Zhuang Yushan, firește, nu o crezu:
— Ce prostii spui? Sunt doar scuze — ești incredibil de obraznică!
Han Yan îi zâmbi dulce:
— Știam că sora Yu-Shan nu mă va crede. Nemuritorul a avut milă de Han Yan și mi-a dăruit niște prăjituri cerești. Uite, mai sunt firimituri pe jos de la ce am mâncat.
Zhuang Yushan privi în jos și, într-adevăr, văzu firimituri albe de prăjitură împrăștiate pe podea. Se înfurie:
— Ai pus pe cineva să-ți aducă mâncare!
Han Yan spuse cu tristețe:
— Sora Yu-Shan mă nedreptățește. Servitorii n-ar îndrăzni să nu respecte ordinele tatei. Sala ancestrală era încuiată, deci Han Yan nu putea ieși, și chiar dacă slujnicele ar fi vrut să aducă mâncare, n-ar fi putut deschide ușa — cum ar fi putut aduce ceva? — Surorile Zhou îi făcuseră intenționat viața grea și nu lăsaseră slujnicele să aducă mâncare. Chiar și Ji Lan și Shu Hong erau sub arest la domiciliu — cine ar fi îndrăznit să facă așa ceva sub nasul doamnei Zhou? Văzând expresia lui Zhuang Yushan înmuiindu-se, adăugă combustibil pe foc: — Întotdeauna am spus că sora Yu-Shan e cea mai pioasă. Zeitățile sunt la trei pași deasupra capetelor noastre, urmărind fiecare mișcare.
Zhuang Yushan făcu doi pași înapoi, privind-o ca pe un inamic de temut:
— Nu cred un cuvânt din ce spui. — Apoi deveni din nou îngâmfată: — Pe opt ale lunii viitoare, voi intra în conacul Wei Wang ca soție secundară a Prințului Moștenitor, în timp ce tu — te poți pregăti să fii fată bătrână toată viața. — Îi aruncă o privire disprețuitoare lui Han Yan: — De ce nu mă implori acum? Poate aș putea convinge Prințul Moștenitor să-ți acorde poziția de concubină servitoare. Chiar și un statut atât de jos e mai bun decât să n-ai niciun bărbat.
Han Yan rămase neclintită de cuvintele ei crude, doar zâmbind:
— Sora Yu-Shan a venit special să o elibereze pe Han Yan astăzi, ceea ce, firește, mă bucură. Dar permite-mi să-ți ofer un sfat. — Buzele i se curbară răutăcios, arătând aceeași aroganță ca Fu Yunxi, care îi irita pe alții: — Nu fiecare femeie din această lume e ca tine, soră, incapabilă să trăiască fără un bărbat.
— Tu… — Zhuang Yushan era prea furioasă să vorbească. Han Yan continuă să zâmbească:
— Ce fel de bărbați vrea sora Yu-Shan, sau câți bărbați vrea, nu e treaba lui Han Yan. — Când ajunse la ușa sălii, păru să-și amintească brusc ceva și se întoarse spre Zhuang Yushan furioasă, zâmbind: — Am uitat să-i spun sorei ceva. Aseară, în timp ce îngenuncheam pe covorașul de rugăciune, m-am rugat pentru căsătoria sorei Yu-Shan. Și ghici ce au spus zeitățile?
Auzind asta, Zhuang Yushan deveni imediat tensionată:
— Ce au spus?
Han Yan savură expresia ei nervoasă o vreme înainte de a spune leneș:
— Zeitățile au spus… tainele cerești nu pot fi dezvăluite.
— Zhuang Han Yan! — Zhuang Yushan nu suporta să fie jucată astfel și vru să o pălmuiască pe Han Yan, dar, cunoscând metodele lui Han Yan, nu îndrăzni să acționeze pripit. Bătu din picior în schimb:
— Dă-i înainte și fii îngâmfată! Chiar și când vei deveni o fată bătrână nedorită, tot poți fi îngâmfată!
Han Yan îi întoarse spatele, fluturând leneș mâna:
— Zeitățile au spus că vor găsi o căsătorie bună pentru Han Yan, așa că nu te osteni, soră. La revedere, Consortă Secundară. — Ultimele două cuvinte purtau un zâmbet ușor, dar picurau de batjocură, ca și cum zâmbetul de pe față nu ajungea niciodată la ochi.
Întorcându-se la Curtea Toamnei Clare, doamna Chen, Ji Lan și Shu Hong se grăbiră toate să o întâmpine. Se dovedi că doamna Zhou le închisese pe toate în Curtea Toamnei Clare pentru neglijență în îngrijirea stăpânei lor, împiedicându-le să comunice cu Han Yan.
