În acest moment, doamna Zhou era complet descumpănită, în timp ce doamna Da Zhou avea un singur gând: pierduseră!
Wei Ru Feng auzi zarva zgomotoasă din jur și se chinui să deschidă ochii. Descoperindu-se gol, tresări, și văzând mulți oameni înconjurându-l cu expresii de amuzament, întinse instinctiv mâna după haine să se acopere și să plece.
Zhuang Yu Shan îi apucă mâneca:
— Tânăr stăpân… nu poți…
La aceste cuvinte, expresiile mulțimii față de Wei Ru Feng deveniră ciudate. Din tonul lui Yu Shan, părea că tânărul stăpân o forțase…
Prins de Yu Shan, Wei Ru Feng rămase uimit, amintindu-și ce se întâmplase mai devreme. Inima i se răci în timp ce o privea pe Yu Shan:
— Cum de ești tu?
Yu Shan fu confuză de cuvintele lui, neînțelegând sensul lor. Deși nu era timp să gândească profund, știa că trebuie să-și asigure o poziție în fața acestor oaspeți nobili. Dacă ar putea deveni concubină în conacul Prințului Wei, pierderea virtuții ar merita — chiar o binecuvântare deghizată! De la incidentul cu bandiții, înțelesese că visul ei de a se mărita într-o familie nobiliară probabil nu se va împlini. Acum, cu o astfel de oportunitate, cum să n-o apuce? Îl privi cu cochetărie:
— Tânăr stăpân… doar n-o să negi…
Wei Ru Feng simți o răceală răspândindu-se în inimă. Dacă Zhuang Yu Shan era lângă el, atunci ea… Întorcându-și capul, o văzu pe Han Yan stând printre mulțimea de afară, privindu-l calm ca pe un străin. Batjocura și răceala din ochii ei îi stârniră indignarea.
Oare ea făcuse asta?
Nu… imposibil. Ea era victima și n-ar fi putut ști de planul lui. Dar cum ajunsese Zhuang Yu Shan în patul lui? Asta…
Venise astăzi la conacul Zhuang cu oarecare anticipație de a o vedea pe Han Yan. Deși ea exprimase constant lipsa dorinței de a se mărita cu el, cu cât refuza mai mult, cu atât jura el s-o posede. La sosirea în conac, intenționase să vorbească cu ea, dar auzise din greșeală două slujnice discutând. Când menționară „a patra domniță”, deveni interesat și ascultă pe furiș întreaga lor conversație.
Aflase de planul doamnei Zhou și al doamnei Da Zhou — intenționau să ruineze reputația lui Han Yan și s-o facă concubina lui Zhang Wei!
Auzind inițial acest plan, Wei Ru Feng se simțise atât indignat, cât și furios. În mintea lui, o revendicase deja pe Han Yan ca fiind a lui. Acum, acești oameni o râvneau și ticluiseră un astfel de plan veninos să o înscenuiască, ceea ce îl înfuriase. Plănuise să le dea o lecție surorilor Zhou și apoi să o avertizeze pe Han Yan la Curtea Qing Qiu. Totuși, în drum spre acolo, se răzgândise.
Han Yan nu-l plăcuse niciodată și refuzase să se mărite cu el. Deși nu știa de ce, atitudinea ei era foarte fermă, făcându-l chiar și pe Wei Ru Feng, de obicei încrezător, nesigur dacă Han Yan va deveni Prințesa lui Consort. Dar familia Zhuang avea ce doreau ei, iar tatăl său spusese că o alianță matrimonială cu familia Zhuang ar fi avantajoasă pentru conacul Prințului Wei. Mai mult, acum că era interesat de Han Yan, era și mai puțin dispus să renunțe. Totuși, Han Yan nu era o femeie obișnuită.
Era deșteaptă și inteligentă. În ciuda vârstei tinere, metodele ei nu erau mai puțin sofisticate decât ale bărbaților maturi. Data trecută, îi spusese ferm că nu va fi niciodată Prințesa Consort a conacului Prințului Wei. El credea că Han Yan își va ține cuvântul — această fată tânără va găsi cu siguranță căi să evite această căsătorie.
Se gândise cum să o facă pe Han Yan să se mărite de bunăvoie cu el. Acum, auzind planul surorilor Zhou, îi venise o idee.
Dacă el ar fi cel care ar avea relații intime cu Han Yan… dacă afacerea lor privată ar fi expusă în fața tuturor, atunci Han Yan n-ar putea decât să se mărite cu el! Deși ar putea intra ca concubină, dacă ar vorbi cu tatăl său, ar putea chiar s-o facă Prințesa Consort.
