Han Yan vorbi din nou:
— Maestră, am o umilă rugăminte.
Când Chai Jing auzi forma de adresare, expresia i se schimbă ușor:
— Spune.
— Familia mea nu știe despre antrenamentul meu în arte marțiale. Ar fi Maestra dispusă să mă întâlnească în zori, la al cincilea ceas, pe vârful muntelui din vest pentru antrenament?
Chai Jing se întoarse spre ea, privindu-i ochii:
— Al cincilea ceas?
Han Yan își plecă fruntea:
— Îmi e rușine să tulbur somnul liniștit al Maestrei.
— Nu-i nimic, spuse Chai Jing, care își revenise deja. Un artist marțial n-are dreptul la vise liniștite. Dar trebuie să fii pregătită să suferi.
Han Yan oftă:
— Dacă suferința mă ține în viață, ce-i rău în a suferi o viață întreagă?
La aceste cuvinte, Chai Jing fu genuin surprinsă, arătând emoție vizibilă pe chip. Privind-o pe tânăra cu voal alb din fața ei, o găsi tot mai greu de înțeles.
— Foarte bine, ne vedem mâine, spuse Chai Jing după o clipă de tăcere, încuviințând către Han Yan și întorcându-se să plece.
Han Yan privi silueta ei depărtându-se și murmură:
— Această Maestră e cu adevărat… destul de specială.
Ji Lan spuse:
— Pare înfricoșătoare. Domniță, sunteți sigură că vreți să învățați de la ea?
Han Yan clătină din cap:
— Ce e înfricoșător la ea? Probabil e cineva cu o poveste. Ascultați, nimeni nu trebuie să știe despre asta, nici măcar Mama.
Doamna Chen n-ar aproba, mai ales având în vedere alegerea maestrei.
Ji Lan încuviință viguros, în timp ce Shu Hong, de obicei tăcută, întrebă:
— Domniță, de ce atâta grabă?
Han Yan privi în depărtare:
— Shu Hong, Ajunul Anului Nou se apropie, nu-i așa?
Ji Lan răspunse rapid:
— Mai sunt cam douăzeci de zile, Domniță. N-ar trebui să luăm niște haine noi și bijuterii?
Han Yan zâmbi slab:
— Nu e nevoie. Când va veni timpul, va fi un dar grandios.
Ji Lan fu nedumerită, dar văzând că Han Yan n-avea intenția să explice, renunță. Totuși, Shu Hong observă că expresia lui Han Yan devenise ciudată, ca și cum s-ar fi pierdut în amintiri – nu dintre cele plăcute. O fulgerare de durere îi traversă ochii, înlocuită de o detașare completă, ca și cum nimic n-ar mai conta. Acea ură abia vizibilă părea o iluzie, dispărută când priveai din nou.
Ură?
În ultima zi a celui de-al treisprezecelea an al lui Da Zong, în Ajunul Anului Nou, Zhuang Han Yan și Zhuang Yu Shan se întorceau de la omagiile aduse la templul de pe munte. Plănuiau să ia trăsura familiei Zhuang, care aștepta cu Doamna Zhou, pentru a vedea festivalul felinarelor, dar au dat peste bandiți. Zhuang Han Yan fu, din nefericire, răpită, în timp ce Zhuang Yu Shan abia scăpă. Doamna Zhou raportă autorităților, care sigilară orașul și căutară două zile și două nopți. În cele din urmă, Doamna Zhou, conducând gărzile familiei Zhuang, o găsi pe Zhuang Han Yan, iar bandiții fură capturați.
Evenimentele acelei zile erau de neuitat. Han Yan simți un fior rece înăuntru, amintindu-și cum, după două zile și două nopți de izolare, se bazase complet pe familia ei la reunire. Îl tratase pe adevăratul vinovat ca pe un salvator, arătând recunoștință sinceră, doar pentru a fi manipulată.
Datorită instrucțiunilor Doamnei Zhou către autorități și căutării lor amănunțite, inclusiv sigilarea orașului, toată lumea știa despre a Patra Domniță a familiei Zhuang răpită de bandiți. De atunci, când doamnele nobile ale capitalei alegeau soții pentru fiii lor, nu luau în considerare niciodată a Patra Domniță a familiei Zhuang. Cine ar vrea o mireasă cu reputația ruinată?
Han Yan își plecă ochii. Guvernatorul orașului, Yin, câștigase favoarea lui Zhuang Shi Yang datorită „serviciului său devotat”, bucurându-se de o avansare lină în carieră până la a deveni oficial de rangul al cincilea la curtea imperială – o realizare considerabilă. Dacă nu i-ar fi cerut în secret lui Ji Lan să investigheze și să descopere că Guvernatorul Yin era văr îndepărtat prin alianță al Doamnei Zhou, toată lumea ar fi considerat asta o simplă coincidență.
