Shu Hong intră purtând o farfurie cu prăjituri de lotus:
— Domniță, doamna… Zhou a sosit.
Soția inițială a Marelui Preceptor Zhang murise cu mulți ani în urmă, iar el nu se recăsătorise. Acum, Da Zhou Shi deținea puterea absolută — deși fără titlul de soție principală, ea exercita autoritatea uneia.
Han Yan alese cea mai atrăgătoare prăjitură de pe farfurie și o puse în gură. Parfumul delicat îi făcu ochii să se curbeze de plăcere.
— După ce terminăm de mâncat, vom merge să-i întâlnim.
În sala principală, Zhuang Shiyang stătea zâmbind larg pe scaunul gazdei, privindu-i pe femeia grațioasă și blândă din fața lui.
Această femeie purta o rochie lungă cu mânecă pe jumătate, de un roz-lotus, cu o siluetă zveltă. O floare de mătase roz-pal împodobea părul, care era strâns într-un coc căzând peste piept. Trăsăturile ei erau delicate, ca ale unei fecioare rafinate din orașele acvatice Jiangnan, excepțional de elegante și potrivite. Totuși, ochii ei ușor ridicați, cu o urmă de timiditate, adăugau câteva grade de farmec seducător. Aceasta era Da Zhou Shi.
— Cumnate, — vorbi ea, vocea ei fermecător de dulce, stârnind dorințe în inimile ascultătorilor, dar absolut delicată.
Chiar și Zhuang Shiyang, de obicei indiferent la farmecele feminine, simți o mișcare în inimă la o astfel de frumusețe. Dintre concubinele sale, în afară de răposata concubină, concubina Mei era pasională ca focul, iar Zhou Shi era blândă și atentă. Dar nu văzuse niciodată pe cineva atât de captivant. Deși Zhou Shi era și ea blândă și știa să-l mulțumească, cu timpul devenise plictisitoare și chiar monotonă. Însă femeia din fața lui poseda atât aerul nobil al unei fiice de familie mare, cât și o moliciune seducătoare inefabilă în fiecare mișcare, ca și cum ar fi fost făcută din apă. Deși căsătorită, părea la fel ca o fecioară, făcându-te să te întrebi dacă era la fel de tandră în pat.
Zhou Shi observă fascinația din ochii lui Zhuang Shiyang și aruncă o privire de nemulțumire, tușind ușor de două ori:
— Sora mai mare…
Da Zhou Shi se ridică atunci, păși grațios spre ea și luă mâna lui Zhou Shi:
— Soră, cum ai putut fi atât de neatentă…
Reședința Zhuang spusese celor din afară că avortul lui Zhou Shi fusese cauzat de o alunecare pe pământul înzăpezit.
Zhou Shi clătină din cap, devenind cu adevărat îndurerată la gândul copilului ei nenăscut:
— A fost neglijența mea…
Auzind asta, Da Zhou Shi păru și ea îndurerată, cu lacrimi sclipind în ochi, care, combinate cu trăsăturile ei seducătoare, o făceau extraordinar de mișcătoare. Zhuang Shiyang o privea fix, fără să clipească, și, apropiindu-se, o găsi o frumusețe tot mai rară. Nu era de mirare că Marele Preceptor Zhang o favoriza atât de mult. În sinea lui, simțea dispreț — Marele Preceptor Zhang era atât de bătrân, dar binecuvântat să se bucure de favorurile unei astfel de frumuseți, deși cu siguranță se epuiza… Dacă ar fi fost el în locul lui, mintea nu-i putea să nu rătăcească.
Privirea lui Zhou Shi trecu dincolo de Da Zhou Shi:
— Acela trebuie să fie Wei’er… a crescut atât de mult.
Tânărul păși înainte, rânjind în timp ce se înclină în fața lui Zhou Shi:
— Nepotul își prezintă omagiile mătușii.
Văzându-l pe Zhang Wei, Zhou Shi arătă o afecțiune genuină:
— Băiat bun. Wei’er a devenit atât de bine mannerat, cu adevărat promițător… dacă copilul meu ar mai fi fost…
Văzând-o amintindu-și de amintiri dureroase, Da Zhou Shi spuse rapid:
— Soră, nu te mai gândi prea mult la asta. Concentrează-te pe recuperare mai întâi — vei mai putea avea copii mai târziu. Nu lăsa durerea să-ți afecteze sănătatea.
Zhou Shi încuviință la asta.
După mai multe conversații, când slujnica pregătise medicamentul, Zhou Shi fu ajutată să se întoarcă în Grădina Gong Tong de servitoarea ei, cu Zhang Wei urmând-o. Da Zhou Shi și Zhuang Shiyang rămaseră în urmă.
