Simțind nervozitatea lui Mu Xuanling, Nan Xuyue zâmbi și își retrase mâna.
— Dacă nu vrei să spun cuiva, îți voi păstra secretul — spuse Nan Xuyue blând.
Mu Xuanling îl privi surprinsă și spuse încet:
— Mulțumesc…
— Nu e nevoie să-mi mulțumești — Nan Xuyue își plecă ochii, glasul său purtând o urmă de tristețe și regret. — M-ai ajutat cândva, dar când ai avut cea mai mare nevoie de mine, n-am fost alături de tine.
Când o întâlnise, era în cele mai întunecate zile ale vieții sale. Crezuse că pierduse totul, dar o fetiță se sprijinea de scaunul său cu rotile, plină de răni, și totuși îl privea cu ochi strălucitori și un glas vesel, spunând:
— Tânăr Maestre Nan, te-ai născut cu totul. Acum ai pierdut doar puțin, dar ești tot mai bine decât mulți alții. Nu fi trist.
El spusese:
— Picioarele mi s-au frânt. Nu voi mai putea merge niciodată ca un om normal.
Ea își ridicase pantalonii peticiti, dezvăluind glezne subțiri cu brățări strânse, de un roșu închis, ce păreau pătate de sânge, inelele de fier aproape tăind în os.
Ea spusese:
— Tânăr Maestre Nan, suntem la fel. Și pe mine mă doare mult să merg, dar cred că m-am obișnuit cu timpul.
El spusese că pierduse toată dragostea.
Ea făcuse o mutriță și spusese:
— Nici pe mine nu mă iubește nimeni, dar oricum nu-mi plac. Vreau să păstrez toată afecțiunea pentru mine. Hm… ce zici, să împart puțin cu tine? Aș putea să te plac un pic, dar m-ai disprețui pentru că sunt semi-demon?
Exclamase fericită:
— Tânăr Maestre Nan, ai zâmbit! Arăți atât de frumos când zâmbești!
Nan Xuyue gândise că mai exista cineva pe lumea asta care îi putea oferi puțină afecțiune. Chiar și doar puțin, i se părea prețios.
Îi spusese tatălui său:
— Tată… putem lua sclava aceea demonică cu noi?
Nan Wujiu îi scuturase mâna cu nerăbdare, sprâncenele încruntate de iritare.
— Nu-mi irosi timpul cu prostii.
În cele din urmă, Nan Xuyue nu putuse s-o ia cu el. Mulți ani mai târziu, când în sfârșit avusese puterea s-o facă, ea dispăruse deja.
Nan Xuyue o privi pe Mu Xuanling din fața sa, cu un alt chip, dar aceiași ochi, și oftă:
— Sunt deja fericit că îți amintești de mine.
Doar că fetița care spusese cândva că își va păstra toată afecțiunea pentru sine își dăduse dragostea și viața altcuiva. Stând pe marginea patului, ținându-i mâna aceste câteva ore, se gândise mult. Gândise că Xie Xuechen trebuie să fi făcut ceva ce el nu putuse.
Iar el, el nu făcuse nimic. Primise doar mântuirea ei când îi fusese cel mai greu, așa că ce drept avea să ceară mai mult de la ea?
Așa că, văzând expresia pierdută și amară a lui Mu Xuanling, îi spusese adevărul — Xie Xuechen o adusese înapoi din zăpadă.
Și, desigur, ea se înveselise. Ce fată simplă.
— Tânăr Maestre Nan, ești atât de bun — spuse Mu Xuanling recunoscătoare.
Nan Xuyue zâmbi:
— Deci ai doar puțină afecțiune pentru mine, nu-i așa?
Ea râse stânjenită.
— Dar Tânăr Maestre Nan, acum ai afecțiunea multor oameni.
Dar eu o vreau doar pe a ta.
Nan Xuyue nu o spuse. Era grijuliu și nu punea oamenii în poziții dificile, mai ales pe cineva la care ținea.
Așa că spuse:
— Da, mulțumesc pentru vorbele pe care mi le-ai spus cândva.
Xie Xuechen, fie că se ferea de sine însuși sau de Mu Xuanling, nu se întorsese s-o vadă. Stătuse treaz toată noaptea și aflase abia a doua zi de la Nan Xuyue că Mu Xuanling se trezise, dar era încă slabă și avea nevoie de timp pentru a se recupera.