Doamna Zhou nu se lăsa niciodată dezavantajată, lovind mai multe ținte cu o singură piatră. Incidentul cu bandiții ruinase reputația lui Han Yan, în timp ce îi adusese Doamnei Zhou o reputație de mamă grijulie, câștigase încrederea lui Han Yan și ajutase la avansarea carierei rudei sale.
Acesta era motivul pentru care Han Yan era atât de grăbită să găsească o maestră – pentru că timpul se scurgea.
Pe măsură ce Anul Nou se apropia, capitala fremăta de festivități. Fiecare gospodărie atârna felinare roșii, iar slujitorii se agitau să pună cuplete de Festivalul Primăverii. Fiicele familiilor înstărite pregăteau haine noi și bijuterii, în timp ce intendenții cumpărau provizii pentru cinele de reunire de Anul Nou.
Du Mama, doica lui Zhuang Shi Yang, veni să întrebe dacă Han Yan dorește ceva nou, menționând că croitorii de la Turnul Ruyi fuseseră invitați să-i ia măsurile. La întrebare, Han Yan află că aceasta fusese sugestia Doamnei Zhou către Zhuang Shi Yang.
Han Yan zâmbi:
— Ce grijulie e Mătușa Zhou. Surorile familiei noastre ar trebui, într-adevăr, tratate egal. Te rog, Mamă, deranjează-te să-l pui pe maestru să facă niște haine noi și pentru Sora Zhuang. Tatăl va lăuda grija Mătușii Zhou.
Du Mama era o slujnică bătrână care fusese mereu oportunistă. Când mama lui Han Yan nu era favorizată și ușor de intimidat, Du Mama se gudura pe lângă Concubina Mei, cauzând mamei lui Han Yan multă durere. Acum, cu Doamna Zhou în gospodărie și Zhuang Shi Yang probabil s-o ridice la rang de soție principală, Du Mama își schimbase loialitatea către Doamna Zhou, acționând ca mesagerul ei.
Han Yan luă pur și simplu ceașca de ceai după ce vorbi, ignorând-o complet pe Du Mama. Du Mama o privise mereu de sus pe Han Yan, văzând-o ca lipsită de putere în ochii lui Zhuang Shi Yang și ușor de intimidat. Auzind tonul poruncitor al lui Han Yan acum o nemulțumi, iar văzând atitudinea ei dismisivă o înfurie și mai tare. Răspunse:
— Această bătrână slujnică doar transmite un mesaj, nu îndrăznesc să iau decizii.
Han Yan continuă să bea ceai în tăcere, fără nicio expresie. Du Mama își menținu inițial aroganța, dar văzând atitudinea ambiguă a lui Han Yan o făcu să se simtă neliniștită. Aruncând priviri furișe către Han Yan, o văzu bând ceai cu ochii plecați, trăsăturile blânde – diferite de frumusețea agresivă a lui Zhuang Yu Shan. Era un fel de grație clară, umedă, ca un boboc de floare pe cale să înflorească, arătând urme de strălucire, dar rămânând nedefinită.
După o lungă tăcere, Han Yan spuse încet:
— Mamă nu ar trebui să spună asta. În această gospodărie, cum ai putea fi doar un mesager? Ești slujitoarea de încredere a Tatălui, cuvintele tale au greutate.
Du Mama găsi cuvintele lui Han Yan ciudate, dar nu putu identifica de ce. Auzind aparenta flatare din vorbele lui Han Yan, deveni oarecum mulțumită de sine, spunând:
— Cum poate a Patra Domniță să spună asta? Această bătrână slujnică are doar încrederea stăpânului…
Han Yan zâmbi ușor:
— Într-adevăr. Înainte, nu luai tu mereu decizii pentru Mama? Acum ești mulțumită să fii mesagerul Mătușii Zhou. Mătușa Zhou e cu adevărat norocoasă.
Ca o găleată de apă rece turnată peste cap, expresia lui Du Mama se schimbă, trezindu-se brusc. Văzând-o pe Han Yan zâmbind în timp ce bea ceai, tremură aproape imperceptibil.
— A Patra Domniță face lucrurile grele pentru această slujnică, eu…
Han Yan râse încet, vorbind cu Ji Lan și Shu Hong:
— Du Mama e atât de fricoasă. Am numit-o doar mesager – ați auzit mai devreme, acestea au fost propriile ei cuvinte. Acum spune că fac lucrurile grele pentru ea. Alții ar putea crede că eu, o fiică legitimă a familiei Zhuang, sunt nerezonabilă și caut ceartă cu slujitorii. Dacă n-aș ști că Du Mama e complet loială, aș putea crede că încearcă să-mi facă rău.
Termină privindu-o pe Du Mama, ochii ei purtând o semnificație indescifrabilă.
