Sima Jiao nu avusese niciodată o expresie senină; era mereu chinuit de durere și iritare. Starea lui instabilă provenea de la o boală moștenită prin sânge, de la suferința provocată de focul spiritual care îi ardea necontenit în trup și de la ostilitatea născută din lăcomia și răutatea pe care ceilalți i le arătau.
Uneori nu-și putea controla emoțiile și nici nu se străduia să le țină în frâu.
Pe măsură ce se apropiau de Muntele Suta de Phoenix, expresia lui Sima Jiao devenea tot mai întunecată și mai înfricoșătoare. Când au ajuns la poalele muntelui și au trecut de prima barieră, aura locului nu a mai putut fi mascată, iar ochii lui Sima Jiao s-au înroșit aproape complet, ca și cum ar fi fost scăldați în
În ochii Bătrânului Yan, Muntele Suta de Phoenix era doar un munte spiritual maiestuos. Majoritatea munților spirituali din lume erau similari — bogați în energie spirituală, plini de vitalitate, purtând chiar un sentiment de sfințenie. Dar în ochii lui Sima Jiao, acest munte spiritual asemănător cu un nemuritor semăna cu purgatoriul. Flăcări purpurii învăluite în ură profundă înveleau muntele; vaiete fantomatice aproape că străpungeau norii, înjunghiindu-i mintea cu o durere din ce în ce mai insuportabilă.
— Ne vom opri aici, a spus cultivatorul Yuan Ying la poalele muntelui, așteptând ca cineva să vină să primească fetița.
Oamenii au sosit rapid — doi cultivatori, unul bărbat și unul femeie, purtând haine brodate cu modele de flacără. Expresiile lor purtau un sentiment de reținere prețioasă, în mod clar disprețuindu-l pe Bătrânul Yan. Cei doi erau responsabili să ia copilul pentru a-i examina linia de sânge. Dacă puterea liniei de sânge era concentrată, Bătrânul Yan avea să primească recompense extrem de generoase; dacă nu, trebuia să ia copilul înapoi.
— Așteptați aici deocamdată. Ar trebui să știți regulile — nu vă rătăciți și nu priviți în jur, a spus cultivatoarea, uitându-se țintă la Sima Jiao de parcă era nemulțumită de expresia lui.
Cultivatorul de vârstă mijlocie care îl adusese pe Bătrânul Yan era foarte respectuos față de cei doi și l-a mustrat pe Sima Jiao:
— Copil ignorant, nu jigni muntele sacru!
— Munte sacru? Sima Jiao a râs brusc rece, l-a apucat pe cultivatorul de vârstă mijlocie și l-a înghițit instantaneu în flăcări purpurii.
Ceilalți prezenți au fost șocați de această dezvoltare bruscă. Bătrânul Yan era atât de speriat încât a stat zăpăcit, târându-se și rostogolindu-se pentru a se ghemuie într-un colț. Cei doi cultivatori care țineau copilul au reacționat rapid, pregătindu-se să notifice gărzile locale. Cu toate acestea, Sima Jiao nu le-a dat nicio ocazie. Fără a scoate un sunet, au înghețat pe loc, incapabili să se miște.
După ce a ars o persoană, Sima Jiao l-a transformat lejer și pe celălalt cultivator în cenușă. A ucis un cultivator Yuan Ying cu o ușurință mai mare decât un muritor culegând o floare, terorizând cultivatoarea.
Când s-a uitat din nou la cultivatoare, ea era deja palidă de teroare în ochi. Deși nivelul ei de cultivare nu era scăzut — era un supraveghetor minor care trăise întotdeauna confortabil — aceasta era prima dată când simțea o putere atât de terifiantă. Niciuna dintre vrăjile ei, energia spirituală sau instrumentele magice nu putea fi folosită; era complet suprimată.
Nici măcar nu putea invoca gândul de rezistență, simțind doar o teroare nemărginită invadându-i conacul spiritual. A auzit o voce în mintea ei spunându-i să asculte comenzile acestei persoane.
Puterea mentală a lui Sima Jiao era imensă. A controlat cultivatoarea și s-a transformat pentru a arăta ca și cultivatorul bărbat de mai devreme.