— E bine — Xie Xuechen încuviință ușor, apoi spuse: — Am convocat membrii Alianței Nemuritorilor în Sala Dreptății pentru un consiliu. Ar trebui să vii și tu.
Nan Xuyue fu ușor surprins și spuse:
— Dar nu sunt membru al Alianței Nemuritorilor.
— Înțelegerea ta asupra formațiunilor îi depășește cu mult pe ceilalți — spuse Xie Xuechen decisiv. — Să mergem.
Văzând că se întorsese deja să plece, Nan Xuyue îl urmă.
Înainte de a ajunge la Sala Dreptății, auzeau deja certuri de la distanță.
— Stăpânul Insulei He își petrece zilele în compania demonilor, poate a uitat cine e — spuse Su Ningzhen rece. — Dintre noi, tu ești cel mai probabil să fii în legătură cu clanul demonic.
— Maestre al Sectei Su, ataci persoana, nu problema. N-am nevoie să discut cu tine — He Xianwo rânji. — Dacă mă poți învinge, hai să luptăm afară din Cetatea Yongxue. Dacă nu, vezi câți din această sală sunt de partea ta?
Su Ningzhen spuse:
— Sunteți cu toții de acord cu ce am spus?
Fu Yuanting zâmbi amar:
— Fără dovezi, n-ar trebui să ne certăm între noi și să ne rănim unitatea.
Su Ningzhen spuse:
— Mai bine să ucizi din greșeală decât să lași un trădător să scape. Dorința lui He Xianwo de a dezerta e prea mare. În războiul împotriva clanului demonic, e mai mult dăunător decât de ajutor.
He Xianwo:
— Heh.
Xie Xuechen intră în sală tocmai când o mare bătălie era pe cale să izbucnească. Un frig pătrunse din afară, înghețând aerul.
Toți se înclinară și spuseră:
— Maestre al Sectei Xie.
Xie Xuechen trecu pe lângă toți fără a le arunca o privire, merse la scaunul principal și se întoarse cu fața spre liderii și bătrânii sectelor.
— Ce speră cel mai mult clanul demonic să vadă e cultivatorii purtând gânduri rele, crescând demoni în inimile lor — Xie Xuechen își plimbă privirea rece peste cei care se certaseră mai devreme. — Toți cei de aici au practicat cultivarea mai mult decât mine. Cu siguranță n-are rost să explic acest principiu.
Su Ningzhen se încruntă ușor și se înclină:
— Mulțumesc pentru îndrumare, Maestre al Sectei.
Xie Xuechen n-o mai privi și spuse serios:
— Persoana capturată ieri de Fu Lansheng, cred că toți ați investigat-o amănunțit. E doar un cultivator obișnuit care și-a pierdut complet memoria. Nu știe de ce a venit în Cetatea Yongxue. Din diverse semne, ar fi fost posedat de un demon al inimii.
Fu Yuanting spuse:
— Am auzit de la fiul meu că avea un complice care a scăpat atunci, deci cel puțin doi demoni s-au infiltrat în Cetatea Yongxue.
Demonii n-au formă fizică, dar pot poseda pe alții. Totuși, au și limite. Când posedă pe cineva, sunt afectați de energia yang și energia lor demonică se risipește. Mai mult, nu pot poseda aceeași persoană mai mult de douăsprezece ore, sau acea persoană va muri din cauza energiei demonice care le atacă inima. Când Fu Lansheng a legat acea persoană cu lacătul de legare a spiritului, demonul inimii care o poseda scăpase deja, lăsând în urmă doar o coajă neștiutoare.
— Ați examinat scena? Ați găsit ceva suspect? — întrebă Xie Xuechen.
Toți clătinară din cap.
Xie Xuechen privi din nou spre Nan Xuyue:
— Motivul pentru care l-am invitat pe Stăpânul Conacului Nan astăzi e că el e cel mai priceput în formațiuni. Stăpâne Nan, poți vedea vreun indiciu din formațiune?
Nan Xuyue ezită o clipă, apoi spuse precaut:
— Pentru a crea o formațiune, sunt necesare obiecte bogate în energie spirituală. Simbolurile formațiunii sunt scrise cu cinabru și așezate în poziții specifice. Odată ce condițiile sunt îndeplinite, formațiunea se formează natural. O formațiune de transmisie bidirecțională necesită o cantitate enormă de putere spirituală, dar această persoană a folosit pietre spirituale aparent obișnuite pentru formațiune, iar cinabrul folosit pentru simboluri e comun. Totuși…
— Vorbește liber — Xie Xuechen îi făcu semn să continue.
