În sala mare de adunare a Văii Florilor de Oglindă, doar Xie Xuechen și Su Ningzhen stăteau față în față.
În doar o jumătate de lună de la ultima lor întâlnire, Su Ningzhen părea să fi îmbătrânit mult. Ridurile din colțurile ochilor i se adânciseră, iar privirea îi pierduse din ascuțime. Îl fulgeră rece pe Xie Xuechen, cu glasul oarecum răgușit, zicând:
— Domnule Xie, a veni nepoftit și a pătrunde adânc în pământurile ascunse ale spiritelor din Valea Florilor de Oglindă nu e tocmai cuviincios.
Xie Xuechen stătea cu mâinile la spate, chipul său nepăsător.
— Când am aflat că demonii au năvălit noaptea asupra Văii Florilor de Oglindă, am venit împreună cu Maestrul Xuanxin să vă ajut. Credeam că Sang Qi va veni el însuși, dar n-a trimis decât slugile sale să iscodească.
Su Ningzhen crezuse că apărarea sa era de nepătruns, dar nu se așteptase ca demonii să reușească să se strecoare. Chipul i se întunecă numaidecât. Maestrul Xuanxin intervenise personal, găsind toți demonii din Valea Florilor de Oglindă și escortându-i la Palatul Lunii de Apă, pentru ca Xie Xuechen și Su Ningzhen să lămurească treaba.
Su Ningzhen nu părea recunoscătoare. Chipul său arăta nemulțumire.
— Cum a aflat Domnul Xie de năvala demonilor? întrebă ea.
— Deși Doamna Su nu dorește să vorbească, pot face unele presupuneri, zise Xie Xuechen. Femeia de care era îndrăgostit Sang Qi era Su Ningxi.
Chipul lui Su Ningzhen se schimbă. Mâna care strângea colțul mesei arăta vine albastre, iar încheieturile i se albiseră. Îl privi fix pe Xie Xuechen, scrâșnind din dinți în tăcere.
— Nu e… glasul ei era răgușit și slab.
— Acum peste douăzeci de ani, Sang Qi s-a îndrăgostit de o cultivatoare din Valea Florilor de Oglindă. A fost mutilat, a pierdut un braț și a suferit răni grave. După aceea, s-a retras în izolare mulți ani. La ieșire, primul lucru pe care l-a făcut a fost să jefuiască sângeros Conacul Muntelui Lunii. Fosta soție a lui Gao Fengxu, stăpânul Conacului Muntelui Lunii, era Su Ningxi, discipola senior a Văii Florilor de Oglindă, povesti Xie Xuechen întâmplările trecute. Poate nu-mi amintesc ce s-a petrecut acum șapte ani, dar știu destule. Conacul Muntelui Lunii a fost prefăcut într-un ocean de flăcări și ruine, iar cimitirul din spatele conacului a fost dezgropat cu totul, lăsat în dezordine, ca și cum cineva căuta ceva. Căuta rămășițele lui Su Ningxi, nu-i așa? Dar e clar că n-a găsit nimic în mormânt, altminteri n-ar fi dezgropat toate gropile.
Su Ningzhen se clătină, chipul ei devenind tot mai palid.
— Ați spus că Valea Florilor de Oglindă i-a retezat brațul drept, iar el nutrește o ură adâncă pentru Vale. Dar în acea zi, a arătat milă față de oamenii voștri, poruncindu-i lui Mu Xuanling să vă prindă vie, doar ca să afle unde e Su Ningxi. Cel mai probabil loc de odihnă al lui Su Ningxi ar fi Valea Florilor de Oglindă.
Xie Xuechen deslușise pricina și urmarea fără greșeală. Su Ningzhen știa că ascunderea nu mai avea rost. Cu un chip abătut, scoase un oftat lung, lăsându-și capul greu în jos, și zise cu glas răgușit:
— Bănuiala Domnului Xie nu e greșită…
— Pe atunci, Sang Qi avea gânduri necuviincioase față de sora mea, Su Ningxi. Dar Ningxi se născuse cu o constituție Yin, avea o aptitudine neobișnuită și era foarte iubită de maestrul nostru. Era, de asemenea, deja logodită cu stăpânul Conacului Muntelui Lunii. Sang Qi nu voia să renunțe și a încercat s-o răpească, dar, din fericire, maestrul nostru a intervenit. Mai târziu, Sang Qi a fost rănit și a fugit, iar Ningxi… s-a măritat cu Conacul Muntelui Lunii. Totuși, a fost lovită de soartă. În ziua în care a născut-o pe Qiumin, a trecut în neființă. Au trecut atâția ani, credeam că Sang Qi a renunțat, dar când Conacul Muntelui Lunii a fost atacat, mi-am dat seama că mereu a dorit răzbunare. Su Ningzhen scrâșni din dinți, glasul tremurându-i ușor: Era deja moartă, dar el tot n-o lăsa în pace! A însângerat Conacul Muntelui Lunii, l-a ucis pe Gao Fengxu și a dezgropat chiar și mormântul lui Ningxi!
