Hanyan afișă un zâmbet oarecum melancolic. În ciuda devotamentului ei sincer față de fratele ei, în ochii lui, devenise cineva plin de intrigi și suspiciuni urâte. Nu intenționase să facă rău lui Ying Zi, dar simpla menționare a bordelurilor o pusese în alertă. Faptul că sora lui Ying Zi era într-un bordel o făcea pe Hanyan suspicioasă.
Conform poveștii ei, veneau dintr-o sărăcie extremă, dar Hanyan observase mâinile ei — albe și delicate, fără urme că ar fi făcut vreodată muncă grea. Nu era asta contradictoriu cu povestea ei? Mințea Ying Zi? Când Hanyan o presase, răspunsul lui Ying Zi fusese suspect de dramatic — de ce să amenințe cu sinuciderea pentru ceva ce ar fi trebuit să fie simplu de explicat?
În timpul disputei dintre Hanming și Hanyan, Ying Zi păruse doar tulburată, fără să încerce să o oprească. Orice servitor obișnuit, văzând stăpânii certându-se din cauza lor, ar fi încercat să dezamorseze situația.
Nu era totul prea ciudat?
Hanyan privi ramurile de flori din fața ei și întrebă:
— Chiar sunt… atât de josnică?
Auzind asta, Shu Hong clătină rapid din cap:
— Vă rog, nu spuneți asta, Domnișoară. Tânărul Stăpân e încă tânăr și nu înțelege greutățile dumneavoastră. — Văzând expresia abătută a lui Hanyan, simți o durere în inimă:
— Noi, servitorii, vedem ce face Domnișoara pentru Tânărul Stăpân. Aici, a fi bun cu inamicii înseamnă a fi crud cu tine însuți. Cu situația actuală atât de complicată — Curtea Gongtong, Grădina Furong și partea Stăpânului sunt toate greu de gestionat. Domnișoara n-are de ales. Cine ar vrea să trăiască o viață intrigând în fiecare zi? Cine vrea să comploteze împotriva altora? Doar pentru că ne temem că, în clipa în care închidem ochii, cineva ne va doborî. — Shu Hong, de obicei rezervată, rareori vorbea atât de mult. Văzând expresia lui Hanyan, era cu adevărat îngrijorată și încerca să o consoleze.
Hanyan zâmbi ușor:
— Mulțumesc, Shu Hong. — Într-adevăr, cine n-ar vrea să trăiască inocent, petrecându-și zilele admirând flori și cântând la instrumente, fără a naviga relații sau a se păzi de intrigi? Dar circumstanțele erau crude — nu putea lăsa soarta vieții ei anterioare să se repete. Chiar dacă fratele Ming o ura și o vedea ca pe cineva complet malefic, trebuia să accepte asta.
— Shu Hong, pune pe cineva să o supravegheze îndeaproape pe acea Ying Zi, — spuse Hanyan. Oricine putea face ca Hanming, de obicei ascultător, să se întoarcă împotriva ei nu era obișnuit.
Totuși, Hanyan își plecă ochii, realizând că asta scosese la iveală mai multe probleme. Hanming creștea pe zi ce trece. Nu plănuia să-i spună despre renașterea ei, sperând că nu va trebui să poarte aceeași durere ca ea, sperând că își va păstra inima pură și va deveni o persoană dreaptă și onorabilă. Dar asta însemna că Hanming nu putea înțelege că, atâta timp cât rămâneau în conacul Zhuang, zilele lor de intrigi și de a fi victime ale intrigilor nu s-ar termina niciodată.
Voia să rupă măștile ipocrite ale celor din conac și să-l lase pe Hanming să vadă clar că, într-un astfel de loc, bunătatea era cel mai puțin necesar lucru.
Dar era asta corect?
Pentru prima dată, Hanyan începu să se îndoiască de propriile decizii.
Câteva zile mai târziu, veni timpul pentru celebrarea zilei de naștere a Nobilei Consorte Chen în palat. Împăratul, favorizând-o pe Nobila Consortă Chen, organizase special un banchet în palat. Banchetul era în principal pentru oaspeți femei, Hanyan și Zhuang Yushan fiind printre invitate.
