– Pe măsură ce toți își luau locurile, ierarhia regatului Susha devenea limpede. Aproape de tronul lui Feng Qishan stăteau nobilii și ofițerii de rang înalt. Mai departe, se așezau oficialii cetății regale, apoi familiile și copiii celor din primele două trepte. Se aflau de față și câțiva reprezentanți ai poporului, simbolizând legătura dintre familia regală și supușii ei.
Deși Qin Yu nu deținea o funcție oficială, familia Qin era foarte respectată în Susha, așa că el fusese plasat în zona centrală. Qin Yi, mândria lui Qin Yu, îl însoțea întotdeauna la marile festivaluri și ceremonii. Când Feng Qishan se așeză, observă locul gol de lângă Qin Yu.
– Unde a dispărut micuța Qin Yi?
– Înălțimea Ta, aici sunt! răspunse Qin Yi cu glas tare, atrăgând privirile tuturor. Stătea chiar lângă Feng Suige, în locul de onoare.
– Oh? făcu Feng Suige, îngustând jucăuș ochii. – Cum ai ajuns acolo?
– Vreau să stau lângă fratele Feng, spuse ea veselă, rezemându-se de el.
Qin Yu se încruntă, dar înainte să spună ceva, Feng Qishan râse:
– Ei bine, las-o acolo. Qin Yi l-a îndrăgit pe Suige încă de mică. Azi e ziua lui, lăsați-i pe tineri să se bucure. Eu îi invidiez! De când a plecat Xi Yang, mă simt destul de singur.
– De când a plecat Xi Yang, Înălțimea Ta se tot gândește la ea. Nu e de mirare că te uiți de două ori la fiicele altora, chicoti consorta cu acul Phoenix.
– De ce nu naște Consorta Jing o prințesă pentru Înălțimea Sa… rosti cealaltă, cu flori de aur în păr, ascunzându-și zâmbetul.
Privirea lui Feng Qishan se răci brusc.
– Se pare că Zhuang e într-o dispoziție bună azi?
Fața ei se făcu palidă și tăcu imediat.
Consorta Jing, deși favorizată, nu avusese niciodată copii, iar această slăbiciune fusese mereu rana ei. Ea și Zhuang nu se înțelegeau deloc. Dacă nu ar fi intervenit Feng Qishan, Zhuang ar fi profitat de ocazie pentru a o umili.
Jing schiță un zâmbet și spuse cu voce moale:
– Consorta Zhuang glumește. Prințul Regent abia s-a căsătorit. Cine știe, poate în câteva zile vom primi vești bune.
Feng Suige, până atunci amuzat de Qin Yi, se încruntă și aruncă o privire către Consorta Jing. Yi Xiao, liniștit, sorbea din vin, ca și cum n-ar fi auzit nimic.
Consorta Zhuang își îndreptă atenția către el. Observând calmul lui Yi Xiao, zâmbi cu falsă amabilitate:
– Când Prințul a anunțat nunta, cine știe câte domnițe din cetatea regală și-au frânt inimile. Toate întrebau în taină cine e frumusețea ce i-a furat inima.
În timp ce vorbea, Yi Xiao curăța un portocal. Tocmai când ochii lor se întâlniră, Consorta Zhuang zâmbea provocator. Yi Xiao o privi o clipă, apoi deschise larg gura și îndesă jumătate de portocal înăuntru. Mestecă încet, cu obrajii umflați.
Un fâsâit stins trădă pe cineva scuipând băutura peste masă. Feng Suige se înecă și începu să tușească. Qin Yi îl bătu pe spate, privind uluită spre Yi Xiao.
Acesta înghiți, își șterse gura cu mâneca și își menținu privirea asupra Consortei Zhuang.
Consorta Jing, râzând cu poftă, se lăsă în brațele lui Feng Qishan, care o mângâie pe umăr, privind amuzat la Yi Xiao. Restul curtenilor se abțineau cu greu din râs. Fața lui Zhuang se întunecă. Șuieră:
– Cât de… original. Se spune că oamenii deosebiți au comportamente excentrice. Se pare că țiitoarea cea tânără e cu adevărat specială. Dacă tot e și ziua ei, nu ne-ar putea încânta cu un talent?
Yi Xiao se ridică în tăcere. Zhuang porunci:
– Aduceți-mi guqinul.
– Yi Xiao e greoaie și prostuță. Nu știe să cânte la guqin.
– A, da? Ce păcat. Dar, judecând după silueta ta, dacă nu știi să cânți, măcar un dans grațios…
– N-am învățat niciodată să dansez.
– Avem muzicanți și dansatoare. Poate vocea ta…
– Sunt afonă.
– Atunci voi trimite să se aducă cele patru comori ale scrisului…
– Sunt analfabetă.
Murmurele creșteau. Consorta Zhuang se ridică râzând.
– Și atunci, ce știe să facă țiitoarea cea mică?
– Ce pot face n-ai vrea să vezi, iar Regele n-ar permite, rosti Yi Xiao rece.
Toți se întoarseră spre Feng Qishan, care zâmbi cu interes:
– Sunt curios. Dacă nu e ceva prea grav, îți dau voie.
– Am nevoie de un arc puternic și cinci săgeți.
Sala izbucni în șoapte. Feng Suige se ridică:
– Nu se permit arme în prezența Regelui!
– Permisiunea a fost dată, răsună vocea regelui.
Un străjer aduse arcul și tolba, ezitând. Yi Xiao le luă din mers.
– Rog Consorta Zhuang să stea dreaptă și nemișcată!
Fața consortei se scurse de sânge. Se ghemui lângă Rege.
– Ce vrei să faci…
Feng Suige sări înainte, dar Yi Xiao deja întinsese coarda. Un soldat îi lipi vârful unei săgeți în spate. Slujitorii îl apărară pe Rege și pe cele două concubine.
– Jos arcul! se auzi un strigăt.
– Regele a spus că am voie, spuse Yi Xiao calm. – O rog pe Consorta Zhuang să se retragă. Dacă se întâmplă ceva, n-aș putea răspunde.
Feng Suige îl privi tăios, apoi se uită către tron. Regele făcu semn să nu intervină.
– Ce vrei să-i faci?
– Cinci săgeți, cinci flori de aur. Dacă o rănesc, îmi pierd viața fără regrete.
– Bine! – Nu! răspunseră deodată Regele și Suige.
Sala amuți.
Slujitorii se retraseră. Străjerul lăsă săgețile.
Feng Suige își încleștă maxilarul, apoi păși înapoi.
Consorta Zhuang se ridică tremurând. Toată cochetăria dispăruse.
– Unu, zise Yi Xiao vesel, fără să tragă. Deodată, consorta căzu jos, în lacrimi.
Când Regele era gata s-o mustre, arcul pârâi. O floare de aur căzu din coc.
Liniște.
Străjerul îi puse a doua săgeată în mână.
– Ridică-te! răcni Regele. Ce rușine!
Abia reuși să se ridice.
Săgeata doi zbură și doborî a doua floare.
– Doi, spuse Yi Xiao zâmbind.
– Înălțimea Ta… consorta Zhuang… a leșinat.