Deși atras de frumusețe, Zhuang Shiyang rămase precaut față de puterea Marelui Preceptor Zhang și se comportă corespunzător. Totuși, trecând prin grădina conacului, Da Zhou Shi întrebă neașteptat:
— Am auzit că Maiestatea Sa l-a retrogradat pe cumnat, e adevărat?
Zhuang Shiyang, pierdut în gânduri, fu luat prin surprindere de întrebare. Ca o găleată de apă rece turnată peste cap, răspunse abătut:
— Este adevărat.
Da Zhou Shi se opri din mers și îl privi serios:
— Se spune că cumnatul favorizează concubinele și își neglijează soția, dar Lan’er nu poate crede asta. — Lan’er era numele de fată al lui Da Zhou Shi, iar rostirea lui atât de deschis în fața lui Zhuang Shiyang îl surprinse. Ea continuă: — Mai mult, deși sora mea poate fi uneori capricioasă, nu e genul care să o hărțuiască pe a patra domniță… Trebuie să fie o neînțelegere.
Zhuang Shiyang, care deja nutrea nemulțumire față de Han Yan, fu de acord imediat:
— Și eu cred la fel.
Da Zhou Shi îi oferi un zâmbet:
— Știind că cumnatul gândește astfel, Lan’er e liniștită. Scopul vizitei mele e să o consolez pe sora mea și să rezolv conflictul dintre a patra domniță și ea.
Zhuang Shiyang, fermecat de zâmbetul ei, nu se putu abține să se apropie:
— Cumnata vorbește bine.
Termenul „cumnată” făcu atmosfera brusc ambiguă. Da Zhou Shi se retrase slab, cu fața îmbujorată:
— Cumnatul e cu adevărat un om bun…
Cu nimeni în jur, Zhuang Shiyang găsea fiecare gest al frumuseții din fața lui fermecător. Chiar și în momentele sale cele mai pasionale cu Zhou Shi, nu simțise o astfel de atracție irezistibilă. Profitând de ocazie, apucă mâna mică a lui Da Zhou Shi:
— Lan’er e și ea o femeie bună…
Da Zhou Shi tresări, se eliberă rapid și fugi aparent panicată.
Zhuang Shiyang prinse aerul, simțind un sentiment de pierdere. Duse mâna care o atinsese pe Da Zhou Shi la nas, inspirând profund cu o expresie de plăcere.
În Grădina Gong Tong, Zhou Shi stătea întinsă pe pat, înmânând un bol gol de medicamente unei slujnice. Întorcându-și capul, o văzu pe Da Zhou Shi intrând și nu se putu abține să nu rânjească:
— Deja l-ai sedus?
Da Zhou Shi doar se așeză lângă ea, jucându-se cu unghiile în timp ce zâmbea:
— Dacă nu-ți poți păstra bărbatul, asta e incompetența ta. Nu orice femeie e la fel de inutilă ca tine, soră.
Deși Zhou Shi nu mai avea sentimente pentru Zhuang Shiyang, nu se putu abține să nu scuipe:
— Și nu orice femeie e la fel de nerușinată ca tine!
— Soră, de ce vorbe dure? Ai uitat cum ai intrat în această gospodărie? Nici tu n-ai fost tocmai pură. — Privi fața obosită a lui Zhou Shi și clătină din cap: — Ce prostie. Dacă aș fi fost în locul tău, nu mi-aș fi irosit energia certându-mă cu mine, ci plănuind cum să mă ocup de cei care te-au adus în starea asta.
Zhou Shi pufni rece, netezind. Deși Da Zhou Shi era sora ei de sânge, relația lor nu era atât de bună pe cât părea. Încă din copilărie, Da Zhou Shi fusese întotdeauna mai sofisticată și adaptabilă. În consecință, avea mult mai mulți admiratori decât Zhou Shi. Ca surori, în timp ce Da Zhou Shi trăia acum prosper în reședința Marelui Preceptor, Zhou Shi fusese bătută de Zhuang Shiyang până la avort. Cum putea accepta să piardă atât de rău în această competiție între surori?
Da Zhou Shi părea să-i citească gândurile și zâmbi:
— Acea a patra domniță care te-a adus în starea asta trebuie să nu fie ușor de învins. A scăpa de ea e mai important decât să fii geloasă pe mine. La urma urmei, suntem surori — n-am să-ți fac rău.
Zhou Shi știa că vorbea adevărul — în prezent, Da Zhou Shi era singurul ei ajutor. Viața tot mai de succes a lui Da Zhou Shi de-a lungul anilor era inseparabilă de viclenia și intrigile ei. Pe vremea când erau în casa părintească, amândouă erau fiice de concubine, dar această soră mai mare fusese cea care, în cele din urmă, o doborâse pe soția principală și ajunsese să domine familia lor.
