Fu Yunxi și Împărăteasa Văduvă nu avuseseră niciodată o relație bună. Fu Yunxi și actualul Împărat nu erau copiii biologici ai Împărătesei Văduve, ci născuți din Concubina Imperială Hui. De vreme ce Împărăteasa Văduvă nu avea copii și Concubina Imperială Hui murise devreme, ea i-a crescut pe amândoi sub numele ei.
Mai târziu, când fostul Împărat l-a numit pe actualul Împărat Prinț Moștenitor, atât Împăratul, cât și Fu Yunxi arătau întotdeauna mare respect și afecțiune față de Împărăteasa Văduvă, în principal pentru că ea îi tratase ca pe propriii copii. Totuși, din motive necunoscute, Fu Yunxi s-a îndepărtat treptat de Împărăteasa Văduvă, arătând indiferență ori de câte ori era menționată. Împăratul era suspicios și întrebase despre asta, dar Fu Yunxi spunea doar că era o neînțelegere între ei.
— Sunt multe lucruri în această lume care rămân neclare, — Fu Yunxi reveni la atitudinea sa rece de dinainte. — Maiestatea Voastră ar trebui să petreacă mai mult timp gestionându-și cei doi prinți. L-am văzut recent pe Prințul Moștenitor, și părea extrem de tulburat.
Expresia Împăratului se schimbă:
— E pur și simplu incompetent, petrecându-și zilele în joacă fără nicio ambiție. Chiar o să mă omoare. Dacă ar avea măcar jumătate din înțelepciunea celui de-al Șaptelea Prinț…
— Atunci lumea ar fi în necaz, — îl întrerupse Fu Yunxi. — Al Șaptelea Prinț s-a apropiat mult de oficialii care gestionează negustorii de sare în ultima vreme. — Ochii lui reci sugerau: — Maiestatea Voastră ar putea dori să pună pe cineva să investigheze.
— Așa îți răsplătești decretul meu imperial? — Împăratul râse. — Să emit doar un decret de căsătorie pentru tine și să terminăm cu asta?
— Nu e necesar, — răspunse Fu Yunxi rece. — Unele chestiuni sunt mai bine gestionate personal.
În reședința Prințului Wei, Wei Jing își privi fiul. Fără să-și dea seama, Wei Rufeng ajunsese la vârsta căsătoriei și a copiilor. Toți acești ani, nu-i dăduse niciodată tatălui său motive de îngrijorare. Dar acum, acea fată din familia Zhuang îl făcea în mod repetat să-și piardă cumpătul, ceea ce nu era bine pentru gospodăria Prințului Wei.
— La ce te gândești exact? — întrebă.
Wei Rufeng răspunse respectuos:
— Tată, trebuie să găsim acel obiect. Zhuang Han Yan ar fi cea mai potrivită Tânără Stăpână.
Expresia lui Wei Jing se întunecă:
— Crezi că nu știu ce gândești? Hmph, indiferent cu cine te însori, atâta timp cât e din familia Zhuang, ești mulțumit. Acum că Zhuang Yushan a intrat în gospodărie, de ce mai ai nevoie de Zhuang Han Yan? După părerea mea, Zhuang Han Yan e vicleană — ar putea fi o problemă.
Wei Rufeng rămase tăcut.
Wei Jing îi studie expresia:
— Îți place de ea?
Wei Rufeng negă:
— Fiul tău simte doar nemulțumire. Ar fi trebuit să fie soția mea, totuși mă tratează cu atâta răceală. Dacă mă însor cu ea, pot în sfârșit să-mi vărs această furie din inimă.
Wei Jing văzu dincolo de cuvintele nesincere ale fiului său și oftă:
— Frumusețea aduce dezastru. Mă tem că această chestiune s-ar putea să nu reușească.
Cuvintele lui se dovediră profetice.
Când decretul de căsătorie al Împăratului sosi, nimeni nu-l anticipase.
După ce Wei Jing primi decretul, Wei Rufeng ignoră protocolul și îl apucă pe eunucul care îl anunțase, cerând:
— De ce a emis Maiestatea Sa brusc acest decret de căsătorie?
Deși fiica Ministrului de Dreapta era și ea o potrivire potrivită pentru el, vestea venise prea brusc, ridicând suspiciuni. Mai mult, venise exact când căsătoria lui cu Han Yan era pe cale să fie stabilită. Oare Han Yan ar putea avea conexiuni atât de puternice încât să primească ajutorul Împăratului?
Eunucul îi aruncă o privire piezișă și răspunse cu o voce pițigăiată:
— Acest umil servitor nu îndrăznește să ghicească gândurile Maiestății Sale și nici nu poate răspunde la întrebările Tânărului Stăpân.
