Doamna Zhou amuți pentru o clipă. Privirile celorlalți asupra ei deveniră grăitoare — mai devreme o văzuseră jelind și plângând pentru presupusa răpire a lui Han Yan, dar acum nu doar că îl pălmuise pe fiul legitim, ci suspecta și o domniță atât de delicată. Se părea că zvonurile din capitală erau adevărate — doamna Zhou era într-adevăr ostilă copiilor legitimi, iar lacrimile ei de mai înainte fuseseră doar o prefăcătorie.
Deodată, ochii doamnei Zhou se luminară, ca și cum ar fi descoperit ceva, și izbucni:
— Bine, atunci să-mi spună a patra domniță — dacă nu a fost o înscenare, ce s-a întâmplat cu gărzile conacului Zhuang? De ce s-a întors a patra domniță în trăsura lui Yu’er? Și de ce porți acele haine?
Se întoarse și căzu în genunchi în fața lui Zhuang Shi Yang:
— Te rog, stăpâne, ajută-mă! Yu’er este singura mea fiică, e inima și sufletul meu. Dacă i se întâmplă ceva lui Yu’er, nu mai vreau să trăiesc!
Zhuang Shi Yang era și el bănuitor, cu privirea întunecată ațintită asupra lui Han Yan, crezând evident vorbele doamnei Zhou. O ridică pe aceasta și spuse liniștitor:
— Vei primi o explicație pentru asta. Han Yan. — Tonul său deveni brusc aspru: — Ce s-a întâmplat exact? Să nu îndrăznești să-l minți pe tatăl tău.
Han Yan își puse o expresie îndurerată și făcu o reverență:
— Tată, când am ajuns la plaja Sha He, toate gărzile conacului au căzut deodată leșinate. Han Yan nu știe de ce. Chiar și cu mari abilități, Han Yan n-ar fi putut doborî doisprezece luptători pricepuți. Trăsura mea s-a stricat pe drum, și doar cu permisiunea surorii Yu Shan am împărțit trăsura ei. Cât despre haine… — Buzele lui Han Yan se curbară într-un zâmbet amar: — Han Yan a vărsat din greșeală ceai în trăsură, murdărind mantia surorii Yu Shan. Sora Yu Shan mi-a cerut mantia mea drept compensație. Yun’er era în trăsură atunci și poate mărturisi.
Auzind acestea, cei din sală simțiră compasiune pentru Han Yan. Fără mamă, viața în conac era grea, mai ales cu un tată care nu o iubea. Ca o soră nelegitimă să ceară compensație de la o fiică legitimă pentru o mantie pătată — oricine putea auzi durerea din vorbele lui Han Yan. Acest lucru îi făcu și mai dezgustați de comportamentul agresiv al doamnei Zhou.
— Tu… îți răsucești vorbele! — Doamna Zhou nu credea, firește, explicația lui Han Yan, devenind tot mai panicată văzând că toți erau de partea acesteia. Atunci Han Yan vorbi calm:
— Dacă mătușa nu crede nimic din ce spune Han Yan, atunci…
Se întoarse și se îndreptă încet spre un bărbat de vârstă mijlocie în robă oficială, îngenunchind și făcând o plecăciune răsunătoare. Bărbatul fu ușor surprins și vru să o oprească, dar domnița vorbi blând:
— Această plebeie știe că sunteți domnul Zhao, ministru adjunct al Curții de Revizuire Judiciară. Domnul Zhao este cunoscut pentru dreptatea și imparțialitatea sa. Această plebeie îndrăznește să ceară dreptate, rugându-vă, Înălțimea Voastră, să investigați amănunțit această chestiune, să spălați numele acestei plebeie și să faceți dreptate în fața tuturor nobililor de aici astăzi!
La aceste vorbe, chipurile lui Zhuang Shi Yang și al doamnei Zhou încremeniră.
Han Yan își ținea capul plecat, cu un zâmbet rece pe buze.
Vrei ca Zhuang Shi Yang să-ți dea dreptate? Atunci eu voi cere dreptate de la ministrul adjunct. Să vedem cine are mai multă autoritate.
Doamna Zhou nu îndrăznea, firește, să permită o investigație amănunțită. Chiar dacă s-ar fi investigat, ce? Nu ea chemase bandiții, nu ea aranjase gărzile, parfumul se risipise deja, iar mâncarea de la templu n-ar fi arătat nimic la verificare. Ea, Zhuang Han Yan, ar fi fost cel mult acuzată că a indus bandiții în eroare — dacă asta era măcar o crimă.
Domnul Zhao o compătimea deja pe Han Yan pentru că trebuia să navigheze printre astfel de oameni vicleni la o vârstă atât de fragedă. Văzând-o calmă și cu purtări corespunzătoare, o îndrăgi și mai mult. Flatat de laudele ei, făcu un gest cu mâna:
— Ce rău e dacă acest oficial te ajută? Fii liniștită, acest oficial va investiga această chestiune amănunțit!
