Deng Chan nu părea interesată de prestația lui Li Jiaqi, aruncând deseori priviri către Cheng Lei, aflat în sectorul bărbaților. Cheng Lei observă privirea ei și o scrută întrebător, întâlnindu-i ochii. Speriată, Deng Chan își plecă iute capul, inima bătându-i cu putere, neștiind ce să facă.
Han Yan urmărea fiecare mișcare a celor doi, notând că, deși Cheng Lei o observase doar pe Deng Chan, nu băgase de seamă privirea la fel de atentă a Prințesei Yunni, care îl fixa din cealaltă parte.
Acest General Cheng avea, fără îndoială, un farmec aparte, atrăgând atenția a două doamne de viță nobilă. Han Yan cugetă că frumusețile au fost dintotdeauna atrase de eroi — Cheng Lei ajunsese General la o vârstă fragedă, având mai multă virilitate și spirit eroic decât tinerii nobili răsfățați. Atât Deng Chan, cât și Prințesa Yunni aveau gusturi alese.
În sinea ei, Han Yan socoti că, deși crezuse până atunci că Deng Chan și Cheng Lei s-ar potrivi de minune, acum, cu Prințesa Yunni în scenă, dacă aceasta și-ar pune inima pe Cheng Lei și ar cere Împăratului să le decreteze căsătoria, Deng Chan n-ar mai avea nicio șansă.
Văzându-și prietena trezită pentru prima oară de fiorul dragostei, Han Yan nu știa cum să-i domolească aceste simțăminte. Mai bine o durere scurtă decât una lungă — dacă nu era oprită la timp, nu avea să aducă decât mai multă suferință.
După o clipă, Han Yan se mustră singură — ce mai făcea, pețind-o pe Deng Chan și îngrijorându-se de perspectivele ei de măritiș? Relația lor nici măcar nu începuse, iar ea se pierdea deja în astfel de griji.
Tocmai atunci, piesa lui Li Jiaqi se apropia de sfârșit. Degetele ei dansau pe coarde, notele curgând precum perlele pe jad, clare și delicate. În cele din urmă, cu o ultimă atingere grațioasă, o notă rotundă încheie perfect prestația.
Sala rămase o clipă tăcută, înainte ca Prințul al Șaptelea să izbucnească în aplauze:
— Cu adevărat vrednică de a fi numită cea mai talentată doamnă a capitalei! O muzică minunată — a vedea e mai presus decât a auzi!
Odată ce prințul vorbise, și alți demnitari se alăturară cu laude, stârnind un val de admirație. Împăratul însuși zâmbea din plin.
Han Yan se încruntă ușor. Sprijinul repetat al Prințului al Șaptelea pentru Li Jiaqi nu putea fi o întâmplare — Ministrul Li trebuia să fie aliat cu facțiunea acestuia. Nu era bine; dușmanii ei erau toți legați, ceea ce făcea viitoarele confruntări mai dificile. Iar aliatul ei… ei bine, tocmai îl amenințase în Grădina Imperială.
— Într-adevăr, o minte iscusită. Ministre Li, ți-ai crescut bine fiica! Îți voi dărui un șirag de mătănii din lemn de agar și patru suluri de mătase imperială brocată, pentru prosperitate și viață lungă.
Li Jiaqi se înclină grațios:
— Mulțumesc Maiestății Voastre pentru darurile generoase.
Furat de lumina reflectoarelor și dovedind că reputația sa de talentată doamnă a capitalei era pe deplin meritată, știa că mâine capitala va vuia despre prestația ei la banchetul palatului. Gândul o umplea de mulțumire.
Han Yan o privea pe Li Jiaqi în sală, apoi zări pe Zhuang Yushan fixând-o cu o bucurie răutăcioasă. Aproape instinctiv, Han Yan înțelese că o altă capcană o aștepta.
— Maiestate, supusa voastră are o rugăminte îndrăzneață, vorbi deodată Li Jiaqi. Toți încremeniră, tăcerea cuprinzând sala.
Împăratul făcu un gest cu mâna:
— Vorbește liber.
Un presentiment întunecat trecu prin mintea lui Han Yan. Înainte să apuce să gândească mai mult, vocea blândă a lui Li Jiaqi continuă:
— Am auzit că a Patra Domniță a casei Ministrului Zhuang excelează în frumusețe și talent, mai ales în cântatul la țiteră. În această rară ocazie, aș dori să rog pe Domnița a Patra Zhuang să interpreteze o piesă. Aș fi onorată să ascult.
Inima lui Han Yan tresări. Ridicând privirea, o văzu pe Li Jiaqi adresându-i un zâmbet provocator peste sala banchetului.
