Amândoi se aflau constant în topul clasei de ani de zile, așa că puțini elevi sau profesori erau cei care să nu-i cunoască.
Când intrară în cancelarie, era acolo doar profesorul de fizică de la clasa vecină. Văzându-i, întrebă:
— Ați venit să predați temele?
Sang Ru clătină din cap cu un zâmbet jenat:
— Am uitat să facem temele și ne-au trimis aici să le facem.
Profesorul își mări ochii surprins:
— Amândoi ați uitat?
Sang Ru și Zhou Tingzhao răspunseră la unison:
— Mm.
Profesorul rămase fără cuvinte și le arătă în tăcere un deget mare în sus.
Scaunul special lăsat pentru elevi era pe culoar. Sang Ru îl trase în spatele biroului, lângă locul special al lui Old Zheng, apoi îi spuse lui Zhou Tingzhao:
— Tu stai în cel dinăuntru.
Zhou Tingzhao nu se mișcă:
— Tu stai.
Scaunul din interior era mai mare și avea o perniță moale, fiind mult mai confortabil.
Neașteptat, Sang Ru aruncă o privire spre spatele profesorului din fața lor și șopti la urechea lui Zhou Tingzhao:
— Mie îmi place tare.
Apoi se așeză direct pe scaunul din exterior.
Zhou Tingzhao: …
Ea își coborâse deja capul și părea să calculeze serios. Zhou Tingzhao nu avu de ales și trecu prin spațiul din spatele ei ca să se așeze pe scaunul din interior.
— Așteaptă puțin.
Sang Ru tocmai se uita la probleme când îl auzi brusc pe Zhou Tingzhao vorbind.
Ridică privirea:
— Ce e?
Zhou Tingzhao schimbă foaia de test din mâna lui cu a ei:
— Asta e a ta.
Ce altceva putea fi decât foaia de test „falsificată” temporar ca fiind a ei? Sang Ru chicoti încet, apoi răspunse ascultătoare:
— Aha.
Zhou Tingzhao era serios când rezolva probleme și avea și o viteză bună de răspuns. După ce completă întrebările cu variante multiple pe care le terminase deja inițial, continuă să rezolve probleme, ținând deja un ritm asemănător cu al ei. Profesorul din față probabil corecta lucrări, bifa repede, fredona din când în când un cântecel vesel și uneori oftă dezamăgit.
Sang Ru asculta aceste sunete, ținându-se tare o bună bucată de vreme. După ce termină prima pagină, în momentul în care întorcea foaia, își dezvălui în sfârșit adevăratele intenții.
Își strecură discret mâna stângă sub birou și o puse pe coapsa lui Zhou Tingzhao.
Îi plăcea tare, dar nu spusese nimic despre scaune tari. Pentru o persoană dreptace cu temă de făcut, cea mai mare favoare era să-l aibă pe crush-ul ei așezat în partea stângă.
Să facă temă în timp ce tachinează un băiat — Sang Ru era fericită. Doamne, cât de frustrată fusese mai devreme când nu putuse să stea în dreapta lui Zhou Tingzhao.
Cel atins se retrase instinctiv și atingerea lui Sang Ru dură doar o secundă înainte să nimerească aerul.
Întoarse capul și întâlni privirea lui Zhou Tingzhao.
Expresia lui părea calmă, doar sprâncenele ușor încruntate. Sang Ru se bosumflă și întinse din nou mâna ca să-l zgârie pe picior.
De data asta Zhou Tingzhao nu se mai feri. Își coborî capul, scrise ceva pe foaia de ciorne și o împinse sub nasul lui Sang Ru.
Scrisul era îngrijit, dar oarecum grăbit, părând puțin diferit de stilul lui obișnuit, totuși elegant și atrăgător. Două caractere mari ieșeau în evidență pe hârtie: „Concentrează-te.”
Mâna stângă a lui Sang Ru, care îl zgâriase, nu se retrase. Își întinse mâna dreaptă și mâzgăli pe hârtie: „Nu.”
După ce se gândi o clipă, continuă să scrie mai jos: „Nu te mișca, așa mă concentrez mai bine!”
Zhou Tingzhao își înclină ușor capul să vadă ce scrisese, făcu o pauză, apoi își întoarse atenția asupra problemelor.
Rămase tăcut, fără să-i răspundă, dar într-adevăr nu se mai feri.
Mulțumită, degetul arătător al lui Sang Ru bătu ușor din când în când pe piciorul lui în timp ce continua să rezolve probleme cu o dispoziție excelentă.
Bucuria unei mici ticăloase era chiar atât de simplă.
După o vreme, profesorul de fizică menționă că trebuia să meargă la o ședință de discuții pe nivel de an. Își strânse lucrurile și plecă, închizând chiar și ușa cu grijă în urma lui ca să nu-i deranjeze nimeni.
Moment și circumstanțe perfecte. Sang Ru tocmai terminase de scris răspunsul la o problemă. Vârful degetului o zgârie din nou foarte ușor și îl auzi pe Zhou Tingzhao inspirând brusc și ascuțit.
Un sunet foarte slab, ca și cum își reținea ceva.
Inițial doar îl tachina în glumă, dar acum începură să-i vină gânduri cu adevărat năstrușnice.
Sang Ru își mișcă încet mâna stângă, trecând treptat de pe coapsă spre rădăcina piciorului și apoi spre zona mai centrală. Înainte să ajungă la destinație, mâna îi fu prinsă brusc.
Zhou Tingzhao nu mai rezistă în cele din urmă și repetă printre dinți:
— Concentrează-te.
Sang Ru evită să comenteze și în schimb își înmuie vocea, plângându-se acuzator:
— Mă doare…
Zhou Tingzhao slăbi instinctiv strânsoarea, apoi scoase un geamăt înăbușit.
Partea lui inferioară fu brusc cuprinsă de o mână — căzuse din nou în capcana ei.
Sub palma ei se formase deja o umflătură. Sang Ru o strânse și spuse amuzată:
— Cum ai ajuns deja tare?
Zhou Tingzhao răspunse răgușit:
— Nu sunt.
— Ce încăpățânat, îl demască imediat Sang Ru, apoi adăugă: — Pula ta e și mai tare.
Cum putea ea, la vârsta asta, să facă asemenea lucruri și să spună asemenea vorbe?
Dar nervii lui deveneau într-adevăr tot mai excitați, iar senzațiile de dedesubt nu-i lăsau prea mult loc de gândire.
Mișcările ei merseră de jos în sus, apoi reveniră pe același drum, zgâriindu-l prin materialul pantalonilor. Găsind direcția penisului lui, Sang Ru urmări conturul pe margine — foarte mare și gros.
Brusc îi cuprinse penisul cu mâna și începu să-l mângâie prin stofă. Mâna ei stângă nu era prea pricepută la asta, așa că se oprea des.
Zhou Tingzhao strânse tare pixul, privind în jos la foaia de test, dar incapabil să mai rezolve vreo problemă.
Gândul că ea îl mângâia purtând uniformă școlară îl aducea deja în pragul exploziei de plăcere.
Trezeala senzualității ei din anii de liceu era cu adevărat de nesuportat.
