Împăratul iubea cel mai mult să o vadă stând sub prunul roșu, spunând că în astfel de momente semăna cu o floare delicată de prun. Astăzi, ținuta ei elaborată și încercarea deliberată de a-i face pe plac Împăratului nu erau lipsite de motiv.
Cuvintele Împărătesei Mamă atinseseră o coardă sensibilă în ea. Influența copleșitoare a lui Fu Yunxi asupra curții nu se va diminua ușor, iar în această lume, doar Împăratul îl putea ține în frâu. Împăratul îi arăta de obicei mare favoare și mai înainte insinuase că Zhuang Han Yan nu era demnă de Fu Yunxi. De vreme ce nu avea mare considerație pentru această Ducesă de Xuanqing, lucrurile ar trebui să fie considerabil mai simple.
Afară, amurgul se așternea, cu felinarele palatului aruncând lumina într-o parte. În timp ce Consorta Imperială Chen stătea acolo, simți brusc o senzație ciudată în corp. Întreaga ei ființă deveni neliniștită, corpul i se încălzi treptat, iar o dorință de nestăpânit se ridică din adâncul ei. Nefiind o fecioară neștiutoare, recunoscu firește aceste simptome – erau semne de trezire a dorinței. Această trezire fără motiv… Amintindu-și de Yan Hua Mei, pe care o pregătise special pentru Han Yan mai devreme, mintea îi zumzăi brusc de o realizare – fusese otrăvită cu un afrodisiac.
Apucând trunchiul prunului roșu pentru sprijin, se aplecă de un disconfort insuportabil. Mintea îi mai păstra o oarecare claritate în timp ce își strângea pieptul și își aminti evenimentele zilei. Ciudat, nu-i așa? Nu părăsise apartamentele palatului de când se întorsese de la Împărăteasa Mamă, iar Împărăteasa Mamă nu ar fi otrăvit-o niciodată. Consorta Imperială Chen nu era proastă – a fi lovită de un afrodisiac a doua zi după incidentul lui Zhuang Hanming era opera lui Fu Yunxi, care întorsese complotul împotriva ei. Cum îndrăznea! Trebuie să fi mituit pe cineva din casa ei. Un fior îi străbătu inima Consortei Imperiale Chen – influența lui care ajungea chiar și în haremul imperial demonstra o putere cu adevărat înspăimântătoare.
— Chu Chun, — strigă ea printre dinți către slujnica ei, simțind puterea extraordinară a afrodisiacului. În doar câteva clipe, întregul corp îi era ud de sudoare, gemete involuntare scăpându-i de pe buze.
O mână o susținu.
Capul Consortei Imperiale Chen se învârtea în timp ce se sprijinea moale de ceea ce credea că e Chu Chun, dar simți imediat că ceva nu era în regulă – corpul care o susținea era tare ca fierul. Inima îi tresări când văzu mâna mare și întunecată care îi apuca brațul de jad – fără îndoială, mâna unui bărbat.
Strigă alarmată, încercând să se împingă de persoana din spatele ei cu puțina claritate care îi mai rămânea în minte. Totuși, constatând că era complet lipsită de putere, se prăbuși înapoi în brațele complete ale străinului. Bărbatul necunoscut îi șopti îngrijorat la ureche:
— Înălțimea Voastră?
Consorta Imperială Chen simți respirația lui arzătoare pe ureche, făcând-o să tremure din tot corpul. Deși mintea ei striga să-l împingă, corpul refuza să asculte, umplându-se în schimb de o dorință nesfârșită pentru forma masculină din fața ei. Cu un geamăt ușor, o mână se ridică neputincioasă să se agațe de el.
Bărbatul nu se așteptase la această reacție, exclamând în panică:
— Înălțimea Voastră, asta e nepotrivit!
În momentul în care Consorta Imperială Chen se lipi de corpul lui, simți o senzație copleșitoare de confort, senzațiile acumulate aproape împingând-o spre explozie. Mintea îi era acum încețoșată, conștientă doar de dorință, și strigă cochet:
— Frate drag, nu mă lăsa să sufăr așa.
Deși bărbatul continua să protesteze „Înălțimea Voastră, nu putem”, încercând să o împingă, degetele lui alunecară peste corpul Consortei Imperiale Chen, senzația ca o pană care gâdila prin veșminte. Deja la limită, Consorta Imperială Chen găsi această acțiune aparent provocatoare ca aprinzând-o instantaneu. Lăsând orice precauție deoparte, ca o fiară în călduri, își lipi gura mică de fața bărbatului.
