Târgul Qingniu era obișnuit cu străinii datorită vizitelor frecvente ale celor care veneau să aducă tămâie la Templul Lingwu. Totuși, grupul din cetatea Dayang a venit cu un aer atât de amenințător încât a atras imediat atenția locuitorilor din Qingniu.
– Uitați-vă la acei oameni. De unde vin? Se pare că sunt aici pentru a face probleme.
– O, Doamne, nu e cumva fiul cel mare al bătrânului Li din cetatea Dayang? Aceștia trebuie să fie familia Li din Dayang!
Bătrânul Li din cetatea Dayang era extrem de bogat și un învățat. Nu trebuia nici măcar să se încline în fața magistratului comitatului, ceea ce îl făcea destul de remarcabil în ochii oamenilor de rând.
– Ce vrea să facă familia Li?
– Cine știe? Hai să mergem și să vedem.
Oamenii din Qingniu, inclusiv câțiva vizitatori temporari, erau în mod natural curioși și au început să urmeze grupul.
Jiang Zhan se grăbi să o caute pe Jiang Si:
– A patra soră, se întâmplă ceva afară. Hai să mergem să vedem!
– Ce se întâmplă?
– Nu sunt sigur, dar un grup de oameni din altă cetate a sosit. Am un presentiment că intențiile lor sunt legate de Templul Lingwu!
Jiang Si își ascunse un zâmbet:
– Ai dreptate, al doilea frate. Hai să vedem.
Se amestecară cu mulțimea, urmând grupul direct către Templul Lingwu.
Cum Templul Lingwu era în târg, din ce în ce mai mulți curioși s-au alăturat pe drum. Până când ajunseră la poarta templului, procesiunea devenise destul de impresionantă.
Călugărul care păzea poarta se sperie:
– Amitabha Buddha, templul nu primește oaspeți astăzi. Vă rugăm să reveniți altă dată, binefăcătorilor.
Liderul, un bărbat frumos de vreo douăzeci de ani, îmbrăcat în haine fine, dar cu o privire feroce în ochi, ridică vocea:
– Suntem aici pentru a căuta pe cineva. Sora mea a vrut să aducă tămâie la Templul Lingwu și nu s-a mai întors. Tatăl meu este îngrijorat și m-a trimis să o aduc înapoi.
– Amitabha Buddha, a avut loc un incident la templu azi. Toți pelerinii care rămăseseră aici au plecat. Surora ta nu este în templu…
– Surora mea a venit să aducă tămâie la Templul Lingwu. Acum nu s-a mai întors, așa că nu ar trebui să venim să o căutăm aici? Nu opriți pe nimeni să vină să aducă tămâie și să doneze bani, dar acum când cineva a dispărut, ne împiedicați să intrăm. Ce înseamnă asta? Nu cumva i s-a întâmplat ceva surorii mele aici?
Călugărul care păzea poarta rămase câteva momente uimit de întrebările tânărului.
Profitând de acest moment, liderul trecu rapid pe lângă călugăr și intră în templu, strigând:
– Repede, urmați-mă!
Într-o clipită, călugărul păzitor fusese împins deoparte, iar un grup de oameni se năpusti înăuntru.
În cele din urmă, doar privitorii rămăseseră, uitându-se unii la alții confuzi.
După un timp, cineva spuse:
– N-mm zis eu că acești oameni din cetatea Dayang sunt aici ca să facă probleme în Qingniu? E prea laș din partea noastră să stăm doar și să privim!
– Așa este, nu-i putem lăsa să facă probleme pe pământul nostru. Cum îndrăznesc să-i jignească pe călugării venerați ai Templului Lingwu!
Înainte ca călugărul păzitor să-și revină, un alt grup de oameni își făcu loc.
Privind acum pragul zdrobit, călugărul păzitor nu putea decât să-și stăpânească lacrimile.
– Cine sunteți voi, huliganilor? Acesta este un loc sacru budist. Câțiva călugări veniseră să îi oprească, dar înainte de a termina de vorbit, fuseseră împinși deoparte. Scopul grupului era clar, se îndreptau direct spre muntele din spate.
Templul Lingwu era înconjurat de munți verzi, și deși muntele din spate nu era deschis pentru pelerini, configurația lui era simplă. Oamenii din cetatea Dayang au profitat de ignoranța regulilor și mișcările lor rapide. Înainte ca călugării să poată reacționa, ei deja ajunseseră pe muntele din spate.
Când clopotul de avertizare a sunat și călugării au alergat afară, era prea târziu. Chiar și privitorii îi urmau.
Într-o clipită, muntele din spate, care fusese cândva liniștit, se umpluse de o mare de oameni.
