Han Yan se întoarse. De vreme ce Shu Hong fusese întotdeauna calmă și stabilă, încuviință:
— Spune.
Shu Hong o privi intens pe Han Yan:
— Domnița nu e genul care se supune circumstanțelor. De ce să nu plecăm pur și simplu?
— Să plecăm? — Înainte ca Han Yan să poată răspunde, Ji Lan exclamă:
— Unde am putea merge? Să ne întoarcem la Conacul Zhuang? După ce i s-a întâmplat Domniței, toți din capitala Da Zong vor bârfi despre ea. — Realizând greșeala, aruncă o privire îngrijorată spre Han Yan.
Shu Hong spuse:
— Dacă nu putem rămâne în Da Zong, putem merge în altă parte. Lumea e vastă – cu siguranță există un loc pentru noi? Ar fi cu adevărat nedemn dacă Domnița s-ar compromite. De ce să nu fugim departe, să scăpăm de toate aceste necazuri și să trăim în pace sub o altă identitate?
Han Yan o privi pe Shu Hong cu surprindere. Într-adevăr, astfel de cuvinte erau șocante – în mod normal, Shu Hong nu ar spune niciodată așa ceva. Această servitoare stabilă avea o inimă care tânjea după libertate. Adevărat, Han Yan nu era genul care să se compromită – viața ei anterioară o învățase că compromisul nu doar că nu ajuta, ci își încuraja dușmanii. A trăi în anonimat departe suna tentant, dar…
Han Yan oftă:
— Shu Hong, te-ai gândit la Tânărul Stăpân Ming?
Shu Hong încremeni, iar Han Yan continuă:
— Dacă plecăm, ar trebui să-l luăm pe Tânărul Stăpân Ming cu noi? A trăi o viață în anonimat înseamnă că nu va putea niciodată să realizeze ceva măreț – știi că el a visat mereu să facă ceva semnificativ. Nu-l putem lăsa aici singur, dar luându-l, am decide egoist viitorul lui. Ce se întâmplă dacă într-o zi Tânărul Stăpân Ming regretă?
Shu Hong rămase tăcută, iar Han Yan adăugă:
— Viața e dură, și știi cât de greu este pentru noi, femeile, să ne câștigăm existența și să supraviețuim în această lume. — Această eră era extrem de aspră cu femeile – cine știe ce s-ar putea întâmpla odată ce și-ar părăsi protecția actuală?
— Mai important, trebuie să rămân aici pentru a înțelege ce s-a întâmplat, — spuse ea.
Ji Lan o privi pe Han Yan:
— Domniță… ce vreți să spuneți?
— Nu vi se pare ciudat? — Privirea lui Han Yan era complet calmă:
— Fu Yunxi nu era așa înainte. Tratamentul lui actual față de mine trebuie să fie cauzat de ceva care l-a schimbat. Această chestiune este atât de importantă încât chiar și Împăratul este dispus să emită un decret în favoarea Prințesei Xi Rong.
— Ar putea Xi Rong să folosească alianța matrimonială pentru a amenința Da Zong? — întrebă Ji Lan.
Han Yan clătină din cap:
— Imposibil. Lasă Împăratul – Fu Yunxi însuși este prea mândru pentru a deveni moneda de schimb a cuiva. Mai mult, nu au existat rapoarte despre dezavantajul Da Zong pe câmpul de luptă. Chiar dacă ar vrea să ne amenințe, Da Zong nu are motiv să se supună.
— Ar putea fi posibil ca Prințesa Xi Rong să fi aruncat o vrajă asupra Prințului nostru? — Shu Hong ezită:
— Oamenii din Xi Rong sunt deosebit de pricepuți în astfel de magii ciudate.
— Probabil că nu, — spuse Han Yan:
— Deși Fu Yunxi este rece cu mine, este la fel de rece și cu Ai Li Na. Dacă ar fi sub o vrajă, nu ar fi așa.
Vestea întoarcerii triumfătoare a lui Fu Yunxi se răspândi în toată capitala în acea zi, împreună cu faptul că Han Yan va deveni curând o soție repudiată. Zvonurile se răspândesc întotdeauna rapid și devin mai scandaloase – unii spuneau că Fu Yunxi era îndrăgostit de frumoasa prințesă Xi Rong și, firește, o disprețuia pe fosta sa soție, o simplă fiică de oficial care nu se putea compara cu Ai Li Na în talent sau frumusețe.
