Yi Xiao rămase nemișcată, aplecată. După o clipă, izbucni brusc într-un râs, ca și cum nici n-ar fi simțit pumnalul de la gât, apoi se îndreptă încet.
– Mă întrebam cine ar putea fi… dar nu e decât un câine ud care se îneacă.
Împăratul Sfânt nu izbucni în furie, așa cum se aștepta ea. Doar își înclină ușor capul, privind către Feng Xiyang, întinsă pe pat.
– Tsk, e destul de încăpățânată, nu? Dacă-mi amintesc bine, erau două răni de cuțit atunci. Cum de Feng Suige nu și-a reglat socotelile cu tine? Sau poate ți-am subestimat farmecul viclean?
Yi Xiao strânse din dinți, ascultându-l, și în același timp cerceta din priviri împrejurimile, căutând ceva ce i-ar fi putut servi drept armă. Din păcate, nu găsi nimic.
Deodată, o voce joasă se auzi de la ușă:
– Înălțimea Voastră, nu ar trebui să mai zăbovim aici…
Împăratul scoase un sunet scurt de aprobare și era pe cale să se retragă, dar picioarele lui Yi Xiao rămâneau înțepenite în podea, fără să se clintească, chiar dacă lama îi lăsase deja o dâră sângerie pe gât. Împăratul își strânse buzele și râse încetișor:
– Ce încăpățânare. Dacă nu pleci tu… foarte bine – mergeți și omorâți-o pe cea de pe pat.
Ultima parte fusese adresată cuiva din afară.
În clipa în care cel vizat răspunse, Yi Xiao strigă:
– Nu-i faceți rău! Vin cu voi!
– Așa e mai bine, – zâmbi Împăratul slab, trăgând-o pe Yi Xiao spre ușă.
Afară, cam zece oameni stăteau răzleți. Când îi văzură ieșind, veniră repede să o lege pe Yi Xiao și o împinseră spre pădurea de bambus de lângă casă. După ce se îndepărtară de colibă, Yi Xiao se opri brusc și râse:
– Pun pariu că nu mă veți ucide aici!
Profitând de surpriza de moment a Împăratului, Yi Xiao trase adânc aer în piept și strigă:
– Împăratul Sfânt e aici! Feng Suige, salvează-mă!
Liniștea care domnea până atunci în clinică fu brusc spulberată de rumoare și strigăte. Împăratul scrâșni din dinți, dar nu pierdu vremea certându-se cu ea. Porunci ca ea să fie luată pe sus, iar grupul se îndreptă în grabă spre zidul curții.
Atârnată pe umărul unui bărbat, Yi Xiao se zbătea și înjura continuu, făcându-l să se împiedice. În cele din urmă, Împăratul își pierdu răbdarea, întoarse pumnalul și o lovi cu mânerul drept în cap.
Feng Suige intră în grabă în colibă, abia apucase să-și tragă haina, cu părul lung ud și răvășit pe umeri și pe spate. Văzând că încăperea era goală, scoase un răget furios și dădu să iasă, dar în acel moment o voce slabă se auzi:
– Frate Regal…
– Xiyang! – se opri brusc și în câțiva pași ajunse lângă pat. – Te-ai trezit. Unde e Yi Xiao?
– A fost aici… Împăratul Sfânt… – Xiyang încercă să se ridice, respingând mâna lui care voia să o sprijine. Respira greu. – Grăbește-te…
Feng Suige încuviință cu fermitate:
– Odihnește-te. Trimit pe cineva să stea cu tine.
Ieși val-vârtej din cameră, iar din direcția opusă veni în fugă Xiao Weiran, gâfâind:
– Am auzit strigătul lui Yi Xiao…
– Împăratul Sfânt a fost aici! – răspunse Feng Suige cu o față întunecată.
Xiao Weiran încremeni. Dinspre pădurea de bambus se auzi un strigăt:
– Prințule Feng, sunt urme de sânge aici!
Feng Suige, cuprins de spaimă, îl împinse pe Xiao Weiran și alergă spre pădure.
Trecuseră exact două zile de când Yi Xiao dispăruse. Parcă se evaporase, rămânând în urmă doar câteva pete rare de sânge în pădurea de bambus. Când Xia Jingshi ajunse în orașul mic cu cavaleria sa de elită, ochii lui Feng Suige erau roșii de oboseală, iar Xiao Weiran arăta epuizat.
Xia Jingshi ordonă cercetașilor din Biao Qi, pricepuți la urmărire, să pornească în toate direcțiile, iar el rămase la clinică să discute strategiile cu Feng Suige și Xiao Weiran.
– În cele din urmă, e vina mea, – oftă Xiao Weiran cu regret, după o criză de tuse. – Dacă am fi pus mai mulți oameni să păzească curtea, nu s-ar fi strecurat, iar Yi Xiao n-ar fi fost răpită.
– Nu e vina ta, – spuse Feng Suige posac. – Nici eu nu m-am așteptat ca Împăratul Sfânt să revină. N-ar fi trebuit să o las singură în cameră.
Xia Jingshi își bătea ușor degetele pe masă, apoi ridică brusc privirea spre Feng Suige:
– Împăratul Sfânt probabil că nu a plecat prea departe!
– Ce-ai spus?! – sări Feng Suige. – Adică…?
