— Domnița vrea să spună… — Ji Lan se gândi profund.
— Se ascunde, se camuflează, împiedicând pe alții să-i descopere existența, — Han Yan luă o înghițitură de ceai și spuse, — De aceea e dispusă să stea într-un sat mic din estul cetății, făcându-și în mod deliberat lucrările de ac să pară grosolane, ocupându-se cu cârpeli pentru a-și completa veniturile gospodăriei.
— Dacă e așa, n-ar fi fost mai bine să părăsească cetatea? — Shu Hong o privi pe Han Yan și întrebă.
Han Yan zâmbi ușor:
— Într-adevăr, aici e defectul.
Pentru cineva care face totul posibil să-și ascundă urmele, fuga departe ar fi fost cea mai bună cale de acțiune. A Bi lucrase odată în conacul Prințului Zhuang din cetate, și după ce fusese alungată din conac, logic, având limba tăiată, ar fi trebuit să fugă din acest loc al durerii. Totuși, a rămas, și după ce a rămas, s-a ascuns. Asta putea însemna doar un lucru — pur și simplu nu putea pleca.
— Ce fel de situație ar face imposibilă părăsirea cetății? — Han Yan le întrebă intenționat pe cele două slujnice ale ei. Fiind confidentele ei, voia să le antreneze treptat să devină gărzi cu mintea ascuțită, capabile să vadă întregul tablou dintr-o privire.
— Pentru că cineva o supraveghează! — Ji Lan făcu această descoperire și o privi entuziasmată pe Han Yan, care încuviință afirmativ. Shu Hong spuse:
— Dar tot trăiește sub un nume fals după atâția ani, arătând că încă se teme de cine o supraveghează. — Părea nedumerită, — Dar a trecut atâta timp, n-ar trebui să fie așa!
Privirea lui Han Yan se adânci:
— Exact asta mă îngrijorează.
Ji Lan și Shu Hong schimbară priviri, iar Han Yan vorbi lent:
— Au trecut atâția ani, și totuși A Bi se teme atât de mult de această forță care o supraveghează, încât nici măcar nu ne spune adevărul. — Își plecă ochii, — Cât de terifiantă trebuie să fie această forță.
Auzind cuvintele lui Han Yan, ambele slujnice tresăriră. Han Yan văzuse deja asta — cu cât forța din culise care supraveghea totul era mai terifiantă, cu atât mai dezavantajos era pentru ele să investigheze acest eveniment din trecut.
Han Yan mai avea un lucru pe care nu-l spusese: să poată menține supravegherea în cetate timp de atâția ani, împiedicând o simplă slujnică să părăsească orașul, și să fi gestionat afacerea Marchizului de Est atât de discret încât să nu vadă niciodată lumina zilei — exista o posibilitate: era cineva din familia regală.
Asta era ce Han Yan voia cel mai puțin să vadă.
A concura cu familia regală era ca și cum ai încerca să smulgi mustățile tigrului. Dacă A Bi era atât de înspăimântată, cu siguranță acea forță trebuie să fi fost extrem de crudă și vicioasă pe atunci. Dacă ar descoperi că ea investighează acea chestiune, poate…
Dar oare acea forță știa dacă ea ar putea fi fiica Marchizului de Est?
În acest moment, Han Yan își dori brusc să știe totul despre Marchizul de Est — acel conac legendar care dispăruse în marea de flăcări, acel om special care ar putea fi tatăl ei.
— Soră! — Un strigăt veni brusc de afară, și Zhuang Han Ming năvăli gâfâind. Văzând-o pe Han Yan, fără să-și ia timp să se așeze pentru ceai, gâfâi:
— Am auzit că Xuan Qing Wang vrea să te ia ca Prințesă Consort, e adevărat?
Han Yan îl trase să se așeze și spuse:
— Firește că e adevărat.
Zhuang Han Ming spuse cu regret:
— Abia acum am aflat, te-am dezamăgit, soră. — O privi pe Han Yan, — L-ai întâlnit pe Xuan Qing Wang… îți… place?
Han Yan fu ușor uimită, apoi zâmbi:
— Ce-i cu vorbele despre a plăcea sau a nu plăcea? Când Împăratul a acordat căsătoria, avem noi dreptul să spunem că nu ne place?
