Auzind-o pe Han Yan spunând că nu are sentimente pentru el, Wei Rufeng se simți ca lovit, o senzație extrem de inconfortabilă răspândindu-se în tot corpul, ca și cum ceva al lui i-ar fi fost furat. Vocea i se ascuți:
— E altcineva în inima ta?
Han Yan tresări, apoi clătină din cap:
— Nu.
Expresia lui Wei Rufeng se mai îmblânzi puțin:
— Atunci de ce nu vrei să te măriți cu mine?
Han Yan își pierduse oarecum răbdarea și vorbi rece:
— Han Yan a spus că nu are sentimente pentru Prințul Moștenitor. Asta înseamnă că, deși inima lui Han Yan e goală acum, într-o zi nu va mai fi. Dar indiferent ce s-ar întâmpla, acea persoană nu vei fi niciodată tu, Prinț Moștenitor Wei!
— Tu… — Chipul frumos al lui Wei Rufeng se înroși de furie la cuvintele lui Han Yan, trăsăturile sale rafinate devenind oarecum distorsionate. În fața lui Han Yan, nu-și putea păstra niciodată fațada obișnuită, pierzându-și inconștient cumpătul.
Han Yan continuă:
— Dacă Prințul Moștenitor vrea pur și simplu să se căsătorească cu o fiică a familiei Zhuang, mai e sora Yu Shan. Acum că ai salvat-o, ea îți e extrem de recunoscătoare. Mai mult, de vreme ce tata intenționează să o ridice pe mătușa Zhou la rangul de soție principală, dacă sora Yu Shan devine cu adevărat fiică legitimă, statutul ei s-ar potrivi cu al Prințului Moștenitor.
Wei Rufeng nu arătă niciun semn de înmuiere la cuvintele lui Han Yan. În schimb, rânji rece:
— O floare ofilită care și-a pierdut puritatea — cum ar putea fi potrivită pentru Prințesă Moștenitoare!
Han Yan rămase uluită, simțind o tristețe profundă. Își dădu seama că în viața ei anterioară, Wei Rufeng trebuie să fi avut aceleași gânduri — pentru că ea fusese cea luată de bandiți, o privise murind în noaptea nunții lor. Acum că Zhuang Yu Shan era cea răpită, el insista să se căsătorească cu Han Yan în schimb. Răsturnarea destinului — nu știa dacă să râdă sau să plângă.
Han Yan râse rece:
— Asta e treaba Prințului Moștenitor atunci. Indiferent ce s-ar întâmpla, Han Yan nu va deveni Prințesă Moștenitoare. — Se întoarse să plece.
Wei Rufeng îi apucă încheietura, scrâșnind din dinți:
— Ordinele părinților și cuvintele pețitorilor — acum că domnul Zhuang a fost de acord, crezi că poți rezista?
Ochii lui Han Yan deveniră reci. Mâna ei dreaptă se răsuci brusc, înfigând un ac de argint în mâna lui Wei Rufeng. Acesta simți o durere ascuțită și o eliberă instinctiv. Han Yan era deja la câțiva pași distanță, privindu-l rece:
— A auzit Prințul Moștenitor zicala „Mai bine jad sfărâmat decât țiglă întreagă”? — Vorbi degajat, ca și cum ar discuta despre ceva la fel de simplu ca mâncatul sau băutul: — Nimeni nu mă poate forța să fac ce nu vreau. La urma urmei, Prințul Moștenitor știe deja că Han Yan e o persoană răuvoitoare. Dacă e forțată, cine știe ce lucruri răuvoitoare ar putea face Han Yan.
Cuvintele ei amenințătoare erau înfiorătoare. Când Wei Rufeng își reveni, Han Yan plecase deja departe. Tocmai când era pe cale să o urmeze, Zhuang Yu Shan apăru, sprijinită de slujnica ei:
— Prinț Moștenitor Wei, ce mai faci aici? Yu’er te-a căutat peste tot, atât de îngrijorată.
Wei Rufeng își reluă imediat maniera obișnuită, atentă și rafinată, zâmbind în timp ce vorbea cu Zhuang Yu Shan. Totuși, nerăbdarea ascunsă din ochii lui adânci privirea lui Zhuang Yu Shan.
Han Yan ocoli coridorul înapoi spre Grădina Qing Qiu. Ji Lan, care o urmase alături, spuse îngrijorată:
— Domniță…
Toți auziseră cuvintele lui Wei Rufeng. Deși Han Yan refuzase, dată fiind natura lui Wei Rufeng, nu va renunța atât de ușor. În acea vreme, căsătoria unei femei nu era decizia ei. Dacă Zhuang Shiyang era de acord, ea chiar nu avea nicio cale de scăpare.
Dar să se căsătorească cu Wei Rufeng era inacceptabil pentru ea. Mai mult, întâlnirile lor recente îi arătaseră tot mai clar că Wei Rufeng nu era persoana dorită. Se întreba de ce fusese atât de îndrăgostită de el în viața ei anterioară.