Când Han Yan devenise Prințesa Consoartă Xuan Qing, asta înfuriase multe femei care îl admirau pe Prințul Xuan Qing. Erau revoltate că cineva de statutul lui Han Yan se putea căsători cu Fu Yunxi, găsind asta complet nedrept. Mai important, Han Yan îl forțase pe Fu Yunxi să jure că nu va lua concubine sau cameriste, declarând practic că ele nu aveau nicio speranță. Acum că Han Yan întâlnise o astfel de soartă, deși se simțeau răzbunate, nu se puteau abține să nu spere. De vreme ce Prințul Xuan Qing nu mai trebuia să se căsătorească cu Han Yan, nu însemna asta că mai aveau o șansă? La urma urmei, nobila Prințesă Xi Rong nu putea fi mereu alături de Prinț – cu siguranță ar avea nevoie de ajutor.
Ji Lan ieșise o dată și fusese aproape înfuriată de zvonurile de afară. Voia să se certe cu acei bârfitori, dar se temea să nu cauzeze probleme pentru Han Yan, așa că a trebuit să renunțe. Întorcându-se la Conacul Prințului cu o burtă plină de furie, mai trebuia să îndure și batjocura servitorilor. Unii servitori care o slujiseră anterior pe Han Yan o plăceau cu adevărat pe stăpâna lor și o considerau sincer viitoarea Prințesă Consoartă. Acum că apăruse brusc o Prințesă Xi Rong, acești servitori simțeau că era nedrept pentru Han Yan și arătau îngrijorare în vorbele lor. Totuși, unii servitori erau oportuniști – văzând puterea conacului schimbându-se, cu Han Yan, care se bucurase mult timp de favorurile Prințului, pe cale să devină o soție repudiată, și Ai Li Na devenind legitima Prințesă Consoartă Xuan Qing, începură imediat să caute favorurile lui Ai Li Na și să le suprime deliberat pe Han Yan și pe servitoarele ei.
Adineauri, acea servitoare discutase intenționat în fața lui Ji Lan cu alte servitoare, spunând lucruri precum: „Deja alungată și totuși insistă să stea în conacul altcuiva – cine știe ce plănuiește.” Ji Lan aproape că se luptase cu ea, și dacă Shu Hong n-ar fi tras-o deoparte, cine știe ce s-ar fi întâmplat.
Văzând-o pe Ji Lan întorcându-se cu o față posomorâtă, Han Yan, știind că nu-și putea ascunde sentimentele, zâmbi și întrebă:
— Ce s-a întâmplat?
Ji Lan nu vorbi. Deși era furioasă, nu voia să o rănească pe Han Yan spunându-i acele cuvinte neplăcute. Ceea ce nu știa era că zvonurile se numesc zvonuri pentru că se strecoară prin fiecare crăpătură – deși Ji Lan și Shu Hong nu menționaseră niciodată aceste cuvinte în fața lui Han Yan, ea nu era surdă și auzise de mult astfel de vorbe neplăcute.
— Servitoarele au spus ceva neplăcut, nu-i așa? — Han Yan zâmbi.
Ji Lan rămase uluită, întrebându-se mai întâi cum de știa Han Yan, dar apoi, amintindu-și de inteligența stăpânei sale, își dădu seama că ar fi fost greu să nu știe. Spuse furioasă:
— Domniță, chiar nu înțeleg. Domnița i-a tratat atât de bine înainte, dar acum că a sosit o Prințesă Xi Rong, acești oameni și-au schimbat imediat atitudinea – sunt atât de nerecunoscători.
Într-adevăr, Han Yan crescuse fără statut în Conacul Zhuang și era obișnuită să fie intimidată. Îi lipsea delicatețea obișnuită a fiicelor de oficiali și trata servitorii cu bunătate și toleranță. Toți o plăceau – chiar și luând în considerare relația lor trecută, nu ar trebui să se alieze cu Prințesa Xi Rong împotriva lui Han Yan.
— Ji Lan, în această lume, a-i trata bine pe alții nu garantează că te vor trata bine în schimb, — oftă Han Yan:
— Ce alegeri fac alții e treaba lor. Nu poți aștepta ca cineva să-ți returneze neapărat bunătatea doar pentru că i-ai arătat-o cândva. Recunoștința este adesea unilaterală. — Expresia ei deveni tristă. În viața anterioară, le tratase pe Doamna Zhou și pe fiica ei cu sinceritate, dar chiar și după ce renunțase la numele și fericirea ei, nu primise niciodată recunoștință de la cele două – cu atât mai puțin de la acești servitori.
