— Într-un conac de prinț, pot servitorii să răspundă stăpânilor lor? Nu știam că asta e regula în reședința Prințului Xuan Qing, — spuse ea cu un rânjet, tonul devenindu-i brusc rece.
— Ce prostii îndrugi? — Lin Lang își mări ochii. — Nu sunt servitoarea ta. Stăpâna mea e Prințesa Consoartă. Cine te crezi ca să te porți ca stăpâna mea?
— Hehe. — Han Yan o privi de parcă ar fi auzit o glumă amuzantă și râse în sinea ei. Mu Feng simți un fior în inimă. Așa cum se aștepta, cuvintele următoare ale lui Han Yan o făcură imediat pe servitoare să-și înghită vorbele: — N-ai spus chiar acum că stăpâna ta e Prințesa Consoartă? Asta te face membră a casei Prințului Xuan Qing. — Își arcui buzele în sus. — Ca servitoare în conacul Prințului, recunoști doar Prințesa Consoartă ca stăpână. Nu-l vezi deloc pe Prinț ca stăpân?! — Tonul ei deveni brusc mai greu la ultima propoziție, speriind chiar și garda de la ușă.
— Eu… bineînțeles că-l recunosc pe Prinț ca stăpân… nu vorbi prostii. — Lin Lang nu se așteptase ca Han Yan să spună asta și deveni agitată. Această Han Yan prinsese defectul din cuvintele ei. Toată lumea știa că a face parte din casa Prințului și a nu-l recunoaște pe Prinț ca stăpân arăta lipsă de loialitate. Astfel de servitori cu motive ascunse ar fi expulzați din conac odată descoperiți.
— Așa să fie? De vreme ce ești servitoarea Prințului, iar eu stau aici ca oaspete al Prințului, totuși mă batjocorești. În tot ținutul, n-a existat niciodată o servitoare atât de insolentă ca tine. Gura îți vorbește de loialitate față de Prinț, dar acțiunile tale aduc rușine conacului Prințului Xuan Qing. Acest comportament cu două fețe, e oare obiceiul poporului tău Xi Rong, sau poate… — Zâmbi misterios. — Ai alte motive pentru a fi aici. Ce anume intenționează Xi Rong să facă?
Lin Lang nu mai suferise niciodată o astfel de umilință. Simțea că fiecare cuvânt al lui Han Yan era o interogare agresivă. Mai mult, Han Yan ridicase problema la nivelul întregului Xi Rong – asta privea întreaga ei țară. Dacă s-ar afla… Gândindu-se la asta, deveni imediat nervoasă:
— N-am… nu inventa, eu doar… doar…
— Doar m-ai ofensat pentru o clipă, e problema ta și n-are nicio legătură cu Xi Rong, nu-i așa? — Han Yan o „ajută” amabil.
Mu Feng privea cu teamă în timp ce Lin Lang, părând să prindă o linie de salvare, încuviință repetat.
— Atunci, recunoști că a fost greșeala ta? — Han Yan se îndreptă și întrebă.
Lin Lang, zdruncinată anterior de menționările repetate ale lui Han Yan despre „Xi Rong”, văzu o oportunitate de a se detașa de implicațiile naționale. Chiar dacă toată vina ar cădea pe ea, era servitoarea Prințesei – nu-i puteau face nimic. Așa că încuviință:
— Da, am greșit. Te-am ofensat, Domniță.
Han Yan își strânse buzele:
— Foarte bine. De vreme ce mi-ai cerut scuze, te iert.
Lin Lang rămase uluită, ridicând privirea spre Han Yan cu neîncredere. Nu se așteptase ca Han Yan să o lase să scape atât de ușor. Credea că Han Yan probabil doar încerca să o sperie, deoarece nu avea autoritatea să se opună Prințesei. Gândind că Han Yan era doar un tigru de hârtie, nedemn de frică, începu să simtă dispreț. Totuși, spuse:
— Mulțumesc…
— Totuși. — Înainte ca Lin Lang să poată termina, Han Yan continuă: — Regulile nu pot fi încălcate. În Da Zong-ul nostru, greșelile trebuie pedepsite pentru a servi drept avertisment altora. Conform regulilor conacului, luați-o și dați-i treizeci de lovituri grele.
Lin Lang încremeni, abia crezându-și urechilor:
— Ce-ai spus?
— Sau crezi că pedeapsa e prea ușoară? — Han Yan zâmbi inocent. — Nu trebuie să-mi mulțumești. Dacă vrei să crești voluntar pedeapsa, n-am nicio obiecție. — Apoi îi ordonă lui Mu Feng: — Du-te și cheamă pe cineva.