Zhuang Han Ming îi apucă mâna entuziasmat:
— Dacă nu-ți place, firește că n-ar trebui să te măriți cu el. — O privi pe Han Yan, cu lacrimi în ochi, — Am doar o soră, dacă nu ești fericită…
Han Yan simți căldură în inimă și îl consolă:
— Cum aș putea să nu fiu fericită? Xuan Qing Wang mă ia ca Prințesă Consort, voi fi cea mai nobilă în viitor, și nimeni nu va mai îndrăzni să ne hărțuiască. — După o pauză, adăugă: — E și foarte bun — realizat de tânăr, frumos, nobil ca statut, priceput atât în arte civile, cât și marțiale. — Lăudându-l pe Fu Yunxi pentru prima dată, Han Yan se simți oarecum stânjenită, dar cu cât vorbea mai mult, cu atât se simțea mai nesigură. Calitățile acestui om păreau cu adevărat excelente, și a avea un astfel de om remarcabil ca soț o făcea să cadă pe gânduri.
Văzând-o pe Han Yan pierdută în gânduri în timp ce vorbea, Zhuang Han Ming o strigă rapid, făcând o mutriță:
— N-am mai auzit-o pe soră lăudând pe cineva așa, dar auzindu-te vorbind astfel, mă simt ușurat.
Amuzată de prefăcătoria lui de maturitate, Han Yan întrebă:
— Lasă-mă pe mine, ce mai faci tu? Cum merge antrenamentul tău de arte marțiale la academie în aceste zile?
Cu câteva zile în urmă, Zhuang Han Ming începuse să învețe arte marțiale de la Yang Qi la Academia de Arte Marțiale Shun Chang. Inițial, Han Yan se îngrijorase dacă Yang Qi îl va accepta pe Zhuang Han Ming ca discipol, dar, din fericire, spre surprinderea tuturor, Yang Qi spusese că Han Ming avea talent pentru arte marțiale și îl acceptase cu bucurie ca discipol. În fiecare zi, după ce pleca de la Academia Imperială, Zhuang Han Ming mergea la Academia de Arte Marțiale Shun Chang să învețe arte marțiale timp de o oră. Deoarece asta era ținut secret față de Zhuang Shiyang, nu putea sta mult. Cu timpul atât de limitat, Zhuang Han Ming profita de fiecare ocazie de învățare, memorând cu grijă mișcările și exersându-le în secret înapoi la conac.
Zhuang Han Ming făcu imediat o față amară:
— Maestrul e extrem de strict cu mine. — Își suflecă mânecile să-i arate lui Han Yan vânătăile, — Îmi doare tot corpul în fiecare zi.
Han Yan îi mângâie capul:
— Numai prin suferință amară se poate reuși. Nu voiai să devii un mare general? Dacă nu poți îndura această mică durere, cum vei realiza ceva în viitor?
Zhuang Han Ming își strânse imediat pumnii:
— Firește! Ca bărbat, cum aș putea să mă tem de o durere atât de mică? — Apoi o privi pe Han Yan: — Am auzit că Wang Ye a fost și el general odată. Dacă voi avea ocazia în viitor, trebuie să-l rog să mă învețe câteva mișcări.
Această afirmație era cam arogantă, și Han Yan nu se putu abține să nu-l privească încruntată. Se întrebă ce expresie ar face Fu Yunxi dacă ar ști că e provocat de un tânăr.
— O, soră, — spuse Zhuang Han Ming, — Acel Zhang Wei a încercat să se apropie de mine în ultima vreme… chiar m-a invitat să merg să bem împreună.
Han Yan tresări — într-adevăr! Nu știa inițial despre incidentul dintre Zhang Wei și Zhuang Han Ming, dar știa că nu mult după aceea, avusese loc incidentul cu bordelul. Acum înțelegea — motivul pentru care Zhuang Han Ming fusese acuzat pe nedrept și închis în viața anterioară, murind în cele din urmă de o boală gravă, fusese totul planificat cu grijă. Zhang Wei începuse deja să pună totul la cale în acest moment.
Foarte bine, în această viață, îi va face pe cei care i-au rănit fratele să plătească prețul!
— Ignoră-l, — spuse Han Yan, — Dacă insistă să te tragă după el, acum că ai învățat arte marțiale, îl poți înfrunta cum se cuvine. Dacă se întâmplă ceva și tata te învinovățește, eu voi lua responsabilitatea.
Zhuang Han Ming luă cu grijă cuvintele lui Han Yan la inimă și încuviință.
Poate din cauza veștii că Fu Yunxi se va căsători cu ea, surorile Zhou fuseseră mult mai cuminți în aceste zile. Zhuang Yushan o batjocorea doar ocazional pe Han Yan când se întâlneau, iar în ceea ce o privește pe concubina Mei, aceasta trimisese multe daruri, arătând o față plină de lingușire.
Han Yan nu voia să rupă relațiile cu ea acum, și își mențineau relația de cooperare. În aceste zile, o vizita mai des pe Chai Jing.
