Se spune că, în zilele în care norii coboară atât de jos încât ating creștele munților, ceea ce cade peste Valea Norilor nu este simplă apă. Bătrânii locului știu că acele șiroaie sunt, de fapt, dorul distilat al unei zeițe care și-a pierdut iubitul printre constelațiile reci, dar care refuză să-l lase pradă uitării.
În fiecare picătură ce sărută pământul, trăiește sâmburele unei amintiri din Grădina Stelelor. Iar când vântul foșnește prin frunzișul des, nu este doar aerul în mișcare; este o șoaptă purtată de milenii, un ecou ce cutremură florile: „Încă te caut, dincolo de timp.”
Legenda spune că în nopțile în care luna argintie își varsă lumina peste oglinda lacului, dacă privești cu inima curată, poți zări două siluete ce sfidează legile firii. Dansează pe suprafața apei, fără să o tulbure, una sculptată din lumină solară, cealaltă țesută din umbrele adâncurilor. Sunt contopiți într-o îmbrățișare ce nu mai aparține nici Cerului, nici Pământului, ci unui spațiu între lumi, unde doar iubirea are drept de cetate.
Atunci, florile se deschid în întuneric, fără să mai aștepte mângâierea soarelui, iar cântecul ploii își schimbă vibrația. Nu mai este o tânguire a singurătății, ci o promisiune solemnă: acolo unde iubirea a fost odinioară condamnată, s-a născut izvorul vieții. Acolo unde flăcările au mistuit cerul vechi, a început să bată, caldă și neîncetată, inima lumii noi.
Și uneori, printre oamenii care își văd de grijile de zi cu zi, trece un copil cu privirea stranie. Are ochii de aur amestecat cu cenușă și zâmbește fără un motiv anume, ca și cum ar asculta o muzică pe care nimeni altcineva nu o aude. El poartă în piept ecoul unei povești aproape uitate, povestea unei zeițe și a unei umbre care au dovedit că o legătură adevărată nu piere niciodată, ci se preschimbă, se adaptează, devine ploaie, devine vânt, devine viață.
Iar ploaia continuă să cadă peste lume, mătăsoasă și blândă. Nu ca un blestem al zeilor mâniați, ci ca o binecuvântare tăcută, amintindu-ne tuturor că, după ce totul se va fi prefăcut în cenușă, doar iubirea va rămâne să ude pământul.