Tulburată, Han Yan se simțea neliniștită. Shu Hong primise vești că Viceministrul Curții de Revizuire Judiciară predase cazul bandiților în întregime Prințului Wei. Han Yan zâmbi amar — cu Prințul Wei ocupându-se, acesta va căuta cu siguranță să intre în grațiile lui Zhuang Shiyang, iar doamna Zhou va găsi cu siguranță modalități să-l facă pe Zhuang Shiyang să mușamalizeze chestiunea.
Să lase totul să fie suprimat astfel — Han Yan experimentase în viața ei anterioară capacitatea doamnei Zhou de a minimiza incidente majore, dar de data asta, cel puțin o făcuse să plătească un preț. Faptul răpirii lui Zhuang Yu Shan se răspândise în toată capitala — cu reputația ei de puritate ruinată, să culeagă doamna Zhou ce semănase în această viață. Scena de la Turnul Wang Jiang făcuse nobilii să înțeleagă adevărul despre Han Yan, care era hărțuită de concubina lui Zhuang Shiyang. În viitor, dacă se va opune familiei Zhuang, Han Yan va avea opinia publică de partea ei.
— Apropo, — își aminti deodată Han Yan ceva, — Pe drumul cenzorului spre casă…
Shu Hong își plecă privirea:
— S-a ocupat de asta, domniță.
În Biroul Imperial.
Cu un „bang”, un memoriu galben fu aruncat pe jos. Împăratul aruncă furios pensula:
— Absurd! Absurd!
Două persoane stăteau în fața mesei — una purtând o robă oficială de mătase cian cu o centură simplă de jad, cealaltă într-o robă lungă purpuriu-aurie, purtând o coroană de aur — Fu Yun Xi și Al Șaptelea Prinț.
— Toate aceste memorii, unul după altul, sunt cenzori care îl acuză pe Zhuang Shiyang! Ca oficial al curții, favorizează o concubină în detrimentul soției, permițând concubinei să-și hărțuiască fiica legitimă! A întrecut măsura! Îi voi retrage poziția oficială!
Al Șaptelea Prinț tresări, zâmbind:
— Tată, nu-ți afecta sănătatea cu furia… Zhuang Shiyang… e acel oficial de rangul al treilea Zhuang?
Împăratul îi aruncă o privire fără să vorbească.
Al Șaptelea Prinț observă expresia Împăratului în timp ce spunea:
— Domnul Zhuang… e de obicei amabil și drept, cum ar putea favoriza o concubină în detrimentul soției? Oare nu e vreo neînțelegere?
Împăratul lovi masa:
— Atunci toți acești cenzori sunt orbi?
Al Șaptelea Prinț își plecă rapid capul:
— Fiul tău nu îndrăznește să pună la îndoială, dar… de ce ar acuza brusc atâția cenzori pe domnul Zhuang împreună? Fiul tău doar găsește asta ciudat. Tatăl e un conducător înțelept, de obicei atât de perspicace — dacă un ministru e acuzat pe nedrept, n-ar descuraja asta alți miniștri?
Împăratul îl privi rece pe Al Șaptelea Prinț, apoi râse brusc cu poftă, spunând amabil:
— Ai dreptate. — Apoi schimbă subiectul: — Nor Apus, care e părerea ta despre această chestiune?
Fu Yun Xi vorbi calm:
— Aseară, în Ajunul Anului Nou, acest oficial a mers la Turnul Wang Jiang cu prietenii pentru a privi focurile de artificii și a întâlnit un incident interesant.
Ochii Împăratului se mijiră:
— Ce incident? Spune-mi.
Al Șaptelea Prinț încremeni, privirea lui căzând pe Fu Yun Xi, care continuă să vorbească calm:
— În acea zi, familia domnului Zhuang era și ea la Turnul Wang Jiang. Mai târziu, slujnica lor a raportat că a doua domniță Zhuang fusese răpită de bandiți.
— S-a întâmplat așa ceva? — Expresia Împăratului se înăspri.
Fu Yun Xi continuă:
— Concubina domnului Zhuang, mama naturală a celei de-a doua domnițe, a suspectat-o pe a patra domniță că a complotat împotriva ei, cerând o explicație în fața tuturor și a pălmuit fiul legitim al familiei Zhuang. A patra domniță, neavând altă cale, a putut doar să ceară ajutorul Viceministrului Zhao al Curții de Revizuire Judiciară, sperând că acesta va face dreptate pentru ea.
După ce ascultă, Împăratul se înfurie:
— Zhuang Shiyang a devenit prea arogant! Marea noastră Dinastie n-a avut niciodată astfel de oficiali, permițând concubinei să lovească fiul legitim — poziția lui l-a făcut tot mai obraznic! A uitat cum se scrie caracterul pentru „proprietate”!
