În inima Beijingului, acolo unde timpul pare că s-a oprit, se ridică o lume din altă epocă: Orașul Interzis. Un oraș al tăcerii, al puterii și al misterului, în care fiecare poartă, acoperiș și culoar spune o poveste despre împărați, dragoste și sacrificiu.
Construit la începutul secolului al XV-lea, în timpul dinastiei Ming, Orașul Interzis a fost reședința a două mari dinastii imperiale – Ming și Qing. Mai bine de 500 de ani, în spatele zidurilor sale înalte de peste zece metri, s-a hotărât soarta unui imperiu. Nimeni nu putea pătrunde fără voie. Nici supușii, nici străinii. De aici și numele său – „interzis”.
Palatele sale, dispuse în ordine perfectă, nu sunt doar o demonstrație de arhitectură, ci o expresie a credinței în echilibru, armonie și forța cerului. Roșul simboliza fericirea, galbenul – puterea imperială, iar fiecare detaliu avea un rost. În centru se afla Sala Armoniei Supreme, unde împărații erau încoronați și primeau tributurile lumii.
Dar dincolo de fast și aur, Orașul Interzis a fost și o închisoare de lux. Împărătesele și concubinele trăiau într-o lume tăcută, din care nu puteau ieși niciodată. În spatele zâmbetelor și al veșmintelor brodate se ascundeau rivalități, dorințe și povești de dragoste pierdute printre zidurile de piatră roșie.
Astăzi, fosta reședință imperială este Muzeul Palatului, deschis lumii întregi. Milioane de oameni pășesc anual prin curțile sale uriașe, încercând să audă, poate, ecoul pașilor celor care au trăit acolo odinioară.
Orașul Interzis nu este doar o destinație turistică. Este o amintire vie a unei lumi dispărute, un loc unde gloria și singurătatea s-au împletit pentru totdeauna.
