— Zhuang Han Yan, — spuse el deodată.
Han Yan se întoarse surprinsă, văzându-l pe Fu Yun Xi studiind-o cu interes. Se simți expusă și, în același timp, nedumerită — de ce Prințul Xuan Qing, presupus a fi rece ca gheața, se purta atât de ciudat în preajma ei?
Fu Yun Xi afirmă:
— Zhuang Shi Yang nu te tratează bine.
Nu era o întrebare, ci o constatare. Han Yan arătă instinctiv o urmă de precauție, apoi râse în sinea ei — tratamentul nepotrivit al lui Zhuang Shi Yang era atât de evident încât faptul că Fu Yun Xi îl observase nu însemna nimic. Toți cei de la Turnul Wang Jiang din seara aceasta probabil înțeleseseră. Zâmbi:
— Ce tată și-ar trata fiica rău?
Fu Yun Xi observă tonul ei degajat, ca și cum nu ar fi luat-o niciodată la inimă. Imaginea din fața lui se suprapuse cu o altă amintire — fata din amintirile lui crescuse în persoana din fața sa, ochii ei încă limpezi, dar nu mai plini de soare. Oare Zhuang Shi Yang o schimbase astfel?
După o ezitare, pur și simplu întinse mâna și îi mângâie părul lui Han Yan.
Han Yan încremeni când mâna lui îi atinse capul, dar Fu Yun Xi și-o retrase ca un frate mai mare care arată afecțiune surorii sale, spunând încet:
— E târziu. Te voi escorta acasă.
Ochii lui Han Yan se măriră:
— Shu Hong…
Fu Yun Xi făcu o pauză, apoi strigă:
— Mu Feng.
— La ordine, — apariția bruscă a gărzii în negru o sperie pe Han Yan. Fu Yun Xi porunci:
— Adu-o pe fată aici.
Garda dispăru cu un salt. Han Yan îl studie atent:
— Azi, la malul râului Sha He, cineva ne urmărea — erau oamenii tăi?
Fu Yun Xi încuviință.
Han Yan își strânse mâinile, spunând încet:
— Mulțumesc.
— Nu e nimic.
După o clipă, Mu Feng o aduse într-adevăr pe Shu Hong. Văzând-o pe Han Yan, aceasta alergă spre ea, privindu-i îngrijorată:
— Domniță, ești bine?
Mu Feng o privea ciudat pe Shu Hong, în timp ce Fu Yun Xi aranja o trăsură pentru a o duce pe Han Yan acasă. Han Yan desfăcu roba de blană de vulpe și i-o înapoie:
— Mulțumesc pentru tot ce ai făcut astăzi, Alteță… — Ezită înainte să adauge: — Dacă vei avea vreodată nevoie de ajutorul lui Han Yan, voi face tot ce-mi stă în putință.
Fu Yun Xi găsi asta oarecum amuzant, dar nu spuse nimic, luând roba și întorcându-se să plece. După ce trăsura lui Han Yan dispăru, Fu Yun Xi se uită la Mu Feng:
— Ce s-a întâmplat?
Mâna dreaptă a lui Mu Feng era înfășurată într-o batistă albă ca zăpada, pătată cu sânge, aparent de la o rană de lamă. Auzind întrebarea lui Fu Yun Xi, Mu Feng zâmbi ciudat. Deși de obicei tăcut, Mu Feng părea acum stânjenit și privi în altă parte:
— Acest slujitor a fost neatent.
Fu Yun Xi nu mai spuse nimic, îndreptându-se spre Turnul Ruyi. Trebuia să discute evenimentele de astăzi legate de Al Șaptelea Prinț cu He Lian și ceilalți. Căldura persistentă a robei de blană îi aduse gânduri despre ea, stârnind un zâmbet inconștient care îl lăsă pe Mu Feng uitându-se uimit.
Între timp, în trăsură, Shu Hong o întrebă îngrijorată pe Han Yan:
— Domniță, de ce Prințul Xuan Qing continuă să ne ajute? Îl cunoșteai de dinainte?
Han Yan clătină din cap, amintindu-și cuvintele lui despre temperamentul ei care a crescut. Comentariul lui sugera o cunoaștere anterioară, totuși ea nu avea nicio amintire despre el. Cineva atât de remarcabil ca Fu Yun Xi ar fi fost imposibil de uitat dacă s-ar fi cunoscut cu adevărat. Totuși, atitudinea lui era într-adevăr cea a unui vechi prieten.