După ce le consolă pe Ji Lan și Shu Hong, Han Yan se așeză la masă. Ji Lan o trimise pe doamna Chen și se apropie de Han Yan:
— Domniță, am vești despre ce m-ai rugat să cercetez.
Han Yan tresări, apoi înțelese brusc la ce chestiune se referea. O trase rapid pe Ji Lan în camera interioară, se așeză pe canapea și îi făcu semn să continue.
— Slujnica mamei tale a fost alungată din conac când te-ai născut, chipurile pentru furt. După aceea, toate slujnicele care veniseră cu mama ta ca parte a zestrei au fost demise pe diverse pretexte. Vorbind cu servitori din alte curți, am aflat că în anul nașterii tale, aproape toți servitorii din Curtea Toamnei Clare au fost înlocuiți. Chiar și doamna Chen a venit după aceea.
Han Yan se încruntă ascultând. Părea ciudat că toți servitorii Curții Toamnei Clare fuseseră înlocuiți în anul nașterii ei. Ce chestiune era atât de sensibilă încât se temeau de scurgerea informațiilor? Își strânse pumnii — ce se întâmpla?
Văzând că expresia lui Han Yan rămânea calmă, Ji Lan continuă:
— Dintre slujnicele demise, unele au murit, altele au părăsit orașul natal — toate urmele lor au dispărut de-a lungul anilor. Totuși… am mituit o bătrână din conac și am aflat că prima slujnică a mamei tale, care a fost alungată pentru presupusul furt, lucrează acum ca brodeuză într-un magazin din cetate. Dacă domnița dorește…
Han Yan își mușcă buza:
— Aranjează să o întâlnesc.
Ji Lan o privi ezitant înainte de a spune în cele din urmă:
— Domniță… e ceva ce nu sunt sigură dacă ar trebui să spun.
De obicei era directă, rareori atât de ezitantă cu Han Yan, care își înmuie vocea:
— Spune.
Ji Lan se încordă:
— Am auzit că atunci când doamna a intrat în conac, iubea pe altcineva, nu pe Stăpân… Au fost zvonuri că doamna era deja însărcinată când a intrat în conac. Domniță… s-ar putea să nu fii fiica biologică a Stăpânului!
Ca un fulger din cer senin, deși bănuise asta înainte, să audă pe Ji Lan spunând-o direct era totuși greu de acceptat pentru Han Yan. Omul pe care îl numise „Tată” timp de peste un deceniu nu era tatăl ei adevărat — asta explica răceala lui de-a lungul anilor. Dar această revelație nu-i aduse bucurie lui Han Yan. Acea persoană… cine era?
Cu mama ei acum decedată, nu mai era nimeni să-i răspundă la întrebări.
Ji Lan o privea atent:
— Când doamna a intrat în conac, mulți servitori au răspândit astfel de zvonuri, dar toți cei care bârfeau au fost sever pedepsiți și alungați de Stăpân.
Han Yan înțelese — Zhuang Shiyang luase măsuri dure pentru a reduce pe toată lumea la tăcere. Asta o făcu pe Han Yan și mai nedumerită. Dacă era adevărat, originile ei erau cu adevărat misterioase. Și părea că acea persoană… nu era o figură minoră.
În Sala Palatului de Aur, după ce ascultă rapoartele oficialilor curții și discută chestiuni importante, Împăratul întrebă:
— Dacă nu mai e nimic, curtea se retrage pentru astăzi.
Dar un tânăr frumos în robe roșii brodate cu pitoni albi păși înainte, spunând solemn:
— Acest supus are o chestiune ce necesită aprobarea Maiestății Voastre.
Împăratul făcu o pauză, privindu-l:
— Ce chestiune are Prințul Xuan Qing?
Fu Yunxi zâmbi ușor, privirea măturând pe lângă Zhuang Shiyang care stătea deoparte:
— Acest supus dorește să ceară în căsătorie pe a patra domniță Zhuang.
Wei Rufeng înțepeni auzind asta și se uită cu ură la Fu Yunxi. Înainte ca Zhuang Shiyang să poată vorbi, spuse batjocoritor:
— Alteța Voastră poate nu știe, dar a patra domniță Zhuang a declarat că viitorul ei soț nu poate avea decât pe ea — fără consorte secundare, fără concubine, fără cameriste. Alteța Voastră e de sânge regal — mai bine abandonați această idee devreme.
