Doamnele prezente erau întotdeauna dornice de noutăți. Aflând despre un pavilion cu o galerie lungă, se umplură de uimire și își exprimară nerăbdătoare dorința de a-l vizita și de a admira peisajul. Doamna Zhou zâmbi și spuse:
— În acest caz, vă rog să mă urmați, doamnelor.
Mergând în spatele grupului, concubina Mei simți o suspiciune. Ceva i se părea ciudat. De la avortul ei, Zhou fusese mult mai reținută, stând mai ales în Curtea Gong Tong pentru a se recupera. Acum că sora mai mare, doamna Zhou, sosise, devenise brusc ocupată să aranjeze totul, ceea ce trezea suspiciuni. Faptul că acum conducea pe toată lumea spre o căsuță rar vizitată o făcea și mai bănuitoare. Se întoarse către Jiao Meng de lângă ea și spuse:
— Se poartă neobișnuit astăzi. Cine știe ce năzdrăvănie pune la cale.
Jiao Meng șopti:
— Stăpână, nu trebuie să vă îngrijorați. Acum că sunteți cu copil, n-ar îndrăzni să vă facă rău, orice ar fi. Chiar dacă are ceva plănuit astăzi, stăpâna poate doar să privească spectacolul desfășurându-se.
Concubina Mei încuviință:
— Întocmai.
În timp ce doamna Zhou conducea grupul înainte, după câțiva pași și trecând pe lângă o potecă cu flori, un pavilion delicat alb-negru apăru în fața lor, cu colțurile ridicate și streșini zburătoare, cu adevărat fermecător. Pavilionul se lega de o galerie lungă cu balustrade sculptate, arătând o măiestrie unică. În dreapta pavilionului era o căsuță mică, neînsemnată ca aspect, cu draperii trase peste ferestre, ascunzând interiorul.
Văzând privirile de admirație pe fețele tuturor, doamna Zhou o luă pe doamna care fusese stropită cu ceai mai devreme spre căsuță, întorcându-se să spună în timp ce mergeau:
— Doamnelor, vă rog să vă bucurați, în timp ce o însoțesc pe această doamnă să aștepte slujitorii să aducă haine curate în căsuță. Mai târziu… — Cuvintele i se opriră brusc, iar expresia i se schimbă într-una extrem de neplăcută.
Văzând schimbarea expresiei ei, toți fură nedumeriți, dar observară că doamna pe care o ținea de mână părea și ea stânjenită, fața alternând între roșu și palid, ca și cum ar fi întâlnit ceva extrem de jenant.
Acest lucru nu făcu decât să stârnească și mai mult curiozitatea tuturor despre ce se întâmplă, și pe măsură ce tăcură treptat, descoperiră ceva neobișnuit.
În liniște, sunete ciudate ieșeau din căsuță. Ascultând atent, se auzeau gâfâieli joase ale unui bărbat amestecate cu vocea unei femei, intens pasionale, făcând ascultătorii să rosească.
Era evident ce se întâmpla înăuntru, dar cine ar fi atât de nerușinat încât să se angajeze în astfel de comportamente indecente în plină zi? Fețele doamnelor arătau dispreț, dar deveneau tot mai curioase despre cine ar putea fi înăuntru.
Tocmai când nu știau ce să facă, Zhuang Shiyang se apropie brusc cu un grup de oaspeți bărbați. Văzându-i stând tăcuți în fața căsuței, fu surprins:
— Ce se întâmplă?
Doamna Zhou răspunse stânjenită:
— Stăpâne… vă rog să ascultați singuri.
Când Zhuang Shiyang se apropie de căsuță și auzi sunetele lascive dinăuntru, deveni furios:
— Cine e acolo? Așa nerușinare! Scoateți-i afară, să văd cine îndrăznește să fie atât de obraznic!
În spatele lui Zhuang Shiyang stăteau mulți oficiali și miniștri. Acum, diverși oficiali ai curții erau martori la acest scandal care se petrecea în curtea lui. Îți poți imagina furia lui Zhuang Shiyang. Astăzi, indiferent cine era înăuntru, îi va pedepsi aspru pentru că l-au făcut să-și piardă fața în fața acestor oficiali. Dacă un cenzor ar înainta un memoriu acuzându-l că nu și-a gestionat gospodăria, cariera sa oficială ar fi terminată.
Tocmai când era pe cale să treacă pragul, o slujnică cu ochi ageri strigă:
— Nu e asta acul de păr al domniței a patra?
