Fu Yunxi își miji ochii în mulțime. Tânăra fată părea să fi crescut puțin – oare aceasta era adevărata ei față, arătându-se fără ascunzișuri?
Han Yan își curbă ochii într-un zâmbet, întâlnind privirea lui Fu Yunxi de la distanță, întrebând clar: „Ei, nu te-am făcut mândru?” Văzu pe Fu Yunxi dezvăluind un zâmbet slab, și chiar de la o astfel de distanță, Han Yan putea simți privirea lui semnificativă. Întoarse rapid capul, prefăcându-se că e distrasă de altceva.
Ji Lan își acoperi gura pentru a înăbuși un râs. Han Yan îl urmă pe Zhuang Shiyang acolo unde stăteau oficialii. Pe platforma înaltă, obiectele sacrificiale erau aranjate, cu capete de bou și oaie drapate în mătase roșie, și un bărbat îmbrăcat ca preot stătea deasupra.
Sacrificiul de Primăvară din fiecare an era diferit, mereu un spectacol. În spatele lui Zhuang Hanming stătea Ying Zi. Ji Lan urmărea fiecare mișcare a lui Ying Zi – de la ultimul incident, Ji Lan devenise foarte precaută față de ea. Dar Ying Zi doar ținea capul plecat lângă Zhuang Hanming, părând timidă și obedientă, fără a arăta vreun comportament neobișnuit.
Trei lovituri ale unui ciocan de lemn împotriva marelui clopot de bronz – „Dong, dong, dong” – semnalară începerea Sacrificiului de Primăvară.
Preotul, ținând o sabie de lemn, cânta la altar înainte de a îngenunchea și a se prosterna. Brusc, oameni purtând măști de zeități apărură, executând dansuri sacrificiale cu clopoței roșii legați la încheieturi și glezne, creând o atmosferă festivă.
În timp ce Ji Lan privea fascinată, Han Yan simți că ceva era în neregulă. Avea o senzație subtilă, inexplicabilă de neliniște care creștea treptat, simțind instinctiv pericolul. Își mută discret privirea în altă parte.
Ying Zi stătea aproape de Zhuang Hanming, urmărind intens ceremonia de pe scenă, fără semne de probleme. Doamna Zhou se sprijinea de Zhuang Shiyang – boala ei lăsase efecte de durată, făcând-o să pară palidă și fragilă. Han Yan se încruntă, neputând vedea mai departe. Privi în sus spre turnul regal îndepărtat, întrebându-se dacă Împărăteasa Mamă venise.
Timpul trecu rapid, și ceremonia se apropia de sfârșit. Preotul deschise brusc gura și scuipă foc pe butoiul cu vin sacrificial, aprinzând flăcări strălucitoare înainte de a conduce uralele. Când anunță sfârșitul ceremoniei, mulțimea se alătură sărbătorii.
Ji Lan privea nerăbdătoare:
— Domniță, acest Sacrificiu de Primăvară e minunat.
Han Yan rămase neangajantă, cercetând mulțimea aglomerată. O astfel de haos ar face orice incident ușor de executat. Această îngrijorare o lăsa neliniștită. Pe măsură ce ceremonia se încheia, începură spectacole mai impresionante.
După ceremonia Sacrificiului de Primăvară, meșteșugari pricepuți executau acte festive pe care oamenii de rând le adorau, reprezentând speranțe pentru un an prosper. În prezent, se executau dansuri cu dragoni și lei, cu creaturi meșteșugite cu pricepere și performeri talentați realizând mișcări vii, realiste, care făceau mulțimea să râdă de încântare.
Chiar și Împăratul de pe platforma înaltă arăta un zâmbet slab – un regat prosper era ce își dorea orice conducător să vadă.
Dar era regatul cu adevărat prosper?