– Aici e! Liderul se îndreptă spre o fântână de lângă grădina de legume.
Pământul din jurul fântânii era de un roșu închis, clar pete de sânge de la călugărul care murise din cauza unui accident, care încă nu fusese curățate complet.
– Începeți să scoateți apă! Liderul arăta spre gura fântânii și imediat cineva începu să învârte roata cadrului fântânii.
Un călugăr de vârstă mijlocie se apropie din mulțime:
– Binefăcători, cum puteți să acționați atât de iresponsabil într-un loc sacru? Nu vă temeți de pedeapsa Buddhei?
Cei care trăgeau apă ezitară.
Liderul râse cu dispreț:
– Sora mea a dispărut. Buddha și Bodhisattva sunt plini de compasiune și cu siguranță nu mă vor condamna pentru că o caut pe sora mea. Ea este o femeie devotată care vine frecvent să doneze la Templul Lingwu. Acum că a dispărut aici, în loc să ajutați, ne împiedicați, nu cumva aveți ceva de ascuns?
– Amitabha Buddha, binefăcătorule, ai mers prea departe…
– Nu am stricat nici măcar o iarbă sau un copac de aici. Vrem doar să verificăm dacă este ceva în această fântână. Vă rugăm, maeștri, permiteți-ne această curiozitate. Liderul vorbea convingător, iar cu o mișcare de mână spuse: Ce așteptați? Grăbiți-vă!
În mulțime, Jiang Zhan o trase pe Jiang Si de mână, cu vocea joasă, dar entuziasmată:
– Ți-am spus că în fântână este o fantomă femeie, dar nimeni nu m-a crezut!
O fantomă femeie venise să discute cu el și asta era înfricoșător!
Un murmur se ridică din mulțimea de spectatori.
– Ce vrea familia Li cu asta? Oare domnița Li s-a prăbușit în fântână și s-a înecat?
– Cred că domnișoara Li ar fi putut fi rănită. De ce altceva ar fi în această fântână de pe muntele din spate.
Altcineva avu o revelație bruscă:
– Nici nu mă miră că un călugăr a avut un accident. Poate că nu a fost un accident deloc, poate că el a fost martorul cum domnița Li a fost rănită…
Jiang Si dădu din cap în secret.
Foarte bine, într-adevăr. Ochii curioșilor sunt mereu ageri.
Un grup de oameni care ard de focul bârfei pot inventa o poveste grandioasă dintr-o batiste lăsată în fața unei uși, cu atât mai mult într-o astfel de situație.
O găleată de apă a fost trasă, iar oamenii își întorceau gâturile pentru a privi.
Nu era nimic!
O altă găleată de apă a fost trasă.
…
Zgomotul scârțâitor al frânghiei care se freca de gura fântânii răsuna în urechile oamenilor, monoton și plictisitor.
Unii deja priveau grupul din cetatea Dayang cu priviri neprietenoase.
Templul Lingwu era mândria târgului Qingniu. Dacă cineva dispărea aici și veneau să-l caute, ar fi fost de înțeles. Dar dacă erau aici pentru a face probleme, asta era altceva.
Văzând că situația se schimba în defavoarea lor, tânărul lider luă o decizie rapidă și îi porunci unuia dintre bărbații care veniseră cu el:
– Coboară și verifică.
Deja începea să regrete un pic acțiunile sale.
Dar trebuia să vină. Sora lui era neprețuită pentru părinții lor și fusese bolnavă recent, aproape că le făcuse părinților lor o mare grijă.
Bărbatul își dădu imediat jos haina de sus, lăsându-și la vedere partea superioară a corpului.
Obiceiurile din Marele Zhou erau destul de deschise. Chiar și în cetăți mari, întâlnirea cu oameni mai puțin inhibați nu era neobișnuită, așa că gestul bărbatului de a-și da jos hainele nu stârni prea multă agitație. Unele femei chiar chicotiră ușor.
Jiang Zhan încercă rapid să îi acopere ochii lui Jiang Si cu mâna.
Jiang Si îi dădu calm mâna la o parte:
– Al doilea frate, nu fi prost.
Jiang Zhan nu se putu abține să nu arunce o privire la Yu Jin, doar ca să-l găsească pe acesta fixându-l pe bărbat, părând că nu îl deranja că Jiang Si se uita la un bărbat care se dezbrăcase.
Yu Jin gândi în sinea lui: Eh, după ce am văzut-o pe A Si fluturând un satâr în fața unui bărbat, asta nu este mare lucru.
Bărbatul care își dăduse jos hainele își legă frânghia de corp și începu să coboare încet în fântână. După o perioadă necunoscută, frânghia ținută strâns în mâinile celorlalți se mișcă brusc.
