Vorbind pentru prima dată cu Han Yan despre astfel de chestiuni, Shu Hong se simți sfioasă. Cu obrajii ușor înroșiți, spuse ferm:
— Dacă trebuie să mă mărit, nu caut bogăție sau statut înalt. Vreau doar pe cineva drept și conștiincios, grijuliu și atent. Să nu ia concubine și să îmbătrânească doar cu mine.
Văzând că Han Yan nu arăta dezacord, continuă:
— Oamenii spun că cererea Domniței ca Wang Ye să aibă doar pe ea ca soție e șocantă, dar eu nu sunt de acord. Împărtășesc aceeași dorință. Căsătoria e menită să dureze o viață – dacă cineva ia multe concubine, gospodăria nu va cunoaște niciodată pace.
Mu Yan rămase nemișcat în ascunzătoarea sa de pe acoperiș, privind-o pe Shu Hong prin fereastră, uluit că împărtășea aceeași dorință cu viitoarea Wang Fei. Într-adevăr, când viitoarea Wang Fei ceruse prima dată ca Wang Ye să nu ia concubine, nu doar Wang Ye, ci chiar și el, tăcut cum era, găsise cererea nepotrivită.
Era obișnuit ca bărbații să aibă mai multe soții și concubine – cum putea Wang Fei să vorbească atât de lejer despre gelozie? Dar ce era mai surprinzător era că Wang Ye, care nu ceda niciodată altora, acceptase această cerere. Acum, chiar și această mică servitoare din suita Wang Fei vorbea la fel. Oare toți cei din preajma Wang Fei erau atât de deosebiți?
Lumina soarelui cădea pe fața ușor îmbujorată a lui Shu Hong. Pielea ei era delicată, iar ea părea o frumusețe blândă, sensibilă și rafinată. Totuși, această frumusețe rafinată tocmai își exprimase dorința de a avea viitorul soț doar pentru ea. Mu Yan își coborî privirea, amintindu-și prima lor întâlnire când Shu Hong, crezând că o luaseră pe Wang Fei, îl înjunghiase cu un ac de păr. Deși Mu Yan se considera sever și intimidant, majoritatea servitoarelor fiind prea speriate să-i vorbească, Shu Hong îl înfruntase direct, refuzând să dea înapoi. Se simțise atât surprins, cât și impresionat – astfel de servitoare loiale erau rare.
În întâlnirile lor ulterioare, aproape întotdeauna o vedea pe această fată urmând-o pe Wang Fei. Wang Fei era isteață, iar această servitoare nu era deloc proastă. Poate că toți cei din preajma Wang Fei aveau o anumită capacitate – Ji Lan era iute la minte, în timp ce Shu Hong era statornică. Mai târziu, când Zhuang Hanming și Han Yan se certaseră, Shu Hong fusese rănită. Când o purtase pe spate atunci, o găsise surprinzător de ușoară. Deși de obicei atât de compusă, în acel moment părea la fel de fragilă ca oricare dintre servitoarele delicate din conacul Xuan Qing Wang.
Inima lui începu treptat să dezvolte o tandrețe pe care nu o observa.
Astăzi, când o auzise pe Han Yan vorbind despre măritișul lui Shu Hong, simțise o neliniște inexplicabilă. Nici acum nu înțelegea de ce. Deci acesta era tipul de bărbat pe care Shu Hong îl prefera – drept și corect, nepăsător de bogăție sau statut, dar cel mai important, devotat doar ei.
Han Yan zâmbi:
— Shu Hong, ce părere ai despre Mu Yan?
Această întrebare îi surprinse atât pe cea din cameră, cât și pe cel de pe acoperiș.
Shu Hong clătină frenetic din cap:
— Ce vreți să spuneți, Domniță? Această servitoare nu are nimic de-a face cu Garda Mu.
Auzind-o pe Shu Hong negând atât de grăbit orice legătură cu el, Mu Yan simți o nemulțumire crescândă. Nu înțelegea de ce era supărat, dar acest om de piatră arăta în sfârșit o emoție. Se întoarse și sări de pe acoperiș, nemaiprivind în cameră.
Han Yan nu știa ce gânduri avea Mu Yan acum, dar găsea situația extrem de amuzantă. Dintre însoțitorii lui Fu Yunxi, Mu Feng era vioi, în timp ce Mu Yan semăna oarecum cu Fu Yunxi însuși. Oricine câștiga încrederea lui Fu Yunxi trebuia să fie vrednic, dar se întreba dacă exista vreun destin între Shu Hong și el.
