Han Yan aruncă o privire spre Zhuo Qi, observând rapiditatea lui. Deja anulase starea de inconștiență a Doamnei Zhou – la urma urmei, ea nu era singura față familiară închisă aici, pe lângă Concubina Mei. La trezire, Doamna Zhou văzu două siluete înveșmântate în negru stând în fața ei, una spunându-i Concubinei Mei că o pot lua de acolo. Doamna Zhou nu mai putea merge; picioarele îi fuseseră zdrobite de torturile din închisoare.
Neputând scăpa ea însăși din acest coșmar, firește că nu ar fi lăsat-o pe Concubina Mei să fugă singură. Chiar dacă ar fi trebuit să ajungă în iad, ar fi tras pe cineva cu ea – așa funcționează egoismul și instinctul uman. Nu toată lumea poate atinge sacrificiul și altruismul.
Han Yan și Zhuo Qi își ridicaseră măștile, astfel că Doamna Zhou nu le putu vedea fețele. Presupuse că erau complici aranjați de Concubina Mei. Mușcă cu putere mâna Concubinei Mei și o încolăci strâns cu un braț, urlând zgomotos ca o nebună desăvârșită.
Concubina Mei nu se putu elibera, uitându-se neputincioasă cum Han Yan îi spuse:
— De vreme ce prietena ta dorește atât de disperat să rămâi, și se face târziu, nu te putem ajuta. Rămas-bun.
Imediat ce cuvintele fură rostite, Zhuo Qi o apucă pe Han Yan ca pe un pui și sări afară.
Concubina Mei privi fix spațiul din fața ei, uitând pentru o clipă de Doamna Zhou care o zgâria. După un moment, un țipăt înăbușit îi scăpă din gât, realizând că ultima ei șansă la libertate dispăruse, ochii devenindu-i injectați de sânge. Se întoarse, fixând-o pe Doamna Zhou, care se ghemui sub privirea ei. În secunda următoare, Concubina Mei se năpusti asupra ei ca un câine turbat, și începură să se sfâșie una pe alta.
În afara închisorii imperiale, țipetele Concubinei Mei și ale Doamnei Zhou nu se mai auzeau. Zhuo Qi o privi pe Han Yan stând lângă el, pierdută în gânduri, și o tachină:
— Nu te-am văzut niciodată jucând atât de murdar. Dacă aș fi mătușa ta, aș vrea să te mănânc de vie acum.
Han Yan zâmbi indiferentă. Nu intenționase niciodată să o elibereze pe Concubina Mei. Cineva ca ea, care putea trăda astăzi pe Zhuang Shiyang și vinde secrete, ar putea la fel de ușor să o trădeze pe Han Yan mâine. La ce preț ar vinde secretele lui Han Yan? Han Yan nu putea și nu voia să-și asume acel risc. Doar jucase rolul unui negustor fără scrupule de data aceasta.
Han Yan stătu tăcută în vânt mult timp, până când Zhuo Qi o privi și întrebă:
— Cât mai ai de gând să stai acolo?
Fără să-l privească, Han Yan întrebă brusc:
— Zhuo Qi, de ce ai venit în Marele Zong?
Zhuo Qi tresări, neașteptându-se la această schimbare bruscă de subiect. După o scurtă pauză, zâmbi:
— Eram vânat, așa că am fugit în Marele Zong.
— Nu ești un câine bătut, spuse Han Yan rece.
— Ești un lup. Ai fost vânat, așa că voiai răzbunare, și ai ales Marele Zong ca teren de luptă. Spune-mi, ce plănuiesc cei care ți-au furat poziția în Western Rong cu legăturile lor din curtea Marelui Zong?
Zhuo Qi fu complet uluit. Inițial, după conversația lui Han Yan cu Concubina Mei, crezuse că fusese profund șocată, dar în atât de puțin timp, revenise la sinele ei ascuțit de odinioară. Vorbea despre astfel de chestiuni atât de degajat, încât Zhuo Qi simțea că trebuie să fi știut despre situația lui de mult, ca și cum ar fi putut prevedea tot ce avea să se întâmple și doar privea totul desfășurându-se în realitate.
Văzându-i tăcerea, Han Yan se întoarse să-l înfrunte, adoptând o postură atât familiară, cât și ciudată pentru Zhuo Qi, întrebând:
— Îl vizezi pe Fu Yunxi, nu-i așa?