— Du-mă înăuntru, a poruncit el.
Cultivatoarea nu avea nicio putere să reziste. A purtat copilul și l-a condus în Muntele Suta de Phoenix. Locația muntelui era ascunsă și protejată de numeroase bariere. Cultivatorii obișnuiți în afara celei mai exterioare bariere nu puteau detecta tărâmul interior deloc. A ajunge la poalele muntelui după trecerea primei bariere era încă doar perimetrul exterior; era nevoie de o identitate aprobată pentru a intra în cele două bariere interioare.
Cu abilitățile lui Sima Jiao, putea sparge cu siguranță barierele de aici și provoca ravagii, dar asta ar alerta pe toată lumea și ar irosi ocazia. Unii „vermi” ar scăpa inevitabil, iar alții ar putea ajunge să-l oprească.
Acum, urmând cultivatoarea în adâncurile muntelui, nimeni nu l-a obstrucționat, iar toate secretele de aici îi stăteau deschise în față.
Roșul din ochii lui Sima Jiao devenea din ce în ce mai intens, ca un sânge proaspăt vâscos dizolvându-se în ochii lui.
Nenumărate palate fuseseră sculptate în interiorul muntelui pentru ca oamenii să locuiască. Mulți oameni locuiau acolo, bărbați și femei purtând toți o aură de foc similară cu cea a Tânărului Maestru Yan. Aceste aure slabe adunate laolaltă rezonau ușor cu focul spiritual din corpul lui Sima Jiao.
Toți acești oameni purtau linia de sânge a clanului Fengshan, deși linia lor de sânge era diluată.
Clanul Fengshan implementase de mult timp reproducerea liniei de sânge pure, dar de-a lungul multor ani, inevitabil unii au refuzat să urmeze dorințele bătrânilor și au lăsat descendenți cu cei din afara clanului. Aceste linii de sânge, considerate cândva „impure” și nerecunoscute de clanul Fengshan, au fost împrăștiate în străinătate. Multe generații mai târziu, au fost găsite de cei cu motive ascunse, adunate aici, formând acest loc.
Din regiunile exterioare până la miezul interior, rangul ghidului femeie nu era suficient de mare pentru a accesa zonele cele mai interioare, dar Sima Jiao văzuse destul.
În interiorul muntelui, putea simți că aura sursă devenea mai puternică din exterior spre interior, așa că cei care trăiau în regiunile exterioare aveau o putere a liniei de sânge mai slabă. Acest loc semăna cu o închisoare strict gestionată.
Bărbații și femeile trăiau împreună, cu gemete de plăcere ridicându-se și coborând. Toată lumea de aici crescuse probabil în acest loc, fără niciun sentiment de rușine, iar carnea goală era vizibilă peste tot. Într-o altă zonă mai spațioasă și izolată trăiau multe femei însărcinate. Numeroase femei nășteau într-un singur loc, strigătele copiilor amestecate cu mirosul de sânge, purtate spre Sima Jiao de vânt.
Supraveghetorii purtau toți haine similare. Cei care se ocupau de sarcini diverse în regiunile exterioare aveau niveluri de cultivare Condensare a Qi-ului sau Construire a Fundației. Majoritatea administratorilor de nivel mediu aveau cultivare Yuan Ying sau Suflet Născând. Sima Jiao putea simți cultivatori în stadiul Fuziune și Rafinare a Vidului păzind adâncurile. Totuși, cei cu linii de sânge Fengshan, indiferent de concentrație, erau toți muritori, fără nicio cultivare.
Dacă acești oameni erau priviți ca orice fel de animal, aceasta ar fi o fermă de reproducere — la urma urmei, așa cresc oamenii animalele.
— Eu… eu te pot duce doar până aici… s-a bâlbâit cultivatoarea, oprindu-se.
Sima Jiao a întins mâna, i-a apucat gâtul, a ars-o în cenușă și a periat lejer praful înainte de a se îndrepta spre adâncurile muntelui.
