spuse ea.
– Asta nu se poate. Domnița a spus că răsplătirea datoriilor este un principiu ceresc. Te rog, ia-i. De asemenea, când o vei vedea pe domniță, tratează-o ca pe o străină, adăugă Ah Man.
Liu Xiangu fu mai mult decât fericită să se conformeze. Luă bancnota de două sute de taeli și plecă mulțumită.
Câteva zile mai târziu, un tânăr ajunse într-o cetate mică aflată la câteva sute de li de capitală.
Tânărul avea puțin peste douăzeci de ani și era destul de chipeș, dar mersul său trăda un oarecare aer de frivolitate.
Apariția unui tânăr de acest tip într-o cetate mică nu stârnea niciun interes.
Tânărul se opri în fața unei taverne, frecându-și bărbia și mormăind:
– Este aceasta taverna unde bărbatul de care spunea domnița obișnuiește să bea?
Chiar atunci, un client ieșea din tavernă. Tânărul îl apucă repede și îi dădu câțiva bănuți.
– Frate, este Generalul Qin înăuntru?
Clientul arătă spre tavernă și mormăi:
– Bea acolo chiar acum.
– Mulțumesc, spuse tânărul intrând în tavernă.
