Așa cum era de așteptat, după o clipă, Doamna Zhou zâmbi și spuse:
— N-aș vrea s-o împovărez pe a Patra Domniță cu Yu Shan toată ziua. Mai bine s-o invităm pe Domnița Yan. Deși mă întreb dacă va accepta…
Zhuang Shi Yang flutură mâna nepăsător:
— E destul de simplu. Voi trimite pe cineva cu cartea mea de vizită s-o invite – așteaptă și vei vedea.
Văzând că obiectivul ei fusese atins, Han Yan zâmbi:
— Tată, am planuri să mă întâlnesc cu Sora mai mare Deng Chan astăzi. Îmi iau rămas-bun acum.
Zhuang Shi Yang găsea oricum prezența lui Han Yan enervantă, așa că răspunse nerăbdător:
— Atunci du-te repede.
Han Yan se înclină din nou și își luă rămas-bun cuviincios.
Pe drumul înapoi spre Curtea Qing Qiu, Ji Lan nu se putu abține să spună:
— Domniță, de ce i-ați dat Doamnei Zhou o sugestie atât de bună? În loc să aveți pe cineva atât de talentat ca Domnița Yan să vă învețe pe dumneavoastră, ați dat avantajul Curții Gong Tong. Dacă o va întrece pe viitor?
Înainte ca Han Yan să poată răspunde, Shu Hong spuse ferm:
— Cum ar putea ea să se compare vreodată cu Domnița noastră?
Han Yan fu surprinsă și izbucni în râs. Văzând că nu mai era nimeni în jur, spuse încet:
— Știți cine e Domnița Yan?
Ji Lan se opri, apoi reacționă rapid, privindu-o pe Han Yan cu entuziasm:
— Să fie oare…
— Nu e cineva ușor de suportat, spuse Han Yan nepăsătoare. Sora Yu Shan e de obicei atât de leneșă, are nevoie de ceva care s-o țină ocupată.
Ji Lan nu se putu abține să laude:
— Domnița e atât de isteață.
Han Yan nu comentă.
Cunoștințele ei despre Domnița Yan veneau de la Doamna Zhou din viața anterioară. După ce aflase că urmează să se căsătorească cu Wei Ru Feng, Han Yan se temuse să nu facă ceva greșit și o implorase pe Doamna Zhou să invite o instructoare. Doamna Zhou invitase într-adevăr o domniță talentată din capitală – chiar pe această Domniță Yan.
Deși talentul Domniței Yan era de necontestat, din păcate, în această lume, talentul și caracterul nu erau neapărat legate. În tinerețe, Domnița Yan aproape devenise o doamnă de palat, dar eșuase în cele din urmă din cauza înfățișării sale obișnuite. De atunci, disprețuise toate femeile frumoase. Combinat cu „instrucțiunile” speciale ale Doamnei Zhou, Han Yan suferise mult sub îndrumarea ei în viața anterioară. Având în vedere frumusețea lui Zhuang Yu Shan, Domnița Yan i-ar face probabil viața destul de grea.
Cu mândria și aroganța lui Zhuang Yu Shan, conflictele cu Domnița Yan nu vor face decât să crească în timp. Han Yan se întrebă dacă Zhuang Yu Shan se va umili de dragul învățării sau va rezista umilinței, dar asta nu mai era treaba ei.
Înapoi la Curtea Qing Qiu, Shu Hong întrebă:
— Domniță, mergem la reședința Ministrului Deng?
Han Yan clătină din cap:
— Găsiți o trăsură discretă. Mergem la Academia de Arte Marțiale Shun Chang.
Deși surprinsă, Ji Lan urmă instrucțiunile ei pentru a găsi o trăsură. Între timp, Han Yan se schimbă într-o vestă simplă de satin albastru, cu o jachetă roșu-argintiu peste și o fustă plisată de mătase albă, păstrându-și părul prins în coc. Arăta ca o slujnică dintr-o gospodărie înstărită.
Jacheta exterioară devenise oarecum scurtă, iar Shu Hong spuse:
— Domniță, când mergem la Turnul Ru Yi să facem câteva haine noi? Acestea au devenit prea scurte…
Han Yan observă asta pentru prima dată, dar era reticentă să se despartă de ele – aceste haine fuseseră făcute de mama ei cât timp era încă în viață. De la moartea mamei sale, în afară de slujnicele ei și Doamna Chen, nimeni din conac nu se îngrijise de nevoile ei zilnice. Zâmbi amar:
— Nu e nevoie, acestea sunt bune.