— Simbolurile formațiunii scrise pe pietrele spirituale cu cinabru au toate un unghi de înclinare similar. Dacă nu greșesc, acea persoană trebuie să fi folosit intenționat mâna stângă pentru a scrie, temându-se că scrisul său ar fi recunoscut — explică Nan Xuyue încet.
Ochii lui Xie Xuechen fulgerară:
— Asta sugerează că scrisul obișnuit al persoanei ne e familiar.
Oamenii din Sala Dreptății se priviră unul pe altul, suspiciunea crescând între ei.
Nan Xuyue scoase un talisman galben din mânecă, cu un simbol al formațiunii desenat în cinabru, și spuse:
— Vă rog pe toți să scrieți acest simbol al formațiunii cu ambele mâini, stânga și dreapta.
Pentru cultivatori, scrierea talismanelor nu e dificilă, iar corpurile lor divine sunt departe de a fi obișnuite. Chiar și cei care n-au folosit niciodată mâna stângă pot face lucruri cu ea cu ușurință. Forța și dexteritatea ambelor mâini nu diferă mult, dar scrisul, format de-a lungul anilor, va arăta inevitabil o mare diferență între mâna stângă și dreapta.
Oamenii din sală scriseră rapid simbolurile formațiunii. După compararea scrisului cu mâna dreaptă, niciunul nu se potrivea. Dar când compară scrisul cu mâna stângă, Nan Xuyue se opri.
— Acest scris e identic cu cel de pe formațiune — Nan Xuyue ridică hârtia galbenă din mână.
Expresiile tuturor se schimbară:
— Al cui e?
Privirea lui Nan Xuyue se întoarse spre Venerabilul Fajian.
— Venerabile Fajian, ai vreo explicație?
Indiferent cine ar fi fost, oamenii n-ar fi fost atât de surprinși, căci Venerabilul Fajian era cel mai bătrân și respectat dintre toți. Dar Su Ningzhen își aminti rapid ceva și exclamă:
— În acea zi, Venerabilul Fajian a fost cel care a folosit Vocea Iluminării pentru a detecta că ceva era în neregulă cu apertura spirituală a Maestrului Sectei!
Venerabilul Yinian privi cu neîncredere spre cel mai respectat bătrân al său, mâinile împreunate, dar tremurând ușor:
— Maestre Unchi, de ce…
Fața ofilită a Venerabilului Fajian nu arăta nicio expresie în plus, ochii săi calmi ca o fântână străveche. Își împreună mâinile și spuse lent:
— N-am creat eu formațiunea.
He Xianwo se încruntă ușor:
— Ar putea fi vreo neînțelegere aici?
Su Ningzhen fusese mereu în dezacord cu He Xianwo, și acum că dovezile arătau spre Venerabilul Fajian, în timp ce ea îl suspecta deja pe He Xianwo, văzându-l vorbind o făcu și mai sigură că cei doi erau în cârdășie. Su Ningzhen rânji:
— Doi demoni au fost lăsați să intre de trădător, și s-ar putea să posede pe cineva dintre noi chiar acum. Altfel, de ce ar vorbi Stăpânul Insulei He pentru suspect?
Fața lui He Xianwo se întunecă imediat, iar privirile celorlalți către el purtau și ele o urmă de suspiciune.
— Maestrul Sectei Su face acuzații fără nicio dovadă. Oare nu cumva tu ești vinovată și încerci să abați atenția? — He Xianwo strânse strâns plosca de vin, încheieturile albite dezvăluindu-i furia interioară.
Su Ningzhen spuse:
— Ieri, când a apărut formațiunea, unul dintre ucenicii mei a simțit o fulgerare a aurei demonice acolo. Cum ar putea exista aură demonică în Cetatea Yongxue? În afară de Stăpânul Insulei He, care e nedespărțit de demoni, cine altcineva ar putea fi?
Nu era prima dată când Gao Qiumin menționase aura demonică, și acum, cu această coroborare, părea să confirme și mai mult suspiciunea asupra lui He Xianwo.
He Xianwo o privi rece pe Su Ningzhen, izbucnind brusc în râs, deși râsul său era ascuțit ca o lamă, plin de intenție ucigătoare și tăiș.