Doamna Chen începu să aleagă haine pentru Hanyan dis-de-dimineață:
— Statutul Domnișoarei e diferit acum. Ca Prințesă Consort Xuanqing, acele haine simple de dinainte ar putea fi nepotrivite. Aveți nevoie de ceva mai vibrant. — După ore de selecție, tot nesatisfăcută, spuse:
— Ar fi trebuit să comandăm haine noi…
Hanyan zâmbi:
— Orice alegere e bună. Mergem doar să oferim urări de ziua de naștere, nimic mai mult. Atâta timp cât e corect și potrivit, e în regulă.
Doamna Chen clătină din cap dezaprobator:
— Domnișoara caută comoditatea, dar Prințul n-ar gândi așa. Acum Domnișoara reprezintă fața Prințului — când Domnișoara arată bine, Prințul arată bine.
Hanyan aproape izbucni în râs. Ea era fața lui Fu Yunxi? Gândindu-se la trăsăturile frumoase și rafinate ale lui Fu Yunxi, oftă în sinea ei. Când acel bărbat stătea pur și simplu în centru, probabil că alții își pierdeau fața — cum ar putea ea să adauge la prestigiul lui? Poate că alții aveau dreptate — ea, Zhuang Hanyan, se căsătorise cu adevărat peste statutul ei.
După ce Doamna Chen o ajută să se îmbrace, iar Ji Lan și Shu Hong îi aranjară părul și machiajul, Hanyan se ridică și se întinse. Fiecare vizită la palat sau banchet era ca o intrare în luptă, dar cu mai multă experiență, se obișnuise cu această viață.
Totuși, celebrarea zilei de naștere a Nobilei Consorte Chen — Nobila Consortă Chen fiind mama Prințului al Șaptelea — care adăugase în mod specific numele ei pe invitație sugera intenții rele.
Pipăi pumnalul cu floare de prun din cutia ei, îl cântări și îl strecură în mânecă înainte de a le spune lui Ji Lan și celorlalte:
— Să mergem.
În palat, poate cel mai magnific era Sala Caifeng, cu pereți de jad alb și podele din cărămizi aurii. Corali și pietre prețioase erau expuse peste tot, nenumărate comori rare împodobeau spațiul, iar covoare de lână persane coborau pe trepte, moi și strălucitoare. Tămâie prețioasă de santal plutea din arzătoare de bronz în formă de cocor, și chiar și iarna, farfuriile de cristal mai păstrau fructe de vară.
La secțiunea doamnelor, mesele erau aranjate cu prăjituri fin lucrate și vin de calitate, cu doamne nobile conversând cald. Nobila Consortă Chen stătea lângă Împărăteasa Mamă, frumos împodobită de ziua ei. Împărăteasa stătea de cealaltă parte, zâmbind și discutând cu soțiile generalilor. Brusc, o voce oarecum stridentă spuse:
— Am auzit că Prințesa Consort Xuanqing va participa astăzi — ce neașteptat!
O femeie într-o rochie matroană își acoperi gura și zâmbi:
— Acum putem vedea ce o face pe Prințesa Consort Xuanqing atât de specială. — Fu Yunxi, de succes și distins în tinerețe, frumos și nobil, dintr-o familie extrem de prestigioasă, era iubitul de vis al nenumăratelor fiice nobile. Când vestea logodnei Prințului Xuanqing se răspândise, multe domnițe plânseseră până adormiseră. La banchetul de astăzi, multe fecioare visaseră odată să devină Prințesa Consort. Deja purtând gelozie, când auziră că Prințesa Consort Xuanqing va participa, toate își lungiră gâturile, nerăbdătoare să o vadă.
— Sora a patra ar putea sosi mai târziu, — spuse Zhuang Yushan. Se îmbrăcase elaborat astăzi, radiind strălucire. Spre deosebire de frumusețea ei de fecioară, acum ca femeie măritată, înflorise diferit, emanând un farmec complet diferit. Mișcările ei erau seducătoare și grațioase, făcând multe domnițe să rânjească dezgustate. Gelozând pe frumusețea lui Zhuang Yushan, observară că, deși era fiica unei concubine, se căsătorise bine ca Consortă Secundară a Tânărului Stăpân Wei. Unele care nu o întâlniseră pe Hanyan presupuneau că, fiind sora lui Zhuang Yushan, Prințesa Consort Xuanqing trebuie să fie și ea o seducătoare, și deja nutreau o antipatie pentru această Prințesă Consort nevăzută.
— Am auzit că această Prințesă Consort Xuanqing e geloasă, nepermițându-i Prințului Xuanqing să ia concubine sau amante, — remarcă o doamnă nobilă.