Bărbatul cedă în cele din urmă, aparent incapabil să reziste unei frumuseți atât de seducătoare care se arunca asupra lui, și exclamă:
— Iertați-mă, Înălțimea Voastră! — O trase strâns în brațele lui, căzând împreună în săruturi pătimașe.
Pe măsură ce îmbrățișarea lor înfocată atingea apogeul, o voce furioasă tună brusc:
— Ce pereche minunată de adulteri!
Bărbatul care o săruta pe Consorta Imperială Chen o împinse imediat la auzul vocii. Văzând fața nou-venitului, își pierdu orice culoare și căzu în genunchi, lovindu-și fruntea de pământ:
— Maiestatea Voastră, cruțați-mă!
Din nefericire, Consorta Imperială Chen, consumată de dorință și complet lipsită de rațiune, rămase inconștientă la orice mențiune a Împăratului. Văzând că partenerul ei pătimaș se retrage, gemu imediat și îl trase din nou aproape, gângurind cochet:
— Frate drag, ce Împărat? Tu ești Împăratul meu.
Eunucul de serviciu păli – consorta cea mai favorizată a Împăratului prinsă într-un astfel de scandal cu un bărbat necunoscut. Cu siguranță poziția de Consortă Imperială era acum pierdută; palatul va cunoaște cu siguranță tulburări.
Împăratul explodă de furie, pășind rapid înainte. Văzând-o pe Consorta Imperială Chen dezordonată, cu părul în dezordine, ochii plini de alură și expresie lascivă, încă agățându-se nerușinat de acel om de rând, furia lui deveni de necontrolat. Cu un „crac” răsunător, îi trase o palmă usturătoare:
— Legați această desfrânată și aruncați-o în temniță! — Apoi, aruncând o privire întunecată spre bărbatul ghemuit, ordonă:
— Luați-l afară și executați-l!
— Milă, Maiestatea Voastră, milă! — se văită bărbatul. — Acest umil e nevinovat! Consorta m-a sedus, am fost momentan confuz. Vă rog să arătați milă, Maiestatea Voastră! — Continua să-și lovească fruntea de pământ, dar Împăratul nu avea nicio intenție de a-l cruța. Câteva gărzi îl târâră afară din apartamente. Consorta Imperială Chen, încă inconștientă de realitate, se încurcă cu garda care încerca să o scoată, care o trase stângaci afară.
Eunucul de serviciu, urmărind furia explozivă a Împăratului, nu îndrăznea nici să respire. Să-l înșele pe Împărat atât de nerușinat în plină zi – această Consortă Imperială Chen chiar trebuie să se fi săturat de viață. Acum că Împăratul o aruncase în închisoare, orice șansă de a recâștiga favoarea era imposibilă. Într-adevăr, oricât de frumoasă sau talentată, o femeie pătată de alt bărbat trecuse linia de jos a Împăratului și nu putea fi păstrată. Sărmanul Prinț al Șaptelea – eunucul își plecă respectuos capul în timp ce se gândea cum statutul crescând al Prințului al Șaptelea în ochii Împăratului, aproape depășindu-l pe Prințul Moștenitor, va fi cu siguranță afectat de căderea Consortei Imperiale Chen.
Împăratul cercetă rece curtea și porunci:
— Arestați pe toți din aceste apartamente! — Apoi plecă furtunos.
Mânia imperială nu era o chestiune mică. Dacă Împăratul ar fi fost mai lucid, ar fi observat circumstanțele suspecte – de ce ar alege Consorta Imperială Chen un astfel de moment pentru o întâlnire amoroasă? Chiar și pentru o aventură, cu siguranță secretul ar fi fost primordial. De ce era o curte atât de mare goală de slujnicele Consortei Imperiale Chen? Cum intrase acel bărbat în palat? Dar Împăratul nu putea gândi clar. Pe bună dreptate – deși era împărat, era în primul rând om. Chiar și pentru oamenii de rând, descoperirea soției cu alt bărbat era profund umilitoare, invitând batjocură dacă era descoperită. Astfel de adultere care nu-și păstrau virtutea ar putea fi supuse înecării în cuști de porci sau pedepsei cu însemnare, unde clești de fier înroșiți ar însemna caracterul pentru „poftă” pe fețele lor.
