Timur Lenk, cunoscut și ca Tamerlan, care înseamnă „Timur cel Șchiop”, purta titlul mongol de kürügän, adică „ginere”, referindu-se la căsătoria sa cu o prințesă din clanul lui Ginghis Han. A fost un cuceritor de origine turco-mongolă, întemeietorul unui vast imperiu cu capitala la Samarkand (astăzi în Uzbekistan) și al dinastiei timuride, care a durat până în anul 1507.
Numele său, Timur (sau Temür, Temir, Demir în limbile turcice), înseamnă „de fier”, „ca fierul”. Numelui îi este atașată porecla lenk, lang și aksak, cu semnificația “șchiopul”, “ologul”. Versiunea latinizată a numelui este Tamerlan. Timur era șchiop din cauza aderențelor de la nivelul rotulei genunchiului drept cauzate de o tuberculoză osoasă, diagnostic stabilit în 1941, de către cercetători sovietici.
Timur provine din Transoxania („Țara de dincolo de Oxus” numele antic al râului Amudaria (râu de la granița dintre Afghanistan, Tadjikistan și Turkmenistan), fiind născut într-un trib mongol turcit (Barlas), tatăl lui a fost o căpetenie de trib. Ocupația lui Timur, în tinerețe, era tâlhăria (era hoț de cai), care, în acea perioadă era ceva normal în Transoxania, după uciderea hanului Tarmașirin (1327–1334) și venirea la putere a emirului din Kazagan (1346–1357). Timur intră în slujba hanului Tuğluq, reușind după moartea lui (†1363) să-i înlăture de la conducere pe ceilalți urmași, ca Ilias Hodja, fiul hanului defunct, și pe Hussein, nepotul emirului din Kazagan (1364-1370), preluând conducerea Transoxaniei.
Imperiul lui Timur Lenk s-a întins aproape la fel de mult ca cel al lui Ginghis Han, acoperind o regiune vastă de la vestul Chinei până la Marea Caspică, și de la Pakistan până în Siria.
În anul 1402, expansiunea sa către vest a provocat un conflict cu Imperiul Otoman pentru controlul Anatoliei. În bătălia de la Ankara, l-a învins și capturat pe sultanul Baiazid I (Bayezit Yıldırım, „Fulgerul”), care a murit ulterior în captivitate. Se spune că Timur a ordonat inițial ca Baiazid să fie ținut într-o cușcă și prezentat ca trofeu fiilor săi.
Politica brutală a lui Timur Lenk
Ca emir, Timur a extins unul dintre cele mai efemere imperii din istoria Asiei Centrale, lăsând în urmă o moștenire de teroare și distrugere. Orașele cucerite au suferit masacre în masă, cu un număr total al victimelor ce se ridică la sute de mii. Populațiile din India și Georgia au fost în mod special afectate, iar revoltele au fost reprimate cu o cruzime extremă.
Un episod notabil de brutalitate a avut loc în anul 1387, la cucerirea orașului persan Isfahan, unde Timur Lenk a ordonat construirea a 28 de movile din craniile a aproximativ 70.000 de prizonieri. În orașul Isfizar, două mii de oameni au fost zidiți de vii din ordinul său.
Cu toate acestea, Timur aplica un tratament diferențiat prizonierilor, arătând milă față de aristocrație și clerul din teritoriile cucerite, dar impunându-le răscumpărarea libertății. Prin bunurile jefuite, Timur căuta să readucă Transoxania la o perioadă de înflorire economică.
Sfârșitul lui Timur Lenk și moștenirea sa
Timur Lenk a murit în februarie 1405, în timpul unei campanii militare împotriva dinastiei Ming din China. Moartea sa a survenit la Otrar, pe teritoriul actual al Kazahstanului, cel mai probabil din cauza unei boli subite, înainte ca planurile sale grandioase de a extinde imperiul și mai mult să fie realizate. După moartea sa, imperiul său s-a fragmentat rapid, nefiind susținut de un succesor capabil să-i continue politica de expansiune și dominare.
Moștenirea lui Timur Lenk în istorie este complexă și controversată. Pe de o parte, el a fost un cuceritor neînduplecat, cunoscut pentru brutalitatea și cruzimea sa extremă, lăsând în urma sa orașe în ruine și sute de mii de victime. Pe de altă parte, el a fost și un patron al artelor și culturii, contribuind la transformarea Samarkandului într-un centru cultural și economic important al lumii islamice. Dinastia timuridă pe care a fondat-o a avut o influență semnificativă asupra regiunii, punând bazele culturale și politice pentru imperii ulterioare, precum cel Mogul din India.
Aşadar, Timur Lenk rămâne o figură marcantă a istoriei, simbolizând atât forța distructivă a cuceririlor, cât și capacitatea de a crea o moștenire care a rezistat în timp, prin cultură și guvernare. Acțiunile și realizările sale au modelat cursul istoriei în Asia Centrală și în întreaga lume islamică, lăsând o amprentă de neșters asupra civilizațiilor care au urmat.
Sursa: net