Han Yan se simți confuză, găsindu-l extrem de misterios. Să nu fie inamicul lui părea înțelept pentru moment, deși relația lor actuală nu putea fi numită prietenie.
Shu Hong spuse:
— Acum că concubina Mei e însărcinată, și cu doamna Zhou… putem să ne mai relaxăm.
Han Yan zâmbi ușor:
— Nu e atât de simplu. Tatăl o favorizează complet pe doamna Zhou. Concubina Mei are doar fiul ei ca avantaj — nu e suficient.
Shu Hong întrebă:
— Dar oficialul Zhao a fost de acord să investigheze amănunțit…
Han Yan tăcu scurt, trăgând de buze:
— Oficialul Zhao e bun, dar asta nu înseamnă că nu va cântări beneficiile și consecințele. Doborârea doamnei Zhou nu se va întâmpla peste noapte. Mâine, mergi în piață — succesul recent al tatălui în carieră l-a făcut să uite cum să citească voința imperială. Sunt necesare câteva avertismente.
Shu Hong încuviință.
Han Yan observă părul ei ciufulit și acul de argint lipsă, întrebând curioasă:
— Unde ți-e acul de păr?
Shu Hong, neobișnuit, înroși, mormăind că l-a pierdut din neglijență. Han Yan nu insistă. Trăsura ajunse curând la reședința Zhuang. Ji Lan și mătușa Chen așteptau la poartă cu felinare, încântate să o vadă pe Han Yan întorcându-se și grăbindu-se să o întâmpine.
Han Yan nu pomeni de Fu Yun Xi, spunând doar că a avut treburi de rezolvat și s-a întors târziu. Înapoi la Curtea Toamnei Liniștite, trimise o slujnică să-l informeze pe Zhuang Han Ming de întoarcerea ei. Ji Lan se apropie cu vești: la întoarcerea acasă, Zhuang Shi Yang chemase imediat un doctor să o examineze pe concubina Mei. După confirmarea sarcinii, rămăsese lângă ea, refuzând mai multe cereri ale doamnei Zhou, spunându-i să lase oficialii să se ocupe de chestiuni.
— Ce mai face acum? — Han Yan sorbi calm din ceai.
Ji Lan știa că se referea la doamna Zhou:
— Această slujnică a ordonat oamenilor să o supravegheze pe concubina Zhou pentru a preveni orice acțiuni necugetate.
Han Yan o privi cu aprobare:
— Ai făcut bine.
Asta va împiedica doamna Zhou să contacteze pe alții. De vreme ce putuse aranja o colaborare cu bandiții, probabil folosise un intermediar din afara reședinței. Acum, chiar dacă bandiții își dădeau seama de greșeală, nu puteau comunica cu ea. Sub supraveghere, doamna Zhou n-ar îndrăzni să se întâlnească cu intermediarul — ambele părți erau în beznă, incapabile să reușească.
— Domniță, — mătușa Chen aduse supă de ghimbir: — După șocul de astăzi, ar trebui să te odihnești devreme.
Ji Lan îi povestise despre complotul doamnei Zhou împotriva lui Han Yan. Deși acum mai calmă, mătușa Chen rămânea furioasă:
— Dacă nu era istețimea domniței… sunt cu adevărat vicioși!
Han Yan respinse cu un gest, sorbind lent din supa de ghimbir:
— E în regulă. Mâine vom privi doar spectacolul. Nu ar trebui să lăsăm planificarea atentă a concubinei Zhou să se irosească.
Ji Lan simțea acum doar admirație pentru Han Yan. Văzând-o pe Shu Hong, de obicei compusă, stând năucită, o împinse:
— De ce stai acolo?
Shu Hong își reveni, ajutând-o pe Han Yan să se pregătească de culcare înainte de a pleca grăbită.
Camera se întunecă când lampa cu ulei fu stinsă. Întinsă în pat, gândurile lui Han Yan goneau. Scenele de la Turnul Wang Jiang i se derulau în minte. Când lama omului în negru se îndreptase spre ea, nu putea nega frica simțită. În această a doua viață, își prețuia viața în mod special. Cu prea multe chestiuni neterminate, nu putea accepta să moară astfel.
