După ce Fuxi a adus ordinea lumii și Nüwa a modelat oamenii din lut, pământul era încă tânăr și neîmblânzit. Vânturile aduceau mirosul pădurilor sălbatice, iar oamenii trăiau risipiți, neștiind cum să se hrănească sau cum să-și vindece rănile. Culegeau fructe la întâmplare, mâncau ce găseau și adesea mureau otrăviți de propriile descoperiri.
Într-o astfel de lume s-a născut Shennong, numit de oameni Împăratul Divin Fermier. Legendele spun că trupul lui era acoperit cu solzi subțiri ca frunza de lotus, iar când mergea, pământul înverzea sub pașii lui. Avea o frunte luminoasă și ochii limpezi, ca două picături de rouă.
El a privit lumea și a simțit suferința oamenilor. „Nu pot lăsa fiii cerului să rătăcească în întuneric și foamete”, a spus el. Atunci a hotărât să învețe oamenii cum să trăiască din roadele pământului și cum să se tămăduiască.
Zi după zi, Shennong cutreiera munții și câmpiile, gustând fiecare iarbă, floare și rădăcină. Avea o inimă limpede ca cristalul, iar prin ea putea vedea firele de viață care curgeau în plante. Totuși, nu se mulțumea doar să le privească — le gusta, una câte una, ca să afle care vindecă și care omoară.
Se spune că a gustat sute de ierburi și că, într-o singură zi, a cunoscut șaptezeci de otrăvuri diferite. Dar nu s-a oprit. Dorea să găsească leacul pentru toate.
Într-o zi, când trupul îi ardea și limba îi era amorțită, s-a așezat sub un copac cu frunze lucioase. Din ramuri au căzut câteva frunze în vasul cu apă fierbinte pe care îl purta mereu cu el. Mireasma care s-a ridicat din abur era ușoară, plăcută, aproape cerească. A gustat din băutură și, pe loc, otrava s-a risipit din trupul său, iar mintea i s-a limpezit.
Shennong a zâmbit și a spus:
— „Aceasta este darul cerului pentru oameni.”
Așa s-a născut băutura care, multe veacuri mai târziu, avea să fie numită ceai. 🍃
După această descoperire, Shennong a strâns toate plantele și le-a împărțit oamenilor. Le-a spus:
— „Aceasta vindecă rănile. Aceasta curăță sângele. Aceasta adoarme durerea.”
Apoi i-a învățat să semene grâul și meiul, să cultive orezul și legumele, să nu mai trăiască din vânat și întâmplare. Le-a arătat cum să facă piețe, unde fiecare om să dea ce are și să primească ce îi lipsește. Așa s-a născut schimbul, prima formă de comerț.
Din înțelepciunea lui s-a născut și prima carte a tămăduirii: „Cartea Ierburilor Divine” (Shennong Bencao Jing), în care se spune că a notat toate plantele bune pentru oameni.
Shennong nu era doar un zeu al agriculturii, era și tămăduitorul lumii, cel care a adus speranță și cunoaștere. În cinstea lui, oamenii aprindeau tămâie primăvara, la începutul semănatului, și spuneau:
„Fie ca ploaia să vină blând, să ude ogoarele lui Shennong.”
Și bătrânii zic că, atunci când norii se lasă ușor peste câmpuri și ploaia nu e furtunoasă, ci lină ca o mângâiere, “acela e Shennong care-și udă grânele”.
Cu el s-a sfârșit vremea foametei și a necunoașterii. Oamenii au învățat să trăiască din roadele pământului, să-și vindece bolile și să-și înțeleagă trupul.
Din inima lui Shennong s-au născut agricultura, medicina și înțelepciunea omului. De aceea, și astăzi, chinezii îl numesc cu respect „părintele medicinei” și „cel care a dat viață lumii verzi.”
Iar mâine…
vom păși într-o nouă epocă, cea a Împăraților legendari.
Primul dintre ei va fi Huangdi, Împăratul Galben, cel ce a unit triburile, a adus scrierea, busola și legile, și a aprins flacăra civilizației chineze.
Dacă v-a plăcut această poveste și vă bucură ceea ce fac, puteți lăsa un comentariu, un share sau un gând bun.
Așa creștem împreună această serie și ducem mai departe legendele Chinei de odinioară.