Această versiune a lui Han Yan era familiară lui Zhuo Qi – era la fel ca atunci când o întâlnise prima dată și o amenințase să-l acopere. Părea degajată și calmă, dar se ținea la o distanță de o mie de mile, alertă și precaută, ca și cum s-ar fi confruntat cu un străin care ar putea ataca în orice moment. Lui Zhuo Qi nu-i plăcea deloc această Han Yan; o astfel de detașare îl făcea să se simtă imposibil de departe de ea, ca și cum nu s-ar putea apropia niciodată. Își miji ochii, apropiindu-se periculos, întrebând:
— Și ce dacă da?
— Hai să facem o înțelegere, spuse Han Yan calm, neafectată de atitudinea lui.
— Nu te atinge de Fu Yunxi, și voi coopera cu orice altceva plănuiești.
Zhuo Qi râse în loc să se înfurie. Ura să o vadă astfel, îngrijorată pentru Fu Yunxi, în ciuda faptului că toți fuseseră martori la tratamentul lui Fu Yunxi față de ea. Zhuo Qi nu se așteptase ca cineva ca Han Yan să se îndrăgostească de el rapid – dacă ar fi fost genul acela de persoană, nu ar fi devenit atât de atașat de ea. În aceste zile, simțea că se apropiaseră, iar Fu Yunxi dispăruse treptat din viața ei. Nu putea nega că se simțea mulțumit de asta. Dar după doar o conversație cu Concubina Mei, iată-o, îngrijorată din nou pentru Fu Yunxi. Deși nu înțelegea de ce, Zhuo Qi era cu adevărat furios. În viața lui, femeile doar se guduraseră pe lângă el; nu experimentase niciodată o astfel de răceală. Nu se considera deosebit de magnanim, iar acum abia își putea stăpâni furia. Dar când se întoarse să o privească, întâlni privirea calmă a lui Han Yan. Ea doar privea prin el, ca și cum ar fi văzut pe altcineva – și el știa exact a cui umbră zăbovea în inima ei. Zhuo Qi simți brusc un sentiment inexplicabil de înfrângere. Rânji:
— Cum am coopera?
Han Yan îl privi.
— Conducătorul Western Rong conspiră cu oameni din curtea Marelui Zong – lucrurile sunt pe cale să se schimbe. Zhuo Qi, trebuie să știi că cei care conspiră cu Western Rong sunt al Șaptelea Prinț și Împărăteasa Mamă.
Zhuo Qi rămase neangajat. Până acum, nimic din ce spunea Han Yan nu-l mai putea surprinde. Această femeie pur și simplu știa prea multe pentru cineva care rareori își părăsea casa. Totuși, inteligența ei părea mai cuprinzătoare decât a oricui altcuiva. „Ochi ageri și urechi ascuțite” o descriau perfect. Cel mai important, această femeie avea un instinct terifiant pentru politică.
— Vor să răstoarne actualul Împărat. Bănuiesc că Western Rong trebuie să fi fost de acord cu anumite condiții în schimb, cum ar fi cedarea de teritorii, spuse Han Yan.
Până acum, ambițiile Împărătesei Mame erau pe deplin expuse. Îi viza pe Împărat și pe frații Fu Yunxi, împreună cu al Șaptelea Prinț, care nu avea niciun simț al loialității familiale. Cei doi își uniseră forțele și conspirau cu Western Rong pentru a se ocupa de Împărat și frații săi. De vreme ce Împărăteasa Mamă și al Șaptelea Prinț nu aveau suficientă putere militară, firește că trebuiau să împrumute trupe de la Western Rong. Plănuiau să folosească puterea militară a Western Rong pentru a suprima întreaga curte și Marele Zong, fără să realizeze că lăsau lupul în casă și încercau să folosească pielea unui tigru. Oamenii din Western Rong erau vicleni, ambițiile lor insondabile. Odată ce soldații Western Rong ar intra cu adevărat pe teritoriul Marelui Zong, națiunea ar fi inevitabil aruncată într-un haos sângeros, iar poporul de rând ar suferi inimaginabil. Împărăteasa Mamă și al Șaptelea Prinț ar culege atunci ce au semănat, pentru că Western Rong nu s-ar mulțumi cu simple concesii teritoriale. Voiau să preia totul – scopul lor era întregul Mare Zong.
Zhuo Qi era destul de strategic. Planul său era pur și simplu să privească tigrii luptând și apoi să culeagă beneficiile ca un pescar. Han Yan ghicise că Zhuo Qi trebuie să fi poziționat în secret unele trupe în Marele Zong, plănuind să-l înfrunte pe conducătorul Western Rong după ce aceștia ar distruge Marele Zong.