La poalele Muntelui Suta de Phoenix, Bătrânul Yan nu a îndrăznit să fugă. S-a ghemuit ca o ciupercă, privind lamentabil muntele. Cu aptitudini slabe și cultivare scăzută, obișnuit cu o viață de lux, cultivatorul care îl adusese fusese ucis, iar el nu se putea întoarce singur. Putea doar să stea fără speranță pe loc.
Deodată, a simțit că pământul și cerurile se cutremură. Flăcări s-au ridicat spontan din seninul și sacrul Munte Suta de Phoenix. Un foc furios a ars întregul munte, transformând totul în purpuriu.
Vârfurile muntelui s-au prăbușit, tunetele s-au rostogolit, iar focul a devenit un ocean. Bătrânul Yan s-a întors și a fugit, ochii plini de teroare. Nu văzuse niciodată o scenă atât de înfricoșătoare. Pădurea cândva verde s-a transformat în pământ crăpat, ars într-o clipă, chiar și stâncile și solul fiind topite de flăcări. A auzit chiar nenumărate țipete agonizante, de parcă suflete îndurerate fără număr fuseseră suprimate sub muntele sacru. După ce s-au eliberat de constrângerile muntelui, toate s-au revărsat în oceanul de foc.
Era acesta… un purgatoriu înflăcărat? Picioarele Bătrânului Yan au cedat și s-a prăbușit la pământ, incapabil să se ridice din nou.
Liao Tingyan, ca vidră, s-a așezat pe grinda sculptată de deasupra scenei din conacul familiei Yan, crăpând semințe în timp ce asculta povestitorul de dedesubt.
— Acel cultivator demonic Centipede a măcelărit trei orașe mari din sud-est, devorând sute de mii de civili. Vai, sud-estul nu avea secte sau școli nemuritoare puternice. Când sectele mici au trimis discipoli, nu numai că nu au putut salva oameni, dar și-au pierdut și propriile vieți. În acel an, Centipede a stârnit furtuni, devenind flagelul sud-estului, stârnind mânia cerului și resentimentul uman. Chiar și sectele majore din apropiere au fost neputincioase împotriva lui, pierzând viețile multor discipoli. În cele din urmă, cineva a cerut ajutor de la Conacul Nemuritor Gengchen. Liderul sectei la acea vreme, Lordul Dao Yongyou, cel mai drept și bun la suflet, luând în considerare oamenii lumii, a acceptat imediat și a mers în sud-est pentru a extermina cultivatorul demonic.
— Acea bătălie a fost una care a zguduit pământul; nici măcar luptele antice dintre nemuritori și zei nu au fost mai grandioase. La vremea aceea, din cauza celor doi, mii de li de pământ au devenit ținut pârjolit. Dealuri și munți care existaseră odinioară s-au transformat în câmpii nesfârșite. Știi cum? Au fost nivelate de lupta lor!
Povestitorul de pe scenă gesticula cu patos, iar femeile din familia Yan, aflate dedesubt, ascultau încântate.
— Sunt nemuritorii cu adevărat atât de puternici? Vorbind de cultivatori, conacul nostru are destul de mulți, dar nu par foarte impresionanți, a spus o tânără, sceptică.
— Nu este corect. Cum se pot compara cu liderul sectei noastre din Conacul Nemuritor Gengchen? Chiar și un discipol din curtea interioară a Conacului nostru Nemuritor ar depăși liderii și bătrânii altor secte. Altfel, cum am putea fi numiți cel mai de seamă Conac al Nemuritorilor?
Femeia vorbea cu o mândrie evidentă, de parcă Conacul Nemuritor Gengchen ar aparține familiei ei.
Toate acestea erau femei din camerele interioare ale familiei Yan, sute de frumuseți delicate, cu mulți copii de asemenea. O multitudine de copii făceau acum zgomot în grădina de afară — cu adevărat înfiorător. Liao Tingyan, trezită plictisită, descoperise acest loc în timp ce rătăcea și acum stătea întinsă pe grindă ascultând poveștile.