— Hahaha… Maestre al Sectei Su, ești la fel de calomnioasă ca întotdeauna, incapabilă să discerni binele de rău. Dacă Alianța Nemuritorilor e plină de astfel de ticăloși ignoranți, atunci vă rog să mă scuzați că nu particip!
Cu asta, He Xianwo lovi masa și folosi forța pentru a zbura spre exterior. Văzând asta, Su Ningzhen aruncă imediat Prafurile de Curățare a Lumii, blocându-i calea lui He Xianwo.
— Îți arăți acum adevărata față, încercând să scapi? — Su Ningzhen își dezlănțui pe deplin energia formei divine, iar Prafurile de Curățare a Lumii se transformară în ace de oțel zburând spre He Xianwo.
Xie Xuechen se încruntă urmărind cum cei doi începură să lupte. Cei doi aveau ranchiune de mult timp din cauza morții unor ucenici și nu fuseseră niciodată în termeni buni, dar niciodată nu pierduseră controlul ca astăzi, dezlănțuindu-și energia formei divine și atacându-se fără reținere.
Fu Yuanting și Duan Xiaorong schimbară o privire, expresiile lor grave. Identitatea Venerabilului Fajian era pusă la îndoială astăzi, așa că nu era potrivit ca el să intervină și să medieze. Chiar și Venerabilul Yinian, care era și el lider al Templului Xuantian, nu putea decât să stea deoparte în tăcere. Maestrul Sectei nu-și recuperase încă puterea spirituală, așa că singurul care i-ar fi putut opri pe cei doi din lupta aprigă era Palatul Bijiao.
Silueta lui Duan Xiaorong fulgeră, blocând calea dintre cei doi. Nu îndrăzni să fie neglijentă și își folosi puterea formei divine pentru a se proteja, primind câte o lovitură de la fiecare. Spuse cu glas grav:
— Prieteni Căutători ai Căii, cu un mare inamic în față, vă rog să luați în considerare imaginea de ansamblu și să nu vă luptați între voi.
Su Ningzhen spuse rece:
— Tocmai din cauza marelui inamic din față trebuie mai întâi să ne securizăm treburile interne înainte de a ne ocupa de amenințările externe!
Duan Xiaorong era mai în vârstă și mai pricepută în cultivare decât amândoi și, în mod obișnuit, i-ar fi arătat respect. Dar astăzi, după ce se certaseră complet, părea că erau într-o luptă pe viață și pe moarte.
Anxietatea interioară a lui Fu Yuanting crescu. Privi spre Venerabilul Fajian, care avea ochii închiși și tăcea, apoi spre Venerabilul Yinian, care părea îngrijorat. Nu avu de ales decât să se întoarcă spre Xie Xuechen pentru îndrumare.
— Maestre al Sectei Xie, te rog să preiei controlul situației.
Xie Xuechen observase rece de la început. Stătea cu mâinile la spate, ochii săi de fenix strălucitori și ascuțiți părând să observe și să contemple ceva. Abia acum vorbi:
— Formațiunea Demonului Inimii.
Fu Yuanting fu uluit:
— Ce?
Xie Xuechen spuse:
— Cei doi cultivatori demonici care s-au infiltrat în Cetatea Yongxue au creat deja o Formațiune a Demonului Inimii fără ca nimeni să observe. Toți cei din Sala Dreptății sunt acum în această formațiune.
Su Ningzhen și He Xianwo, ambii în mijlocul furiei, fură brusc luați prin surprindere, intenția lor ucigătoare diminuându-se ușor.
Ca cultivatori care uciseseră nenumărați demoni, cunoșteau bine Formațiunea Demonului Inimii. Legenda spunea că toți demonii aveau puterea de a comunica cu demonii inimii altora. Cu cât mai multe gânduri distractive și intenții rele în inima cuiva, cu atât demonul inimii era mai puternic, și cu atât mai ușor era pentru cultivatorii demonici să invadeze, să posede și, în cele din urmă, să transforme pe cineva într-o marionetă sau să-l ucidă. Cu cât cultivatorul demonic era mai puternic, cu atât mai mulți demoni ai inimii putea comunica, formând astfel o Formațiune a Demonului Inimii. Deși nu-i puteau poseda pe toți simultan, puteau sări și transforma între demonii inimii diferiți. Fiecare demon al inimii sub controlul lor devenea o piatră de temelie, permițându-le să acceseze percepțiile acestor oameni, în timp ce cei controlați rămâneau neștiutori.
