Han Yan își păstră tonul blând:
— Pierdută în gânduri? De ce nu-mi spui ce te frământă? Poate te pot ajuta. — Cuvintele ei erau destul de evidente, iar Jiao Meng tresări, privindu-o pe Han Yan cu surprindere, întrebându-se cum ar putea fi posibil…
Han Yan vorbi încet:
— E despre datorie?
După ce Han Yan rosti aceste cuvinte, corpul lui Jiao Meng tremură, și își ridică brusc privirea.
— A fost fapta celei de-a Patra Domnițe? — întrebă ea în cele din urmă, cu greutate.
Jiao Meng nu era proastă, așa că își dădu rapid seama că Chen Er fusese manipulat. Apariția lui Han Yan era prea coincidențială, făcând imposibil să nu suspecteze o legătură între cele două.
Han Yan zâmbi ușor, clătinând un deget în fața ei:
— Cine a făcut-o nu e important. Ce e important e că doar eu te pot ajuta acum.
Jiao Meng o fixă pe a Patra Domniță din fața ei. A spune că nu era resentimentară ar fi o minciună, dar mai important decât resentimentul era teama pe care o simțea în fața lui Han Yan. Servitorii din conacul Zhuang spuneau toți că a Patra Domniță era plină de compasiune și bunătate, dar cine ar fi putut vedea o astfel de intrigă din partea ei? A atrage deliberat oamenii în activități care i-ar ruina – era o astfel de a Patra Domniță cu adevărat plină de compasiune? Probabil nu în întregime. Astfel, expresia zâmbitoare a lui Han Yan începu să pară oarecum insondabilă în ochii ei.
— Ce vrea a Patra Domniță să facă această servitoare? — întrebă Jiao Meng încet, ghicind în mare intențiile lui Han Yan.
Han Yan răspunse direct:
— Vreau să fii omul meu din interior.
— Nu. — Deși Jiao Meng era doar o servitoare și nutrea resentimente față de Concubina Mei, tot nu era dispusă să-și trădeze stăpâna, așa că refuză cererea lui Han Yan fără să stea pe gânduri.
Han Yan vorbi calm:
— Poți refuza. Nu te voi forța. Dar chiar și fără tine, altcineva va fi omul meu din interior. Această chestiune nu face nicio diferență pentru mine dacă ești implicată sau nu, dar datoria fratelui tău – doar eu te pot ajuta să o plătești. Cu sau fără mine, pentru tine face o diferență uriașă. — Continuă lent, fără emoție:
— Poți rămâne cu siguranță loială Concubinei Mei; asta e datoria ta ca servitoare. Dar pentru Concubina Mei, ești doar o servitoare loială. Când fratele tău era copleșit de datorii uriașe la jocuri de noroc, când bătrânul tău tată a rămas fără casă și rătăcea, a întrebat vreodată stăpâna ta cu adevărat de bunăstarea ta, măcar o dată?
Se aplecă, vocea ei părând să conțină o putere fermecătoare:
— Sunt cunoscută pentru a fi dreaptă în răsplată și pedepse. Deși nu pot avea încredere deplină în tine, dacă mă ajuți, cu siguranță te voi răsplăti generos. Cel puțin… Prințesa Consoartă a lui Xuan Qing își poate permite cu siguranță câțiva arginți.
Cuvintele ei erau extrem de iscusite. Han Yan nu spuse direct ce ar trebui făcut, ci mai degrabă expuse avantajele și dezavantajele întregii chestiuni într-o manieră pragmatică. Spunând că nu are încredere în Jiao Meng, o făcu pe aceasta să aibă mai multă încredere în ea. Într-adevăr, nimeni n-ar avea cu adevărat încredere în cineva din tabăra inamicului. Han Yan arătă mai întâi consecințele pentru Jiao Meng, apoi spuse ce putea oferi, și în final aduse în discuție titlul de Prințesă Consoartă a lui Xuan Qing – folosind atât tactici blânde, cât și dure. Era o metodă excelentă de a controla oamenii. După ce rosti aceste cuvinte, expresia lui Jiao Meng nu mai era la fel de fermă ca înainte.
Han Yan se îndreptă, aruncând o privire întâmplătoare asupra florilor de camelie din fața ei:
— Nu trebuie să-mi spui imediat. Mâine e termenul pentru datoria la jocuri de noroc. Îmi poți spune decizia ta atunci. — Cu asta, zâmbi slab și se întoarse să plece, fără a mai arunca o privire spre Jiao Meng.