Familia Yan era extrem de bogată, angajând mulți muzicieni și artiști pentru a trece timpul. Astăzi, povestitorul relata faptele multor figuri puternice celebre din Conacul Nemuritor Gengchen. Tocmai îl menționase pe Lordul Dao Yongyou, fostul lider al sectei, care avea o reputație excelentă în lumea cultivării.
Liao Tingyan nu știa multe lucruri, iar stând întinsă acolo și ascultând preț de jumătate de zi, a aflat o sumedenie de informații noi.
După o agitație, cineva a spus brusc:
— Hei, știi? Se spune că strămoșul Conacului nostru Nemuritor Gengchen a ieșit din izolare.
— Vrei să spui Lordul Dao Cizang?
— Desigur că el, ultima linie de sânge a clanului Sima. De ce nu am auzit prea multe despre faptele lui?
— Nici eu nu am auzit multe. De ce să nu-i cerem povestitorului să ne spună despre el?
Auzind „Lordul Dao Cizang”, Liao Tingyan a crăpat în tăcere o altă sămânță de pepene, gândindu-se: Dacă ați ști că acest strămoș locuia în conacul ăsta mai devreme, probabil ați fi speriați de moarte.
Povestitorul a spus:
— Acest maestru, deși înalt în vechime, nu este foarte bătrân și a fost în izolare de mulți ani. În ceea ce privește faptele remarcabile, nu există cu adevărat niciuna. Totuși, pot împărtăși niște zvonuri cu voi, doamnelor.
Indiferent unde, puterea bârfei este formidabilă. Un grup de femei l-a îndemnat cu nerăbdare să continue.
Povestitorul a spus apoi:
— Se spune că acest Lord Dao Cizang a fost crescut de Lordul Dao Yongyou, dar nu a putut deveni la fel de drept și bun la suflet. Temperamentul lui, se spune, este extrem de slab. Cât de slab? Pe atunci, un călugăr înalt de la Templul Shangyun al națiunii budiste izolate a fost invitat de Lordul Dao Yongyou să suprime demonul inimii al Lordului Dao Cizang. Caracterele „Cizang” din numele lui au fost date de acel călugăr înalt…
O astfel de iluminare! Liao Tingyan nu s-a putut abține să nu aplaude. Într-adevăr, experții erau printre oamenii obișnuiți. Acest povestitor știa destul de multe. Mulți discipoli din interiorul Conacului Nemuritor Gengchen nu erau clari în legătură cu afacerile strămoșului, totuși el vorbea cu o asemenea autoritate.
După o zi de bârfe, Liao Tingyan și-a împachetat semințele de pepene rămase, perna și băuturile și a zburat înapoi în cartierul ei.
Reședința, aranjată de Bătrânul Yan, era foarte izolată — o curte luxoasă și rafinată. Liao Tingyan a zburat pe fereastră și s-a întins pe canapeaua cu model de nor norocos de lângă pat. Chiar când s-a așezat, ușa s-a deschis.
Sima Jiao se întorsese.
Era înmuiat în sânge din cap până în picioare — părul lui, tivul hainelor lui — lăsând dâre de roșu intens. Ochii lui erau terifiant de roșii, deși fața lui rămânea palidă ca întotdeauna. În momentul în care a intrat, un miros greu de sânge a umplut instantaneu întreaga cameră.
S-a așezat pe un scaun, și-a înclinat capul pe spate cu mâinile pe cotiere, a scos un oftat lung, apoi a tușit brusc sânge. Părea epuizat și nici măcar nu s-a obosit să-l șteargă. S-a uitat la Liao Tingyan și a spus brusc:
— Sunt pe punctul de a muri.
Liao Tingyan: Ce fel de glumă este asta?
L-a privit îndeaproape pe Sima Jiao și a observat vasele de sânge ușor umflate de pe gâtul lui palid și mâinile expuse.
— De la naștere, mulți au vrut să mă ucidă. Îmi vor viața, dar refuz să le-o dau. Tonul lui Sima Jiao era sumbru. Oricine îmi vrea viața, o voi lua pe a lui în schimb.
Își schimbă brusc tonul și o privește pe Liao Tingyan drept în ochi:
— Dar dacă îmi vrei viața acum, ți-o pot da. O vrei?