Xie Xuechen întrebă:
— Unde e adevăratul mormânt al lui Su Ningxi?
Su Ningzhen își plecă ochii și zise:
— Nu pot spune.
Xie Xuechen nu avea intenția de a insista.
— Sang Qi va urmări asta fără încetare. Obsesia lui pentru Su Ningxi e prea mare. Aceasta e sămânța rea sădită de Valea Florilor de Oglindă. E Doamna Su sigură că poate îndura roadele amare?
Mâinile tremurătoare ale lui Su Ningzhen îi trădau gândurile. Cu glas tremurat, zise:
— Domnule Xie, chestiunea dintre Sang Qi și Ningxi e o rușine a Văii Florilor de Oglindă. Nu trebuie să fie făcută publică. Îl rog pe Domnul Xie să păstreze taina. Qiumin e singurul copil al lui Ningxi și va fi viitoarea Stăpână a Văii Florilor de Oglindă. Nu putem lăsa lumea să știe că mama ei a avut odată o legătură cu un semidemon.
— Înțeleg, încuviință Xie Xuechen. Nu era interesat de treburile altora și nu obișnuia să bârfească. Dacă legătura dintre Su Ningxi și Sang Qi n-ar fi avut legătură cu războiul dintre nemuritori și demoni, n-ar fi săpat atât de adânc.
Dar…
Xie Xuechen simțea că Su Ningzhen nu spunea întregul adevăr. Probabil ascundea ceva foarte important.
Mu Xuanling se trezi brusc din vis, pieptul încă durându-i vag. Mintea îi era încețoșată, lăsând-o dezorientată multă vreme, neputând să-și dea seama când sau unde se afla.
După un timp, își aminti că lansase un raid nocturn asupra Văii Florilor de Oglindă și fusese trasă în Cușca Lăcomiei de acel nătărău de Demon al Dorinței. În Cușca Lăcomiei, văzuse un cer plin de zăpadă. Fulgii îi încețoșaseră vederea, iar când își frecă ochii, parcă zărise o siluetă singură și pustie…
Și apoi?
Își atinse pieptul stâng, simțind parcă o durere cumplită, dar nu-și putea aminti de ce o duruse. Și ochii îi erau umflați și dureroși, ca și cum ar fi plâns. Era sigură că pierduse o parte din memorie.
Trebuie să fi fost o problemă cu Cușca Lăcomiei a Demonului Dorinței!
Mu Xuanling își reveni și se ridică imediat din pat, dorind să-și evalueze situația. Dar de îndată ce deschise ușa, fu oprită de o barieră.
Inima lui Mu Xuanling se scufundă — fusese prinsă de Xie Xuechen.
Asta însemna că și Demonul Dorinței fusese capturat.
Mu Xuanling întinse mâna să atingă bariera, când auzi deodată voci certându-se în apropiere.
— Maestre Xuanxin, această femeie demon e discipola lui Sang Qi. A rănit nenumărați cultivatori ai Alianței Nemuritorilor, iar acum îndrăznește să năvălească noaptea asupra Văii Florilor de Oglindă. De ce o protejezi? întrebă o voce feminină familiară, cu tărie.
O altă voce clară și luminoasă răspunse:
— Cultivatoare Gao, n-am intenția de a împiedica. Doar că această persoană e căutată de Domnul Xie, și niciunul dintre noi n-are dreptul să se amestece.
Gao Qiumin pufni rece:
— Te rog să te dai la o parte, Maestre Xuanxin. Aici e Valea Florilor de Oglindă, nu Templul Xuantian!
Când Mu Xuanling desluși identitatea călugărului care-l însoțea pe Xie Xuechen, o văzu pe Gao Qiumin venind la ușă, cu patru sau cinci cultivatoare.