— Suntem Venerabili ai Formei Divine. Cum ar putea cultivatorii demonici să ne controleze cu o Formațiune a Demonului Inimii? — întrebă Su Ningzhen îndoielnic.
— Pentru că aceștia nu sunt cultivatori demonici obișnuiți — spuse Xie Xuechen rece. — Mă tem că e forma fizică a unuia dintre cei Trei Zei Demoni, Demonul Obsesiei, care a sosit personal.
Sala Dreptății căzu în tăcere.
Un râs ciudat, hârâit, răsună de undeva, părând atât aproape, cât și departe.
— Maestre al Sectei Xie, mă cunoști atât de bine. Sunt cu adevărat onorat!
Duan Xiaorong simți că vocea părea să vină de aproape, din stânga ei. Mintea îi fu zguduită, și își roti sabia spre stânga, țintind pieptul lui Su Ningzhen. Su Ningzhen reacționă extrem de rapid, Prafurile ei de Curățare a Lumii învârtindu-se pentru a bloca sabia lui Duan Xiaorong.
— Bătrână Duan, ce mai e și asta! — întrebă Su Ningzhen aspru.
— Vocea a venit dinspre tine — Duan Xiaorong o privi precaută pe Su Ningzhen.
Xie Xuechen spuse:
— Demonul Obsesiei poate schimba liber pozițiile între demonii inimii pe care îi controlează, dar nu e atât de ușor să posede un corp al Formei Divine. Scopul său e să ne perturbe judecata.
He Xianwo se calmase treptat și spuse:
— Așa-numita obsesie se referă la a nu putea renunța, a te agăța cu tenacitate de ceva. Dacă există emoții în inimă care nu pot fi eliberate — frică, îngrijorare, regret, îndoială — atâta timp cât nu poți renunța, poate deveni o obsesie. Atâta timp cât există un gând obsesiv, poate fi capturat de Demonul Obsesiei, crescând continuu și făcându-te să-ți pierzi mințile, devenind manipulat.
Fu Yuanting înțelese imediat motivul Demonului Obsesiei.
— A creat deja formațiunea așteptând să cădem în capcana lui. Suspiciunea Maestrului Sectei Su față de Stăpânul Insulei He și ura Stăpânului Insulei He față de Maestrul Sectei Su sunt ambele gânduri obsesive, deci sunt cei mai profund controlați de Demonul Obsesiei.
He Xianwo continuă:
— Bătrâna Duan are acum frică în inimă.
Toți începură să se examineze, întrebându-se dacă aveau vreun gând obsesiv.
Glasul rece al lui Xie Xuechen atrase atenția tuturor:
— De la acel talisman al formațiunii încoace, el a plantat deja îndoiala în inimile noastre.
Xie Xuechen privi spre Nan Xuyue:
— Am dreptate?
Nan Xuyue îl privi tăcut pe Xie Xuechen, fața sa frumoasă și blândă purtând un zâmbet prietenos, dar ochii săi clari și profunzi deveneau tot mai întunecați și adânci, greu de privit prea mult.
— Maestrul Sectei Xie are ochi buni. Când ai început să observi? — întrebă Nan Xuyue. — Am greșit cu ceva?
Xie Xuechen se încruntă aproape imperceptibil și spuse:
— Trebuie să-ți spun?
Nan Xuyue:
— …
He Xianwo râse zgomotos:
— Hahaha, demonii chiar au probleme cu creierul. Ba nu, greșesc, problema demonilor e că n-au creier. Maestrul Sectei Xie ne-ar explica în detaliu ca să înțelegem situația și cum s-o gestionăm. Să-ți explice ție? Heh, ar trebui să-ți spunem cum să te îmbunătățești data viitoare?
Demonul Obsesiei era și el frustrat. Simțea că se ascunsese atât de bine, dar tot fusese descoperit. Xie Xuechen ar fi trebuit să se laude un pic mai mult, dar să nu spună nimic părea mai în ton cu personalitatea lui Xie Xuechen.
„Nan Xuyue” făcu doi pași înapoi și rânji:
— Și ce dacă ai descoperit? Tot ați căzut în formațiunea mea demonică.
Sprânceana lui Xie Xuechen se încruntă cu gravitate. Metodele Demonului Obsesiei erau insidioase și foarte supărătoare, dar cel care venise cu el ar putea fi și mai greu de gestionat. Demonul Dorinței fusese rănit de Mu Xuanling înainte, deci companionul Demonului Obsesiei era cel mai probabil Demonul Războiului.