Doamna Zhou simți cum îi cedează picioarele, panica crescându-i în inimă. Acest domn Zhao era cunoscut pentru severitatea sa — orice crimă o trata cu imparțialitate. Dacă s-ar investiga, ar putea ea… să ajungă la închisoare? Nu… asta nu se putea întâmpla. Încă trebuia să lupte cu acea mică ticăloasă — cum putea să se dea bătută acum? Ridică privirea, uitându-se slabă la Zhuang Shi Yang:
— Stăpâne, această chestiune nu poate fi făcută publică, altfel cum se va mai căsători Yu’er…
Zhuang Shi Yang era și el furios că domnul Zhao îi desconsiderase autoritatea. Ca șef al gospodăriei, stând chiar acolo, Han Yan ceruse ajutor unui străin — nu era asta o palmă pe obrazul lui? Tonul său deveni aspru:
— Domnule Zhao, aceasta este o chestiune de familie…
Chipul domnului Zhao se întunecă:
— Ce vrei să spui, ministre Zhuang? Amândoi slujim curtea în rolurile noastre. Cu bandiți care fac necazuri, este datoria inevitabilă a acestui oficial. Acest oficial se va ocupa de această chestiune!
Han Yan se simți recunoscătoare — acest domn Zhao era cu adevărat un om drept. În viața ei anterioară, îl întâlnise doar o dată, când el spălase numele unei femei de rând, indiferent că ofensa nobili puternici. Era cu adevărat un om drept. Acum, sub protecția lui, jură în secret să-l răsplătească dacă va avea vreodată ocazia.
Văzând că nu mai era cale de ieșire din această situație, doamna Zhou își dădu seama că peste noapte, cea care ar fi trebuit să fie răpită era teafără, în timp ce Yu’er dispăruse. Se trezise implicată într-o investigație oficială și căpătase o reputație de cruzime printre nobilii capitalei. Ei bine! Această Zhuang Han Yan — o subestimase cu adevărat!
Nevăzând nicio scăpare, doamna Zhou era pe cale să se prefacă leșinată când auzi o exclamație:
— Doamnă!
Concubina Mei căzuse palidă în brațele lui Zhuang Shi Yang. Acesta se încruntă și întrebă:
— Ce s-a întâmplat, Mei’er?
Jiao Meng îngenunche deodată:
— Stăpâne, doamna… doamna este însărcinată!
— Ce? — Zhuang Shi Yang fu șocat, apoi extaziat: — E adevărat?
Jiao Meng răspunse:
— Doamna a aflat de la doctor acum câteva zile și plănuia să-i spună stăpânului mai târziu. Evenimentele de astăzi trebuie să fi îngrijorat-o pe doamnă, afectând copilul…
Ca un trăsnet din cer senin, doamna Zhou își pierdu orice urmă de culoare și începu să tremure. Acea târfă era însărcinată?
Han Yan fu mai întâi surprinsă, apoi oftă în sinea ei — momentul ales de concubina Mei era impecabil. Privind-o pe doamna Zhou devastată, un zâmbet rece îi fulgeră în ochi.
Doamnă Zhou, bucură-te de darul pe care ți l-am trimis. Dacă crezi că asta e suferință, suferința abia a început.
Zhuang Shi Yang nu mai avea ochi decât pentru concubina Mei, ordonând grăbit cuiva să cheme un doctor în timp ce o ducea înapoi la conac. Bucuria lui actuală eclipsa orice altceva. Chiar și furia față de Han Yan și grija pentru Zhuang Yu Shan dispăruseră. Doamna Zhou privea rece plecarea lui extaziată — acest bărbat care îi promisese odată iubire veșnică și grijă pentru fiica ei o uitase în clipa în care acea târfă rămăsese însărcinată.
Expresia ei deveni rece ca gheața, și în acel moment, Han Yan simți că ceva se schimbase în această femeie.
Doamna Zhou aruncă o privire spre Han Yan, apoi spre Zhuang Han Ming, înainte de a se întoarce lent să plece. Han Yan știa că doamna Zhou crease o ruptură cu Zhuang Shi Yang, iar sarcina ei acum era să transforme această crăpătură mică într-un hău imens.
Abia acum Han Yan avu timp să observe pe Zhuang Qin și pe mama ei. Încă de la începutul zilei, observase că mama și fiica deveniseră extrem de distante, stând cuminți deoparte, fără expresie, ca niște păpuși de lemn. Tocmai când voia să spună ceva, Zhuang Qin și concubina Wan îi făcură un semn cu capul lui Han Yan și plecară.