Această manieră degajată o făcu pe Jiao Meng și mai ezitantă. Dacă Han Yan ar fi insistat ca Jiao Meng să accepte condițiile ei, Jiao Meng s-ar fi gândit să reziste. Dar abordarea ei aparent indiferentă o făcu pe Jiao Meng să gândească inconștient: Poate că avea într-adevăr alte metode. Da, era atât de capabilă încât putea realiza lucruri chiar și fără mine, dar fără ea, tatăl și fratele meu ar rămâne fără casă. La acest gând, chiar și ultima ei urmă de ezitare dispăru.
Han Yan îi dăduse lui Jiao Meng posibilitatea de a alege, iar Jiao Meng nu o dezamăgi. Fără să aștepte până a doua zi, în aceeași seară, Ji Lan veni să-i spună lui Han Yan că Jiao Meng ceruse să transmită un mesaj – era dispusă să o ajute pe a Patra Domniță cu grijile ei.
Han Yan puse jos cartea și își frecă tâmplele, întrebând:
— Ji Lan, sunt prea crudă?
Ji Lan tresări:
— Cum ar putea Domnița să fie crudă? Domnița e cea mai bună persoană de sub ceruri. — Han Yan își trata bine servitorii; deși erau stăpână și servitoare, relația lor era mai degrabă ca a unor surori. În alte gospodării mari, care domnițe și-ar trata servitorii ca pe oameni? Totuși, Domnița lor le purta cu adevărat de grijă.
Han Yan zâmbi amar:
— În ochii altora, trebuie să fiu o ticăloasă de neiertat. — După ce spuse asta, o urmă de autodesconsiderare îi traversă privirea. Ura această versiune a ei, folosind orice mijloace pentru a-și atinge scopurile. A folosi familia cuiva pentru a-l controla, chiar forțându-l să lucreze pentru ea – în trecut, ar fi disprețuit astfel de metode. Fratele lui Chen Er nu era cu adevărat vinovat, dar pentru scopurile ei, îl făcuse dependent de jocuri de noroc, îl făcuse pe un octogenar să se îngrijoreze fără sfârșit și transformase o familie perfect bună în această stare.
Shu Hong păru să înțeleagă gândurile lui Han Yan și o consolă:
— Sunt multe lucruri inevitabile în această lume, Domnița nu trebuie să fie prea mâhnită. Totul e predestinat.
Han Yan zâmbi:
— Ai devenit destul de filosofică. — În inima ei, gândi că nu putea decât să vadă lucrurile astfel. Cine în această lume putea trăi mai bine decât alții? Acțiunile ei nu erau neapărat dăunătoare pentru Jiao Meng – a urma Concubina Mei și a ajuta răul ar duce în cele din urmă la pedeapsă. Chiar dacă era cu adevărat crudă, ce mai conta? În această lume, drumurile se fac pas cu pas. Dacă ar rămâne la fel de bună ca înainte, ar fi devorată de vie până nu ar mai rămâne nimic.
Gândind astfel, povara din inima ei se mai ușură.
Curând veni luna a treia a primăverii.
Vremea devenea tot mai clară și luminoasă, iar pântecele Concubinei Mei creștea zi de zi. Zhuang Shiyang părea să prețuiască foarte mult acest fiu venit târziu, arătând o grijă meticuloasă pentru Concubina Mei. Cumva, Doamna Zhou reușise să dizolve bariera care se formase între ea și Zhuang Shiyang din cauza cuvintelor lui Han Yan.
Deoarece Concubina Mei era prea grea cu prunc pentru a-l sluji, iar Doamna Zhou crease deliberat oportunități, relația dintre Doamna Zhou și Zhuang Shiyang reveni rapid la apropierea de odinioară.
În această zi, era ziua de naștere a Concubinei Mei. Zhuang Shiyang era bine dispus și invitase câțiva colegi. Doamna Zhou și Marea Doamnă Zhou invitaseră și ele câteva doamne cunoscute. Deși Concubina Mei se mișca cu dificultate, văzând cât de mult o prețuia Zhuang Shiyang, era firește foarte mulțumită.
Doamnele și domnițele în vizită, văzând cât de mult ținea Zhuang Shiyang la o simplă concubină, deduseră că ea trebuie să fie viitoarea Doamnă Zhuang. Între timp, Doamna Zhou se comporta contrar obișnuinței sale, umilindu-se și arătând mare deferență față de Concubina Mei.