Asta gândea Wei Ru Feng: cu reputația ruinată, nicio altă familie n-ar vrea-o, și când el i-ar propune poziția de Prințesă Consort, Han Yan ar purta de bunăvoie rochia de mireasă pentru el. Așa că urmărise fiecare mișcare a lui Zhang Wei la banchet, și când Zhang Wei își părăsise locul, îl urmărise până la căsuța mică, îl lăsase inconștient și pusese oameni să-l păzească în afara conacului. Camera era extrem de întunecată, fără lumini. La intrare, simțise corpul înfierbântându-i-se, și văzând vag pe cineva pe pat, bâjbâise până acolo. Nu-și mai amintea ce se întâmplase după, știind doar că, trezindu-se, Zhuang Yu Shan era lângă el.
Gândindu-se acum, camera trebuie să fi fost plină de tămâie afrodiziacă. Nu intenționase niciodată să-i facă vreun rău lui Han Yan. Cea mai mare dorință a lui era ca Han Yan să se mărite de bunăvoie cu el, și ca scholar, se mândrea cu integritatea sa erudită și n-ar profita niciodată de vulnerabilitatea cuiva. Totuși, nu realizase că uneltirea pentru a ruina reputația lui Han Yan era în sine o profitare de vulnerabilitate.
Dar Wei Ru Feng tot nu înțelegea de ce persoana de lângă el devenise Zhuang Yu Shan.
Văzând tăcerea continuă a lui Wei Ru Feng, Yu Shan crezu că nu vrea să-și asume responsabilitatea. Devenind anxioasă, îi apucă mâna în timp ce lacrimile i se rostogoleau pe obraji:
— Tânăr stăpân… acum că Yu’er și-a pierdut virtutea, ce… ce plănuiești să faci?
Wei Ru Feng se întoarse dezgustat, văzând expresia jalnică și tragică a lui Yu Shan, simțindu-se extrem de iritat. Privind afară la atitudinea indiferentă a lui Han Yan, simți un val de resentiment din nu se știe ce motiv.
Trebuie să fie încântată să vadă această situație. Lipsa de simpatie a lui Han Yan față de el era un fapt pe care ea însăși îl recunoscuse. Acum că avusese relații cu o altă femeie, trebuie să fie entuziasmată, chiar dacă era sora ei — nu-i păsa deloc!
Ce femeie crudă! Gândind asta, Wei Ru Feng râse rece:
— Acest tânăr stăpân nu va neglija ce trebuie făcut. — Apoi își puse hainele și ieși cu pași mari. Prințul Wei îl privi întunecat, dar Wei Ru Feng ignoră, oprindu-se doar scurt când trecu pe lângă Han Yan pentru a spune încet:
— Domnița a patra nu ar trebui să se bucure prea devreme… hmph!
Cuvintele lui erau extrem de silențioase, inaudibile pentru alții, cu excepția celor cu pregătire în arte marțiale. Expresia celui de-al Șaptelea Prinț era foarte neplăcută. Se apropie de Han Yan, privirea lui sinistră examinând-o de sus în jos. Acea privire de prădător o făcu pe Han Yan foarte incomodă. El vorbi amenințător:
— Domnița a patra Zhuang reușește întotdeauna să surprindă la momente cruciale.
Al Șaptelea Prinț credea că ea uneltise împotriva lui Wei Ru Feng. Han Yan zâmbi fără să răspundă. Dar și ea era nedumerită — apariția lui Wei Ru Feng aici nu avea nicio legătură cu ea, și chiar nu înțelegea logica din spatele acestui lucru.
Văzând lipsa de reacție a lui Han Yan, Al Șaptelea Prinț deveni și mai nemulțumit. Se întoarse către Fu Yun Xi:
— Cuvintele unchiului de astăzi, acest nepot le-a reținut. „Mantisul urmărește cicada, neștiind de privighetoarea din spate” — sper doar ca unchiul să poată rămâne mereu acea privighetoare! — Cu asta, le spuse însoțitorilor săi:
— Întoarceți-vă la palat!
Cu farsa de astăzi încheiată în acest punct, doamnele erau mulțumite și începură să-și ia rămas bun de la gazde. Doar Zhuang Shiyang rămase stânjenit — sperase să-și inverseze retrogradarea, dar acum asta înrăutățise lucrurile, devenind o bătaie de joc. Totuși, nu putea nici să bată, nici să mustre adevăratul vinovat — cine ar îndrăzni să atingă pe cineva din conacul Prințului Wei?