Xia Jingshi își strânse buzele într-un zâmbet fără urmă de căldură:
– Va veni singur la noi. Tot ce putem face e să așteptăm.
– Și Yi Xiao?! – izbucni Feng Suige. – Viața ei atârnă de un fir de păr și tu îmi spui să aștept?!
– E o piesă de schimb, – spuse Xia Jingshi calm, cu genele coborâte. – Nu o va răni.
– Prostii! – izbucni Feng Suige, trântind cu pumnul în masă, aproape atingându-l pe Xia Jingshi. – Și petele de sânge din pădure? Tu ai fost cu Împăratul tot timpul, dar nici n-ai știut când a fugit! Dacă i se întâmplă ceva lui Yi Xiao, te omor pe tine primul!
În fața furiei sale, Xia Jingshi doar înclină capul în tăcere. Xiao Weiran interveni cu glas scăzut:
– Prințule Feng, Înălțimea Sa are dreptate. Împăratul Sfânt a răpit-o pe Yi Xiao ca s-o poată folosi într-un schimb. Deși nu știm ce urmărește, Înălțimea Sa va face tot posibilul ca Yi Xiao să fie în siguranță. Îi pasă la fel de mult. Te rog, ai puțină înțelegere.
Feng Suige pufni disprețuitor, dădu mâna lui Xiao Weiran la o parte de pe umăr și plecă spre ușă fără să se mai uite înapoi. În prag, auzi suspinul lui Xia Jingshi:
– Dacă i se întâmplă ceva, nici eu nu mă voi ierta.
La marginea orașului, într-un templu părăsit din pădure, câțiva soldați Yu Lin stăteau în cerc, mâncau merinde uscate și vorbeau în șoaptă. Împăratul Sfânt stătea pe altarul curățat, sprijinit de statuia dărâmată, și o privea rece pe Fu Yi Xiao, zăcând în colț, încă inconștientă.
O mai văzuse înainte, dar atunci i se păruse doar o femeie orbită de dragoste pentru Xia Jingshi. Dacă nu ar fi fost comportamentul neobișnuit al lui Xia Jingshi după nunta grandioasă din Su Sha, aproape că l-ar fi crezut că nu o place deloc. Dacă și-ar fi dat seama mai devreme cât de importantă e ea pentru el, poate și-ar fi schimbat planurile…
Fu Yi Xiao…
Privită superficial, această femeie putea fi trecută cu vederea. Dar când își deschidea ochii, aceia emanau o forță de neînfrânt, ca o fiară. Poate tocmai acei ochi l-au făcut pe Xia Jingshi să o iubească – acel om cu inima de piatră, care o iubea pe Fu Yi Xiao cu aproape o venerație.
Împărăteasa Mamă spusese și ea că Fu Yi Xiao avea în mâinile ei un mare secret legat de Xia Jingshi.
Așadar, nu va pierde. Trebuia să întoarcă totul cu mâna lui!
Într-o stare confuză, Yi Xiao încercă să se miște, dar membrele îi erau amorțite, iar capul îi zvâcnea de durere. Deschise încet ochii și văzu un loc necunoscut, o podea prăfuită și vase sparte. Când ridică privirea, întâlni o pereche de ochi care o priveau atent.
Împăratul Sfânt! Inima îi tresări de spaimă. Văzând-o trează, Împăratul ridică uimit o sprânceană și sări de pe altar, apropiindu-se de ea.
Altar… Yi Xiao încercă instinctiv să se tragă, dar își dădu seama că era legată strâns. Suprimând amețeala, fragmentele din ziua răpirii îi reveniră în minte ca niște imagini suprapuse, ultima fiind durerea bruscă din spatele capului.
– Te-ai trezit? – Împăratul o apucă de păr și o ridică. Rana de la ceafă se reactivă, făcând-o să strângă din dinți. – Ai dormit adânc. Ai visat ceva frumos?
– Am visat că omoram un ticălos dezgustător, – zâmbi Yi Xiao cu răutate. – Semăna perfect cu tine.
– Limbă veninoasă… care te face să urăști, dar și să iubești, – zâmbi rece Împăratul, apoi o lăsă brusc, iar ea căzu din nou la podea.
– Termină cu prostiile, – scuipă Yi Xiao, întorcându-se cu greu. – Dacă ai curaj, omoară-mă!
Împăratul zâmbi slab, se îndreptă și îi trase un șut. Yi Xiao se strânse de durere.
– Taci. Eu nu sunt Xia Jingshi să-ți rabd gura!
Din afară se auzi un pas ușor. Un soldat Yu Lin se apropie de ușă, o întredeschise, și strecură un om înăuntru – era cel trimis anterior să aducă vești.
– Înălțimea Voastră, Xia Jingshi a sosit, – rosti acesta cu voce joasă. – A adus câteva sute de cavaleri Biao Qi și s-a unit cu Feng Suige și Xiao Weiran!
– Bine, – murmură Împăratul, privind-o batjocoritor pe Yi Xiao. – Să vedem cât e dispus să cedeze pentru tine.
Yi Xiao închise ochii și scuipă:
– Mai visează. Nu vei reuși!
– Așa crezi? – zâmbi Împăratul. – Te subestimezi. Pe lângă Xia Jingshi, abia aștept să văd reacția lui Feng Suige.