După ce spectacolele continuară o vreme fără incidente, inima lui Han Yan se liniști treptat. Cu gărzile secrete ale familiei regale prezente, poate că se îngrijorase inutil. Cine ar îndrăzni să acționeze într-un cadru atât de public? Simțind o privire asupra ei, Han Yan ridică ochii și întâlni privirea în jos a lui Fu Yunxi. Deși separați de mulțime, încă se puteau vedea. Han Yan îi zâmbi, iar Fu Yunxi își ridică buzele înainte ca ea să se întoarcă să urmărească spectacolul.
Actul curent prezenta acrobații, cu bărbați mânuind săbii mari sărind pe spatele femeilor, echilibrând boluri și farfurii rotitoare pe vârfurile săbiilor. Aceasta necesita o pricepere considerabilă, uimind mulțimea. Han Yan era și ea captivată. Când un toboșar lovi un ritm greu la punctul culminant, brusc unul dintre bărbați sări jos, balansând sabia spre o femeie. Sângele țâșni când capul ei fu tăiat brutal, căzând pe jos cu un zgomot surd.
Mulțimea înlemni o clipă înainte de a intra în panică și a fugi:
— Ajutor! Crimă! — Bărbații cu săbii săriră brusc în mulțime, lamele lor căzând fără discernământ. Sângele era împroșcat peste tot în mijlocul țipetelor și plânsetelor.
Toți erau uluiți de haosul brusc. În câteva momente, mulțimea deveni o masă confuză, imposibil de distins indivizii. Gărzile Împăratului reacționară primele:
— Arcașii pregătiți, protejați-l pe Maiestatea Sa!
Mii de arcuri fură întinse, dar apăru o nouă problemă – în timp ce săbiile inițiale erau ușor de identificat, descoperiră mai mulți oameni îmbrăcați ca oameni de rând ridicând lame în mulțime. Acești atacatori se amestecau complet, fiind imposibil de distins. Mai rău, nu puteau trage în întreaga mulțime fără a cauza victime civile masive.
Cineva se infiltrase în mulțime pentru a crea acest haos! Corpuri se împingeau din toate părțile. Statura mică a lui Han Yan nu putea mișca deloc, fiind purtată de mulțime. În jur erau strigăte de ajutor, iar mirosul metalic al sângelui îi ustura nasul. Încercă disperată să-i găsească pe Zhuang Hanming și Ji Lan, dar văzu doar o mare de corpuri fără vreun semn al lor. În acel moment, simți o tensiune inexplicabilă, simțind brusc un pericol apropiindu-se.
Cine orchestrase acest haos? Și în ce scop? Han Yan știa că o astfel de operațiune mare era dincolo de capacitățile Doamnei Zhou, iar Doamna Zhou cea Bătrână n-ar îndrăzni. Oare Împărăteasa Mamă din nou? Dar dacă da, care era scopul ei? Chiar și pentru a o otrăvi pe Han Yan, un astfel de spectacol grandios părea inutil.
Chiar atunci, Han Yan auzi o voce familiară:
— Tânăr Maestru, Tânăr Maestru!
Recunoscu clar vocea lui Ying Zi, acum plină de urgență. Oare i se întâmplase ceva lui Zhuang Hanming? Inima lui Han Yan se strânse la acest gând, și încercă disperată să se îndrepte spre voce, dar mulțimea densă făcea asta aproape imposibil. În ciuda disputelor lor, el era totuși singura ei rudă de sânge – cum putea să-l privească murind? Cu acest gând, se luptă prin mulțime, părul desfăcându-i-se în proces. Când în sfârșit trecu, văzu o scenă care o îngheță până în măduva oaselor.
Un bărbat cu o sabie mare stătea în spatele lui Zhuang Hanming, care zăcea aruncat pe jos, acoperit de răni, părând complet neajutorat. Când lama era pe cale să cadă pe capul lui Zhuang Hanming, inima lui Han Yan se strânse într-un nod, scena tragică din viața ei anterioară fulgerându-i prin fața ochilor.