Gândind asta, Han Yan izbucni în chicoteli. Shu Hong nu înțelegea de ce râdea Han Yan, iar când Han Yan oferi o scuză vagă, tăcu.
În han.
O tânără frumoasă în robe galbene se juca cu un șarpe mic, privindu-l pe un bărbat care își aplica medicamente pe răni.
— Frate, de ce ai salvat-o?
— Elina. — Zhuo Qi îi aruncă o privire rece.
— Îți bagi nasul prea mult.
Elina făcu o mutră. Cerurile știau cât de încântată fusese când o văzuse pe Han Yan aproape de moarte. Dacă Han Yan murea, Fu Yunxi ar fi putut să o ia pe ea ca soție. Dar Zhuo Qi o ajutase în secret, permițându-i lui Fu Yunxi să o salveze în cele din urmă pe Han Yan. Văzând eforturile ei risipite, Elina aproape plânsese de frustrare. Dar, temându-se de fratele ei încă din copilărie, nu putea decât să-și exprime plângerile.
— Frate, ea e Xuan Qing Wang Fei, — se încruntă Elina. Chiar și cu această expresie, rămânea extrem de frumoasă și fermecătoare. Frumusețea ei o depășea cu mult pe cea a lui Han Yan – s-ar putea spune că jumătate din bărbații Marelui Zong ar înnebuni la vederea feței ei.
Zhuo Qi clătină din cap, un zâmbet de prădător jucându-i pe buze:
— E a mea. — În mintea lui apăru imaginea acelei tinere fragile stând într-o baltă de sânge, mânuind fără teamă o sabie mare. Când o întâlnise prima dată, o găsise incredibil de vicleană, dar posedând o liniște nepământeană – o liniște ce părea forjată prin ani de experiență, creând o forță interioară și exterioară. În întâlnirile ulterioare, o găsise diferită de fiecare dată, purtând nenumărate măști, făcând pe cineva să se întrebe care era adevăratul ei sine. În acea zi, sub urmărirea asasinilor, ochii ei erau luminoși, fără urmă de retragere sau disperare, ci mai degrabă o vitalitate feroce – rece și letală. În acel moment, o văzuse ca pe un vultur mândru al stepelor, pe care nu se putea abține să nu vrea să-l îmblânzească.
Ce mai conta dacă era Xuan Qing Wang Fei? Orice punea ochii, obținea întotdeauna. Fața lui Zhuo Qi arăta un zâmbet încrezător. Avea sentimentul că a captura această tânără ar fi cea mai satisfăcătoare realizare a sa în această expediție în Marele Zong.
Elina nu putea ghici ce gândea Zhuo Qi, dar auzind cuvintele lui, întrebă ezitant:
— Frate, o placi?
Zhuo Qi zâmbi fără să răspundă. Elina își confirmă suspiciunile și începu să o displacă și mai mult pe Han Yan. Zhuo Qi fusese întotdeauna cel mai apropiat de ea, dar această femeie neînsemnată nu doar că îi furase iubitul, ci îl făcuse și pe fratele ei drag să o certe. Elina își jură în secret că data viitoare când o va vedea pe Han Yan, indiferent de gândurile fratelui ei, o va elimina. Existența unei astfel de femei, chiar și pentru o zi în plus, era o amenințare prea mare pentru Elina.
Între timp, în conacul Xuan Qing Wang, totul era neobișnuit de liniștit.
— Ai ghicit corect, — Cheng Lei își sprijini bărbia în mână. — Cel care a salvat-o pe mica ta Wang Fei a fost într-adevăr Prințul Xi Rong.
Fu Yunxi stătea cu ochii plecați, robele sale albe atingând podeaua, privirea rece. Auzind cuvintele lui Cheng Lei, bătu calm cu două degete în ceașca de ceai:
— Își caută moartea.
Cheng Lei izbucni în râs:
— Totuși, e salvatorul cumnatei tale. De ce vorbești atât de aspru? Cred că s-a îndrăgostit cu adevărat de cumnata.
Fu Yunxi își încruntă ușor sprâncenele, imaginându-și fața zâmbitoare a lui Han Yan. Strălucirea acestei fete fusese descoperită de alții – muștele se adunau peste tot, complicând lucrurile. Dacă ar putea-o ascunde. Surprins de propriul gând, Fu Yunxi făcu o pauză, apoi nu se putu abține să nu zâmbească.