Tehnicile de vindecare ale Văii Florilor de Oglindă erau renumite în lume. După o jumătate de lună, rănile lui Gao Qiumin se vindecaseră mult, deși o cicatrice rozalie era încă vizibilă pe gât. În clipa în care o văzu pe Mu Xuanling, ochii îi scăpărară cu o lumină sălbatică, iar venele de pe mâna care ținea sabia se umflară.
— Mu Xuanling, rosti Gao Qiumin numele ei printre dinți, ai curaj mare, îndrăznind să vii în Valea Florilor de Oglindă să-ți cauți moartea!
Mu Xuanling o privi rece, colțul gurii curbându-i-se într-un zâmbet disprețuitor:
— Cine ți-a dat îndrăzneala să vorbești atât de cutezător în fața mea? Crezi că voi, câteva, îmi puteți lua viața?
— Soră mai mare, nu irosi vorbe cu ea, zise în șoaptă o cultivatoare din apropiere. Cât timp Domnul Xie discută cu Stăpâna…
Gao Qiumin își veni în fire. Într-adevăr, Xie Xuechen avea slăbiciune pentru Mu Xuanling. Trebuia să profite de această ocazie ca s-o ucidă! Observase și că Xie Xuechen pusese o barieră în fața camerei unde stătea Mu Xuanling, pentru a o împiedica să fugă. Acum Mu Xuanling nu putea ieși, era momentul perfect să scape de ea!
— Formați formațiunea! porunci Gao Qiumin în șoaptă. Imediat, cele patru cultivatoare din spatele ei se răspândiră în evantai, fiecare ținând o oglindă de bronz.
Mu Xuanling se încruntă, urmărind cu băgare de seamă mișcările celor din față. Cele cinci țineau oglinzile în mâna dreaptă, rostind incantații. Într-o clipă, oglinzile de bronz se aprinseră cu o lumină aurie orbitoare. Cinci raze de lumină se uniră într-una singură, iar aura crescu brusc, aerul devenind greu. Raza de lumină părea să capete substanță, condensându-se într-o săgeată aurie care țâșni feroce spre Mu Xuanling.
— Săgeata Urmăritoare a Soarelui!
Inima lui Mu Xuanling tresări. Săgeata Urmăritoare a Soarelui avea capacitatea de a urmări ținta. Odată fixată de Oglinda Luminii Aurii, era imposibil de evitat. Cu cât puterea celor care țineau oglinzile era mai mare și cu cât erau mai multe Oglinzi ale Luminii Aurii, cu atât puterea Săgeții Urmăritoare a Soarelui era mai mare. Se spunea că în vremurile străvechi, când se născuseră zece sori, oamenii folosiseră această tehnică de formațiune pentru a alcătui o matrice de zece mii de oameni și a doborî nouă sori. Deși formațiunea pe care o avea acum Valea Florilor de Oglindă era incompletă, puterea ei nu era de neglijat.
Pe când soarele apunea, Mu Xuanling își ținu respirația, concentrându-și toată energia asupra sarcinii din față. Privi cum Săgeata Urmăritoare a Soarelui lovi bariera, provocând o explozie de lumină orbitoare. Energii ciudate se învârtejiră, oprind vârful săgeții ascuțite. Ambele părți erau într-un impas.
Gao Qiumin încremeni o clipă, apoi se înfurie și mai tare. Bariera nu era doar pentru închidere; era și pentru protecție. Xie Xuechen lăsase bariera ca s-o apere pe Mu Xuanling!
Această constatare o înfuria și mai mult. Putea tolera că Xie Xuechen nu avea sentimente pentru ea, dar nu putea suporta că el o răsfăța și o proteja pe această semidemonă de joasă speță care o rănise! Nu era de mirare că Xuan Xin n-o oprise; știa deja că bariera lui Xie Xuechen era de ajuns pentru a o proteja pe Mu Xuanling!
Dar de ce ea? În afară de chipul ei, ce avea Mu Xuanling mai bun decât ea?
— Soră mai mare, aceasta e bariera Domnului Xie. Nu putem trece prin ea, zise în șoaptă o cultivatoare din apropiere.
— Nu neapărat! spuse Gao Qiumin rece. Își crestă palma stângă cu sabia și apăsă palma însângerată pe oglinda de bronz, ștergând-o ușor. Instantaneu, lumina reflectată de suprafața oglinzii deveni un purpuriu adânc, aura ei devenind și mai înspăimântătoare.