Lin Lang țipă:
— Ești nebună! Sunt servitoarea Prințesei. Cum îndrăznești să mă bați? Îndrăznești să o sfidezi pe Prințesă? Cum îndrăznești! Cum îndrăznești! — Încercă să se năpustească înainte. Dar Han Yan se feri, aplecându-se în spate pentru a evita mâna ei care încerca să o apuce, și într-o clipă, pumnalul ei cu floare de prun era la gâtul lui Lin Lang. Îi șopti la ureche:
— Cunoaște-ți locul.
Apoi se întoarse spre Mu Feng și spuse rece:
— A atacat-o pe stăpână, o sută de lovituri. Mu Feng, dacă mai întârzie, vei fi pedepsit și tu.
Mu Feng plecă imediat – nu îndrăznea să nu creadă cuvintele lui Han Yan. Dacă Han Yan spunea că îl va pedepsi, cu siguranță o va face, chiar dacă nu deschis, cu siguranță ar sfârși „pedepsit” într-un fel sau altul.
Deși Lin Lang nu îndrăznea să se miște acum, surprinsă că Han Yan știa arte marțiale, tot țipa:
— Cum îndrăznești! Dă-mi drumul!
— Îndrăznesc? — spuse Han Yan rece: — Tot aduci în discuție Prințesa și Xi Rong, cine te crezi? Doar o servitoare, și totuși crezi că poți reprezenta Prințesa și Xi Rong? Nu poți fi atât de proastă să crezi asta. Au nevoie Xi Rong și Prințesa de o simplă servitoare ca să le reprezinte? Lasă-mă să-ți spun, Xi Rong-ul tău nu e acum decât o națiune învinsă, iar Prințesa ta e doar un dar trimis în Da Zong pentru a cere pace, pentru a vă proteja țara. Doar un obiect – ce drept are să pretindă noblețe?
Un sunet de „zbang” veni din cameră când un vas se sparse.
Lin Lang se holbă prostește la Han Yan, realizând brusc că nu putea răspunde niciun cuvânt. Nu putea contrazice nimic din ce spunea această femeie. Această persoană care fusese mereu tăcută, părând să lase pe alții să o intimideze, fără să se enerveze – într-adevăr nu se enervase. Mai devreme, Lin Lang crezuse că această femeie din Da Zong era ușor de intimidat sau poate voia să aplaneze conflictul, dar acum își dădea seama că greșise. Motivul pentru care Han Yan nu le confruntase nu era pentru că nu putea – ci pentru că le considera nedemne de atenția ei.
— Luați-o și bateți-o, — Han Yan își întoarse spatele, spunând rece.
Două servitoare robuste înaintară, una în față și una în spate, o apucară pe Lin Lang și o apăsară pe o bancă lungă. Doi servitori ținând scânduri lungi priviră ezitant spre Mu Feng. Toată lumea știa că aceasta era servitoarea Prințesei Xi Rong, iar Prințesa Xi Rong va deveni Prințesa Consoartă în viitor. Dacă și-ar face un dușman din ea acum, dacă viitoarea Prințesă Consoartă ar investiga mai târziu… Mu Feng îi fulgeră cu privirea:
— La ce vă uitați? Bateți-o!
Servitorul își încleștă dinții și coborî scândura cu un „pac”.
Lin Lang țipă imediat jalnic. În Xi Rong, nimeni nu îndrăznise vreodată să o trateze astfel. Era servitoarea lui Ai Lin Na, și oamenii de obicei abia așteptau să-i intre în grații, darămite să-i aplice o astfel de pedeapsă fizică. Și toate astea doar pentru că spusese un lucru greșit lui Han Yan. Nu se așteptase că Han Yan ar îndrăzni să o bată – chiar nu se temea să o ofenseze pe Prințesă?
Han Yan o privi pe Lin Lang cu un zâmbet pe jumătate, privirea ei profundă și adâncă, spunându-i în tăcere: „Acum știi că vorbeam serios, nu-i așa?”
După câteva lovituri, țipetele lui Lin Lang deveniră ca guițăturile unui porc, insuportabil de stridente. Astfel de țipete nu puteau fi ignorate, și cei din cameră cu siguranță nu le-ar fi ratat. Așa cum era de așteptat, cu un „scârțâit”, ușa biroului fu brusc împinsă, și Ai Lin Na ieși.
