Ming Yi mâncase deja două dintre cele cinci fructe glazurate de pe frigăruie, mai rămâneau trei. Dacă Ji Bozai voia să guste, nu s-ar fi zgârcit și i-ar fi dat unul. Dar când acesta i-a luat frigăruia, și-a deschis gura și, dintr-o singură mușcătură, a înghițit toate cele trei fructe rămase.
Uitându-se la frigăruia goală, cu doar puțin zahăr întărit pe ea, Ming Yi avu nevoie de câteva clipe să proceseze ce tocmai se întâmplase. Omul ăsta nu făcea niciodată ceva care să pară omenește acceptabil!
Enervată, aruncă frigăruia pe jos și îl fulgeră cu o privire tăioasă, întorcându-i apoi spatele.
Nici Ji Bozai nu știa ce-l apucase să o tachineze. Doar niște păducei glasați — voise doar să o vadă supărată. Cine s-ar fi așteptat să se înfurie chiar așa, stând acolo cu spatele încordat, de parcă scotea aburi.
El se simțea ofensat. Chiar era nevoie de atâta dramă? Nu de parcă n-avea ce mânca.
După ce termină frigăruile, își întoarse și el capul, fără intenția de a-i face pe plac.
Așa că trăsura trase de fiare ajunse în curtea interioară într-o liniște apăsătoare.
Astăzi, spre surprinderea tuturor, Marele Sfetnic aștepta în Pavilionul Vântului, lângă Turnul Tage. Cum Ji Bozai sosi, un servitor îl invită direct acolo.
– Dragul meu ministru, îl întâmpină Marele Sfetnic cu o rară amabilitate, am ceva ce aș vrea să discut cu tine.
Privind din colțul ochiului, Ji Bozai îl zări pe Situling stând alături. Deja avea o presimțire.
Și, într-adevăr, înainte să poată zice ceva, Marele Sfetnic continuă:
– Din moment ce o prezentăm pe domnița Ming Yi drept duelantă cu ac de păr auriu, statutul ei nu poate fi prea modest. Așadar, ministrul Situ s-a oferit să o recunoască drept soră mai mare, ca familia Situ să devină familia ei de origine. Ce părere ai, dragul meu ministru?
Ce părere avea? Avea una proastă. Situling avea motive ascunse și o țintea constant pe Ming Yi. Nu-i convenea deloc.
Ji Bozai își deschise gura să refuze.
Dar, pe neașteptate, Marele Sfetnic izbucni într-un râs vesel:
– Foarte bine! Foarte bine! Întotdeauna ai fost atent la grijile mele. Atunci rămâne stabilit.
Ji Bozai: ?
Ce anume rămâne stabilit? Nici măcar nu vorbise!
– Ca să fiu sincer, Maestrul She a pus ochii pe Ming Yi și vrea s-o adopte ca fiică spirituală, s-o ducă în Cetatea Chaoyang. N-am putut refuza direct, așa că trebuia să-i găsesc o familie de sprijin, explică Marele Sfetnic, trăgându-l pe Ji Bozai deoparte și oftând ușor. Mă înțelegi, nu-i așa, dragul meu ministru?
She Tianlin? Ce legătură avea cu el?
Ji Bozai se întoarse și o privi crunt pe Ming Yi. Cum de o fată atât de firavă putea atrage atâta necaz?
Ming Yi, văzând privirea, păru derutată. Dar înainte să reacționeze, expresia lui Ji Bozai se îmblânzi brusc, iar el oftă ușor către Marele Sfetnic:
– Dacă ea e de acord, sunt și eu.
Doar că din privire se citea clar: „Dacă îndrăznești să fii de acord, ești moartă.”
„Dacă nu te pricepi la joc, nu te băga”, gândi Ming Yi cu ciudă. El părea cel înțelegător, iar ea trebuia să fie cea care refuză? Dacă nici el nu îndrăznea să-l refuze pe Marele Sfetnic, cum putea ea, o simplă dansatoare, să se împotrivească cerului?
– Sora mai mare Ming, nu-ți face griji, veni Situling zâmbind, arătându-și colții albi. Părinții mei au murit de timpuriu, așa că n-are cine să-ți impună reguli. Nimeni nu te va obliga să faci ceva. Să ai o familie înseamnă doar că ai unde să te întorci.
Vorbele erau pline de grijă, și Ming Yi fu puțin impresionată.
Dar Ji Bozai nu părea deloc încântat:
– Ministrul Situ insinuează că n-are unde să stea acum?
– Conacul Ji e reședința Domnului Ji, nu a surorii mai mari Ming. Ea doar locuiește temporar acolo, zâmbi Situling. Dacă într-o zi Domnul Ji se plictisește de ea, n-ar rămâne oare fără adăpost?