Cultivatoarea din spatele ei strigă alarmată:
— Soră mai mare, asta îți va afecta cultivarea!
Gao Qiumin o ignoră, fixând-o feroce pe Mu Xuanling din spatele barierei. O voce în mintea ei repeta: Ucide-o, ucide-o, ucide-o…
De la prima dată când o văzuse, simțise o panică inexplicabilă, nu doar din cauza lui Xie Xuechen, ci parcă venind din sânge, din adâncul sufletului — o frică și o groază că existența lui Mu Xuanling ar șterge tot ce avea ea.
Așa că trebuia s-o ucidă pe Mu Xuanling!
Acesta era un atac care punea în pericol cultivarea ei, combinând puterea matricelor magice. Putea chiar răni pe cineva din tărâmul Fashen. Săgeata Urmăritoare a Soarelui se schimbă din auriu în purpuriu, puterea ei crescând și mai mult. Crăpături apărură imediat în bariera lui Xie Xuechen. Mu Xuanling știa că lucrurile stau rău și își concentră puterea spirituală, formând o armură în fața corpului.
Un sunet slab de crăpare răsună când lumina roșie sparse bariera și țâșni spre fața lui Mu Xuanling. Mu Xuanling își folosi toată forța pentru a lovi cu palma, dar această palmă nu întâlni lumina roșie. În schimb, lovi o siluetă în veșminte albe.
Cu o fluturare ușoară a mânecii sale albe ca zăpada, Săgeata Urmăritoare a Soarelui, aparent de neoprit, dispăru brusc.
Gao Qiumin privi șocată la Xie Xuechen, care apăruse din senin. Stătea cu spatele la mulțimea de afară, neutralizând fără efort atacul lor. Acum își privea în jos persoana din fața lui. Primise lovitura de palmă cu toată forța a lui Mu Xuanling fără nicio apărare. Deși protejat de puterea spirituală, sângele îi clocotea, simțind o durere surdă.
Mu Xuanling nu se așteptase ca Xie Xuechen să apară atât de brusc. Încremeni pe loc, mâna dreaptă apăsată pe pieptul lui, simțind prin pânza subțire pieptul ferm și bătăile puternice ale inimii.
Xie Xuechen expiră ușor, îndurând durerea, și întrebă cu glas jos și răgușit:
— Ești bine?
Mu Xuanling își retrase în cele din urmă mâna, strângându-și buzele în tăcere, privindu-l pe Xie Xuechen cu băgare de seamă.
Văzând-o atât de precaută, Xie Xuechen simți o urmă de melancolie, deși știa că era din cauza Apei Pătrunzătoare a Inimii.
Când bariera fusese atacată mai devreme, o simțise imediat și se grăbise aici fără a mai spune multe lui Su Ningzhen. Sosise exact la timp pentru a vedea bariera spărgându-se, blocând săgeata în ultimul moment. Altfel, Mu Xuanling ar fi fost grav rănită.
Se simți puțin ușurat, dar mai mult speriat. Își dădu seama de greșeala sa. Mu Xuanling avea dușmani peste tot în Alianța Nemuritorilor; o singură barieră nu era de ajuns pentru a-i asigura siguranța. Poate că trebuia s-o țină mereu lângă el, sub privirea sa.
Xie Xuechen se întoarse încet, uitându-se la Gao Qiumin, agitată și furioasă. Zise rece:
— Am spus mai înainte, Mu Xuanling e o persoană a Cetății Zăpezii Eterne. Nimeni nu are voie s-o rănească.
Gao Qiumin își strânse pumnii, sângele picurându-i dintre degete. Îl privi pe Xie Xuechen neîncrezătoare:
— Domnule Xie, cât timp vei continua să te amăgești? E o semidemonă, din Clanul Demonilor. Nu-i pasă cu adevărat de tine!
Cuvintele lui Gao Qiumin răsunau cu întrebările lui Mu Xuanling.
Ce voia Xie Xuechen, de fapt?
Dacă înainte Xie Xuechen fusese înșelat de afecțiunea ei falsă, acum că știa că fusese păcălit, de ce o mai proteja?