Shu Hong ezită:
— Argintul pe care Domnița îl dă slujitorilor ar fi de ajuns pentru câteva ținute noi…
Han Yan clătină din cap:
— Hainele nepotrivite nu-mi vor face rău, dar dacă nu ținem slujitorii conacului bine plătiți, ar putea cauza necazuri. În plus, nu e vorba de lipsa argintului…
Zâmbi din nou:
— Lasă asta, să mergem.
Shu Hong îi puse cu grijă un voal, iar Han Yan strecură o bancnotă din cutia ei în mânecă. Shun Chang deschisese recent o secție de arte marțiale pentru femei, care devenise destul de populară printre doamnele capitalei. Han Yan auzise despre asta – era timpul să-și colecteze dobânda.
Yang Qi îi urmase într-adevăr sugestia.
Pe măsură ce trăsura străbătea străzile din vestul orașului, Han Yan asculta vânzătorii gălăgioși de afară, gândindu-se la ce aflase Ji Lan despre secția pentru femei a Shun Chang.
Spre deosebire de secția pentru bărbați, datorită statutului special al femeilor, ele își puteau alege instructorii și nu erau obligate să practice la academie. În schimb, instructorii puteau preda la casele lor, evitând inconvenientul statutului lor.
Când Yang Qi implementase această abordare, locuitorii capitalei fuseseră mai întâi surprinși, apoi observaseră, și în cele din urmă deveniseră dornici să încerce. În special fiicele din familiile militare, care preferau artele marțiale în locul ocupațiilor feminine, găseau ideea de a avea un instructor care să predea acasă destul de atrăgătoare. Odată ce prima persoană încercase, altele au urmat, și treptat secția pentru femei devenise chiar mai prosperă decât cea pentru bărbați.
Han Yan se simți ușurată – o grijă de lungă durată era în sfârșit rezolvată. În viața ei anterioară, o școală de arte marțiale pentru femei se deschisese și ea în capitală doi ani mai târziu, dar fondatorul nu fusese Yang Qi – era un membru al familiei Consorțiului Imperial Chen, Oficialul Chen. La acea vreme, școala de arte marțiale pentru femei avusese un succes enorm, în timp ce Yang Qi se îmbolnăvise, iar Shun Chang declinase treptat. Oficialul Chen folosise școala pentru femei pentru a construi legături cu multe familii nobile, întărind facțiunea Prințului al Șaptelea.
Când îi sugerase inițial această idee lui Yang Qi, sperase să împiedice facțiunea Prințului al Șaptelea să câștige putere. Dacă Yang Qi o conducea, influența ar fi fost probabil și mai mare. Fusese îngrijorată dacă Yang Qi va accepta, dar situația actuală îi liniști mintea.
Când trăsura ajunse la academie, Ji Lan și Shu Hong o ajutară pe Han Yan să coboare. De vreme ce femeile veneau des să ceară instructori în ultima vreme, trecătorii nu acordară atenție. Portarul era tot același tânăr drăguț și curat, Li, de data trecută. Le recunoscu imediat pe Ji Lan și Shu Hong și își dădu seama că Han Yan trebuie să fie domnița care se deghizase în bărbat înainte. Îi rose:
— Domniță, vă rog urmați-mă.
Han Yan îl urmă fără ezitare, în timp ce tânărul portar le conduse prin câteva poteci întortocheate, ajungând în cele din urmă la sala principală unde îl întâlnise pe Yang Qi înainte. La intrare, îl văzu pe Yang Qi stând pe un scaun central din lemn de huangli, sorbind ceai. Văzând-o, spuse doar indiferent:
— Ai venit.
Han Yan se înclină și rămase în centru:
— Bătrâne, secția ta de arte marțiale pentru femei pare să prospere.
Yang Qi ridică privirea spre ea, tonul său indescifrabil:
— Ai venit să-ți colectezi dobânda?
— Da, răspunse Han Yan direct, făcându-l pe Yang Qi s-o privească de câteva ori înainte de a ofta:
— Ești destul de îndrăzneață, nu ca majoritatea tinerelor femei.
Han Yan zâmbi ușor:
— Bătrânul glumește.
Yang Qi o fixă, văzând că ochii ei rămâneau calmi în spatele voalului alb, și păru oarecum dezamăgit:
— Atât de stăpână pe tine la o vârstă atât de fragedă – mă întreb cine te-a învățat asta. Ei bine, Li cel Mic, du-te și cheamă instructorii.
Ji Lan și Shu Hong schimbară o privire în timp ce tânărul portar se grăbi să plece. La scurt timp, se întoarse conducând cam zece femei în haine de antrenament.