Are dreptate, Ming Yi dădu din cap în semn de aprobare.
Privirea lui Ji Bozai se întunecă:
– Dacă a fost oferită de Împărăteasă, cum să mă plictisesc de ea?
– Tocmai pentru că a fost oferită de Împărăteasă, e cu atât mai necesar să-i dăm un statut bun. Așa, Domnul Ji poate merge cu ea mai des în fața Marelui Sfetnic.
– Ministrul Situ, nu cumva vă depășiți limitele? zâmbi Ji Bozai cu o ironie rece.
Situling păru lovit, apoi își plecă ochii, adoptând o înfățișare jalnică și retrăgându-se ușor în spatele lui Ming Yi:
– N-am atâta putere cât Domnul Ji. Doar o inimă sinceră pentru sora mai mare Ming. Mă gândesc la binele ei.
Ming Yi clipi, ascultând.
Nu-i de mirare că lui Ji Bozai îi plăceau cei cu aer neajutorat. Cine n-ar simți milă când cineva joacă atât de bine?
Așa că îl protejă cu trupul ei și spuse cu seriozitate:
– Această slujitoare urmează desigur poruncile Domnului, dar Tânărul Lord Situ n-are intenții rele. De ce e Domnul atât de aspru?
Aspru? El? Aspru?!
Ji Bozai râse de nervi:
– Doar tu poți suporta prefăcătoria lui.
– Ce prefăcătorie? E sincer.
– Eu zic că are scopuri ascunse.
– Tu…
– Sora mai mare Ming, nu te certa cu Domnul Ji din pricina mea, suspină Situling, oprind-o. Tot va trebui să locuiești cu el. Nu merită să-i atragi mânia doar pentru niște vorbe. Eu sunt bine.
Ascultă, fiecare cuvânt spus pentru binele ei.
Ming Yi îl privi adânc, apoi se încruntă la Ji Bozai și se întoarse să se încline în fața Marelui Sfetnic:
– Din moment ce e voia Marelui Sfetnic, această slujitoare acceptă cu umilință.
– Foarte bine, Marele Sfetnic, care urmărise toată scena, părea mulțumit nu de Situling, ci de reacția lui Ji Bozai. Dădu din cap.
– Atunci luați-vă locurile.
După ce Marele Sfetnic plecă, Ji Bozai păși înainte și îi apucă încheietura lui Ming Yi.
– Ce face Domnul? întrebă ea, nevinovată.
– Întrebarea e ce faci tu, zâmbi el strâns.
Ming Yi clipi, și mai confuză:
– Nu era vorba că Domnul voia să-l păcălim pe Marele Sfetnic, ca să creadă că Domnul e încă sub influența poțiunii de dragoste?
…El nu știa de așa ceva.
Se uită fix în ochii ei, căutând vreo urmă de vinovăție. N-o găsi. Așa că-i dădu drumul cu un aer rece:
– Nu mai acționa de capul tău.
– Atunci, data viitoare, Domnul să dea instrucțiuni clare, zise ea îngrijorată. Că această slujitoare nu-i vierme în burta Domnului, să-i știe gândurile.
Minciuni. Știa bine ce face.
Ji Bozai era furios în sinea lui. Nu-i dădu drumul la mână și o trase după el în Turnul Tage.
Banchetul de primire de azi semăna cu cel de ieri, însoțitoarele fiind din nou prezente. Totuși, Xu Tianji era mult mai reținută. Stătea posomorâtă lângă locul lui Ji Bozai. Văzându-i venind mână-n mână, fața i se schimonosi.
– Domnul meu, ieși ea grăbită în față, deși azi nu vin soli străini, tot sunt lucruri pe care n-ați apucat să le vedeți. Această umilă ar trebui să vă stea alături.
Vorbind, o țintui cu privirea pe Ming Yi, inima-i plină de ură.
Ieri, era la un pas s-o distrugă pe Ming Yi — dar cine s-ar fi gândit că va întoarce totul și va face ca Împărăteasa Mamă s-o pedepsească pe ea? Primise o mustrare zdravănă.
Azi, cu orice preț, nu avea de gând să o lase pe Ming Yi să se așeze lângă Ji Bozai.
– Locul de lângă mine e doar unul, zise Ji Bozai, fără să-i dea drumul lui Ming Yi,
Dar fata asta nu avea nicio urmă de bun-simț. Se apropie să o dea pe Ming Yi la o parte și zise singură:
– Atunci, această domniță va trebui să se mulțumească iar cu locul de la margine.