Când cuvintele lui Li Jiaqi se stinseră, sala rămase tăcută o clipă, înainte ca toate privirile să se îndrepte spre sectorul femeilor, nerăbdătoare să vadă această domniță pe care chiar și talentata doamnă a capitalei o lăudase.
Han Yan fusese învățată din copilărie de mama sa să respecte eticheta și să nu întreacă niciodată limitele. În afara adunărilor necesare ale doamnelor, rareori avea prilej să iasă. Astfel, cei mai mulți știau puține despre această a Patra Domniță a casei Zhuang.
Zhuang Yushan o privea pe Han Yan triumfătoare. Cu mâna ei opărită, Han Yan nu putea, evident, să cânte la țiteră. Dacă refuza acum, ar fi fost împotriva dorinței Împăratului, atrăgându-i nemulțumirea. Atunci ea, Zhuang Yushan, ar fi putut păși în față sub pretextul salvării onoarei familiei Zhuang și să-și arate talentele, făcând pe toți să o vadă cu alți ochi!
Han Yan observă în tăcere expresia lui Zhuang Yushan, remarcând și privirea indescifrabilă a Împărătesei Văduve, care o urmărea cu o expresie greu de citit.
Împăratul strigă:
— Cine este a Patra Domniță a casei Zhuang?
Han Yan se ridică și păși fără grabă spre tron sub privirile tuturor, făcând o plecăciune adâncă:
— Supusa voastră Zhuang Han Yan aduce omagii Maiestății Voastre.
Deși mică de statură, mișcările ei erau impecabile. Părea de vreo unsprezece sau doisprezece ani, dar purtarea sa se ridica surprinzător la nivelul doamnelor educate la curte pentru măritiș.
Văzând aceasta, ochii Împăratului arătară apreciere. Împărăteasa, care o recunoscu pe Han Yan, zâmbi:
— Mă întrebam a cui fiică are o asemenea rafinament — așadar, e a Patra Domniță a familiei Zhuang.
Împăratul auzea rareori Împărăteasa lăudând pe cineva, așa că spuse:
— Domnița Li tocmai ți-a lăudat măiestria la țiteră. Cântă-ne o piesă, să vedem care dintre voi e mai iscusită, tu sau Domnița Li.
Împăratul era tot Împărat, vorbind cu un ton poruncitor, de parcă ea ar fi fost o cântăreață oarecare. Sprânceana lui Han Yan se încreți aproape imperceptibil, înainte să ridice brusc capul și să-i adreseze Împăratului un zâmbet strălucitor, firesc:
— Supusa voastră nu poate îndeplini cererea Maiestății Voastre.
La aceste cuvinte, toți cei din sală traseră aer în piept, urmată de o tăcere mormântală, atât de adâncă încât ai fi auzit un ac căzând.
Aflată în apropiere, Li Jiaqi aproape izbucni în râs de bucurie răutăcioasă, dar își păstră expresia mândră și calmă în fața tuturor.
Mai jos, neobservată, buzele lui Zhuang Yushan se curbară într-un zâmbet satisfăcut, schimbând o privire cu Doamna Zhou, gândind că Han Yan era terminată. A-l jigni pe Împărat însemna că nici familia Zhuang n-avea s-o ierte ușor. Se așeză comod să privească spectacolul.
Deng Chan își frământa batista cu neliniște, aproape ridicându-se să explice despre mâna opărită a lui Han Yan, dar o mână blândă i se așeză pe umăr. Întoarse capul și o văzu pe Shu Hong, servitoarea lui Han Yan. Deși ea și Ji Lan arătau îngrijorare, rămâneau calme la posturile lor.
Zhang Wei era încântat — această fată de rând care tocmai îl pălmuise avea să înfrunte acum pedeapsa Împăratului. Așa-i trebuia! Tânărul Prinț Moștenitor din sectorul familiei regale o privea pe Han Yan cu un amestec de dispreț și curiozitate — refuza pe tatăl său din ignoranță sau cu intenții ascunse?
Fața lui Zhuang Shiyang deveni cenușie, pumnul strâns sub masă în timp ce o fulgera cu privirea pe Han Yan, aflată în sală. Această fiică nu-i adusese niciodată mulțumire — când Wang Shi o născuse, ar fi trebuit să le ucidă pe amândouă, mamă și fiică, pentru a evita necazurile de azi!
Zhuang Han Ming își strânse buzele cu putere, spatele țeapăn, urmărindu-și sora cu atenție. Deși nu știa ce se întâmplase, sora lui nu l-ar fi refuzat pe Împărat fără motiv. Dacă Împăratul ar fi vrut s-o pedepsească, el ar fi luat pedeapsa în locul ei.