Această declarație stârni un tumult printre cei prezenți. Zhuang Shiyang fu uimit și se opri înainte de a împinge ușa. Această revelație sugera că femeia dinăuntru nu era alta decât a patra domniță a familiei Zhuang, Zhuang Han Yan. Fețele unor doamne arătau dispreț — o astfel de femeie desfrânată, angajându-se în relații nepotrivite în plină zi, era cu adevărat nerușinată.
Doamna Zhou făcu un pas înapoi, părând șocată:
— Cum ar putea fi a patra domniță? Întotdeauna a fost atât de bine-crescută și cuviincioasă, cum ar putea face așa ceva?
Doamna Da Zhou îi bătu umărul:
— Soră, nu te supăra. Yan’er a fost întotdeauna o fată bună, să facă așa ceva… trebuie să fi fost confuză pentru o clipă.
În timp ce aceste surori păreau să o apere pe Han Yan, schimbul lor de replici confirma că persoana dinăuntru era Han Yan, insinuând chiar că de obicei era bună la prefăcătorie și cu două fețe. Acest lucru stârni mai multe discuții în mulțime, mulți criticând-o pe Han Yan în timp ce lăudau mărinimia doamnei Zhou. În ciuda zvonurilor că această concubină făcea viața grea fiicei legitime a familiei Zhuang, acum părea diferit — într-o astfel de situație, încă o apăra. Cine altcineva ar face așa ceva?
Când Li Jia Qi auzi că persoana dinăuntru era Han Yan, o fulgerare de bucurie îi traversă ochii înainte de a spune disprețuitor:
— Întotdeauna am știut că nu e bună. Acum se pare că nici măcar nu știe să scrie cuvintele „rușine” și „demnitate”!
Stând în spatele oaspeților femei, concubina Mei își atinse pântecele și înțelese brusc — această capcană fusese pusă pentru a patra domniță Zhuang. Privind la surorile Zhou care nu-și puteau ascunde mulțumirea, simți o îndoială. Deși acum putea privi acest spectacol cu detașare, Han Yan era în prezent de partea ei. Atacarea lui Han Yan nu ar face decât să o încurajeze pe Zhou, făcând poziția ei viitoare în gospodărie și mai precară. Deși în prezent avea o pace temporară datorită sarcinii, doar ea știa dacă era cu adevărat însărcinată.
Mai important, simțea că evenimentele de astăzi nu se vor desfășura conform planului lui Zhou. Han Yan obținuse recent câteva victorii impresionante, arătând că fata slabă de odinioară, care putea fi ușor manipulată, se schimbase semnificativ, dezvoltându-și propriile strategii și planuri. Deci, vor merge oare evenimentele de astăzi așa cum își imagina Zhou?
Poate că nu. Gândind asta, păși agale înainte cu un zâmbet grațios:
— Nici măcar n-am văzut clar cine e înăuntru, de ce e sora Zhou atât de grăbită să concluzioneze că e a patra domniță?
O voce masculină rece întrerupse brusc conversația lor:
— A vedea înseamnă a crede.
Oamenii fură surprinși că cineva mai vorbea în apărarea lui Han Yan în acest moment. Privind înapoi, văzură că era Xuan Qing Wang, Fu Yun Xi. Se întrebau de ce acest prinț de obicei rece și distant s-ar preocupa de astfel de chestiuni banale, mai ales de treburile unei alte familii.
Auzind asta, Deng Chan îi aruncă lui Fu Yun Xi o privire recunoscătoare și vorbi și ea tare:
— Așa e, Han Yan nu e genul ăsta de persoană. De ce să nu deschidem ușa și să vedem? Dacă persoana dinăuntru nu e Han Yan, n-ar fi asta o încercare deliberată de a-i ruina reputația? — Deși vorbea astfel, era extrem de îngrijorată. Văzuse acel ac de păr pe capul lui Han Yan mai devreme — era într-adevăr al ei. Deși nu credea că prietena ei bună ar face așa ceva, dacă ar fi căzut într-o capcană… nu putea fi sigură.
Al Șaptelea Prinț, stând aproape de Fu Yun Xi, îl văzu vorbind în apărarea lui Han Yan și zâmbi semnificativ:
— Unchiul pare destul de preocupat de treburile domniței a patra Zhuang. — Jucându-se cu pandantivul de jad de la talie, se aplecă aproape de urechea lui Fu Yun Xi și șopti: — Îmi amintesc că unchiul a părăsit banchetul pentru o vreme. Dacă unchiul n-ar sta acum în fața mea, aș fi crezut că cel care se distrează cu domnița a patra Zhuang înăuntru… e unchiul.