Mu Xuanling nu putea să nu judece după propriile ei standarde. Bănuia că Xie Xuechen voia să-i plătească cu aceeași monedă, să-i înșele sentimentele și s-o folosească împotriva lui Sang Qi. Dar ea era în gardă și nu s-ar fi lăsat ușor păcălită de Xie Xuechen.
Xie Xuechen o privi rece pe Gao Qiumin, nevrând să răspundă la nicio întrebare a ei. Se întoarse ușor, uitându-se la Su Ningzhen, care sosise cu întârziere.
— Doamnă Su, înclină Xie Xuechen capul către Su Ningzhen și zise, te rog să-ți ții discipolii în frâu.
Chipul lui Gao Qiumin păli. Alergă lângă Su Ningzhen și zise:
— Maestră, nu putem lăsa această demoniță să scape, orice ar fi!
Su Ningzhen se încruntă, uitându-se la Mu Xuanling, apoi la Xie Xuechen. După o clipă, zise răgușit:
— Domnule Xie, înțeleg.
Gao Qiumin o privi pe Su Ningzhen șocată, glasul pierind:
— Maestră, ce-i cu tine…
Și Mu Xuanling era oarecum surprinsă. Această Su Ningzhen ceruse mereu moartea ei, așa că de ce era acum atât de conciliantă?
Maestrul Xuan Xin apăru fără grabă, zâmbind în timp ce zise:
— Chestiunea de aici s-a lămurit, ar trebui să mă întorc la Templul Xuantian. Domnule Xie, îl iau pe Demonul Dorinței cu mine.
Xie Xuechen încuviință:
— Îți mulțumesc pentru osteneală, Maestre Xuan Xin.
Xuan Xin îl privi pe Xie Xuechen cu înțeles și zise:
— Domnule Xie, fii cu băgare de seamă în călătoria ta.
După ce își luă rămas-bun de la toți, Xuan Xin părăsi Valea Florilor de Oglindă.
Xie Xuechen, nevrând să zăbovească, o apucă pe Mu Xuanling de încheietură și o trase în brațele sale, ținând-o de talie în timp ce se ridicară în văzduh.
Gao Qiumin privi furioasă cum Xie Xuechen o lua pe Mu Xuanling. Cu lacrimi în ochi, o întrebă pe Su Ningzhen:
— Maestră, de ce ai făcut asta? Îngăduința repetată a Domnului Xie față de această demoniță va duce într-o zi la pierderi ireparabile!
Su Ningzhen privi absentă la picioarele ei, mintea încă zăbovind la ce spusese Xie Xuechen mai devreme.
— Răul lui Sang Qi de astăzi nu e din vina mea, ci din vina Văii Florilor de Oglindă.
— Acțiunile Văii Florilor de Oglindă față de Sang Qi au dus la roadele amare de astăzi.
— Cu mine aici, Mu Xuanling nu va deveni Sang Qi de mâine.
Su Ningzhen știa mai bine decât oricine că ceea ce spusese Xie Xuechen era adevărul.
Își amintea când o adusese pe Ning Xi înapoi în vale, cât de fericită îi povestise că se îndrăgostise de un semidemon. Era puternic, dar singuratic, rece, dar blând. Îi iubea părul argintiu, moale și strălucitor, ochii săi reci ca luna și urechile pufoase. De fiecare dată când le atingea, acel chip palid și frumos se înroșea adorabil, făcând-o să vrea să-l îmbrățișeze.
— Soră, el e preotul Clanului Demonilor, semidemonul Sang Qi. Urăște oamenii și e dușmanul nostru, își amintea spunând cu dezgust.
— A Zhen, nu e așa, zisese Su Ningxi blând. Niciodată n-a urât această lume omenească. Ce urăște… e doar pe sine însuși.
Renunțase la poziția de Stăpână a Văii Florilor de Oglindă, se răzvrătise împotriva căsătoriei aranjate de maestrul ei și chiar își abandonase sora, cu care crescuse, doar ca să fie cu acel semidemon.
Su Ningzhen ura acel semidemon pentru că îi luase singura familie. Încercase din răsputeri să-și păstreze sora, dar în cele din urmă, nu păstrase nimic.
Se temea că Mu Xuanling va deveni Sang Qi de mâine, dar nu era Sang Qi de astăzi rodul amar sădit de Valea Florilor de Oglindă cu ani în urmă?
Ce o ucisese cu adevărat pe Ning Xi — fusese Sang Qi, sau fusese ea însăși…?