Wei Jing observă expresia eunucului, știind că acești eunuci erau favoriții Împăratului, pe care chiar și oficialii curții îi tratau cu respect. Păși înainte, îi strecură o pungă mare de bani și zâmbi:
— Mulțumesc pentru osteneală, domnule. Sunt și eu destul de nedumerit, căci Maiestatea Sa nu menționase niciodată vreun plan privind căsătoria fiului meu înainte.
Eunucul era iscusit. Simțind greutatea pungii de bani, ochii îi alergară în jur înainte de a se apleca și a șopti, astfel încât doar câțiva să audă:
— Acest servitor nu e pe deplin sigur, dar știu că Regele Xuanqing l-a vizitat pe Maiestatea Sa acum câteva zile și a vorbit cu el îndelung în birou… — Lăsă restul nerostit, dar auzind numele Regelui Xuanqing, Wei Rufeng își aminti imediat de relația aparent apropiată dintre el și Han Yan, umplându-l de o furie arzătoare.
După ce concedie eunucul, Wei Jing vru să spună ceva, dar Wei Rufeng dispăruse deja din cameră.
Wei Rufeng, în furia sa, merse să bea într-o casă de plăceri nou deschisă — ceva complet necaracteristic pentru cineva care menținuse mereu imaginea unui gentilom rafinat și se păstrase pur. Decretul Împăratului îl înfuriase, și știa că Han Yan trebuie să fie implicată cumva. Simțea că era prima dată în viața lui când investise atât de multă atenție într-o femeie, doar pentru a fi aruncat ca un pantof vechi. Era atât furios, cât și resentimentar — furios pe Zhuang Han Yan pentru că nu-i recunoștea valoarea, și resentimentar față de Fu Yunxi pentru că-i furase viitoarea soție. În mintea lui, Han Yan devenise o soție infidelă, iar Fu Yunxi ticălosul care le ruinase căsătoria! Totuși, nu realiza că Han Yan nu discutase niciodată despre căsătorie cu el, cu atât mai puțin să devină soția lui. Nimeni nu se naște destinat să aștepte pe altul, iar Han Yan era o persoană cu propriile gânduri — de ce ar trebui să fie recunoscătoare și să accepte cu bucurie doar pentru că Tânărul Stăpân Wei a cerut-o? De unde venea o astfel de gândire unilaterală?
În timp ce turna băutură după băutură pe gât, începu să se simtă amețit, ochii devenindu-i tot mai roșii. Gândurile despre acea persoană îl umpleau de o ură nesfârșită, extinzându-se chiar și asupra Împăratului care emis decretul.
O mână îi smulse cupa de vin.
Wei Rufeng ceru furios:
— Cine?
— Eu sunt. — Vocea adâncă, disprețuitoare, îl făcu să se cutremure, trezindu-l pe jumătate instantaneu. Privind la bărbatul îmbrăcat rafinat care stătea vizavi, bâlbâi:
— Al Șaptelea Prinț.
Al Șaptelea Prinț își turnă o cupă, luând o sorbitură lentă în timp ce-l observa:
— Am auzit despre decretul imperial. Merită o simplă femeie o astfel de descurajare?
Wei Rufeng își întoarse privirea, vocea amară:
— Alteța Voastră nu înțelege. Această chestiune… a fost manipulată de Regele Xuanqing!
Al Șaptelea Prinț rămase neclintit, ca și cum ar fi așteptat acest răspuns. Zâmbi:
— De mult suspectam că e ceva neobișnuit între ei. Unchiul meu regal n-a aprobat niciodată nimic, totuși o ajută în mod repetat pe această fetiță. Dacă e o coincidență, e prea mare coincidență. — Îl fixă pe Wei Rufeng: — Tu ești doar ghinionist — viitoarea ta soție îl preferă pe unchiul meu regal. De ce să te necăjești pentru o femeie infidelă?
Inima lui Wei Rufeng era un labirint de complexitate. Nu putea preciza când începuse să-i pese de Han Yan, știind doar că de la prima lor întâlnire o găsise distinct diferită de altele. Răceala ei ulterioară față de el crease și mai mult resentiment, ca și cum Han Yan n-ar fi trebuit să-l trateze așa. Când aflase că nu va deveni soția lui, simțise o disperare profundă, ca și cum poziția de Tânără Stăpână fusese creată special pentru ea. Acum totul se abătuse de la cursul natural, lăsându-l atât neajutorat, cât și cu inima frântă.
Al Șaptelea Prinț își ținu cupa de vin:
— Metodele unchiului regal au fost întotdeauna magistrale, iar tata are încredere totală în el. Cum ar putea tata refuza vreo cerere a lui? — Zâmbi: — Sincer să fiu, nici mie nu-mi place unchiul regal. Pare că primește toate lucrurile bune din această lume — cum poate cineva să fie atât de norocos?