Puterea Demonului Războiului era a doua doar după Domnul Demonilor, iar cât despre misteriosul Mare Preot Sang Qi, Xie Xuechen nici măcar nu-i cunoștea adevărata forță. Cu înțelepciunea Demonilor Obsesiei și Războiului, cu siguranță n-ar fi putut veni cu metoda folosirii talismanelor formațiunii pentru a planta îndoială, a semăna gânduri obsesive în inimile tuturor și a forma o Formațiune a Demonului Inimii. Sang Qi trebuie să fi fost în spatele acestui lucru.
Xie Xuechen își trase sabia cu precauție. „Nan Xuyue” aruncă o privire și zâmbi:
— Neputând invoca Juntian, apertura ta spirituală e într-adevăr deteriorată.
— Încerci să tragi de timp — Xie Xuechen văzu prin calculele Demonului Obsesiei, observând o ușoară schimbare în expresia acestuia.
Pe măsură ce timpul trecea, îndoielile creșteau necontrolat în inimile tuturor. Cu cât gândurile lor obsesive deveneau mai grele, cu atât puterea Demonului Obsesiei creștea. Membrii Alianței Nemuritorilor aveau să devină suspicioși unul față de altul, incapabili să coopereze eficient, ca nisipul risipit. Acesta era exact scopul Demonului Obsesiei.
— Și ce dacă — zâmbetul Demonului Obsesiei păli, spunând rece: — Acum posed corpul lui Nan Xuyue. Nu mă poți atinge.
Xie Xuechen spuse:
— Sutra Inimii a Templului Xuantian poate risipi demonii inimii, și totuși ești atât de sigur că nu-ți putem face nimic. Se pare că însoțitorul tău e într-adevăr în Templul Xuantian.
Auzind asta, fața Demonului Obsesiei se întunecă și mai mult. Membrii Alianței Nemuritorilor își întoarseră simultan privirea spre Venerabilul Fajian, realizând brusc că ochii acestuia deveniseră purpurii la un moment dat. Roba sa cenușie de cânepă se mișca fără vânt, mânecile fluturând, în timp ce o aură terifiantă năvălea ca un potop de munte. Mesele și scaunele din jur fură instantaneu sfărâmate.
Oamenii din jur se îndepărtaseră deja, cu excepția Venerabilului Yinian, care nu se retrase un pas. Fu lovit în piept de puterea spirituală, scuipând sânge, dar continuă să incanteze. O lumină aurie slabă emana din palma sa, ca soarele răsărind, crescând tot mai intens și țâșnind spre Venerabilul Fajian.
Ochii purpurii ai Venerabilului Fajian fură loviți de lumina aurie, vărsând imediat lacrimi de sânge. Scoase un strigăt feroce, și puterea spirituală năvalnică atacă din nou spre Venerabilul Yinian, întrerupându-i incantația. Venerabilul Yinian scuipă sânge și zbură înapoi, prăbușindu-se greu pe pământ.
Venerabilul Fajian deschise ochii, încă vărsând lacrimi de sânge, aura sa urcând constant, ca un zeu demonic coborând în lume, făcând oamenii să tremure de frică. Ca cultivator al Formei Divine cu cinci sute de ani de cultivare, puterea Venerabilului Fajian îi depășea cu mult pe toți cei prezenți. Nici măcar Xie Xuechen nu era sigur că l-ar putea învinge. Acum, puterea Venerabilului Fajian părea și mai mare decât înainte, și inima lui Xie Xuechen se scufundă.
— E Demonul Războiului — fața lui Duan Xiaorong păli în timp ce se retrase lângă Fu Yuanting. — Priceperea în luptă a Demonului Războiului depășește deja Forma Divină. A posedat acum corpul Venerabilului Fajian?
Fu Yuanting își strânse în secret pumnii, înăbușind frica din inimă. De când intrase în tărâmul Formei Divine, nu mai luptase cu adevărat de mult. Dar privind aura impunătoare a Venerabilului Fajian din fața sa, știa că n-avea nicio șansă de victorie. Totuși, odată ce frica pătrundea în inimă, era capturată de Demonul Obsesiei, și acel fir de frică creștea și mai mult. Cu cât îi era mai frică, cu atât se retrăgea din luptă și slăbea.
Venerabilul Fajian își smulse șiragul de mărgele de la gât. Optzeci și una de mărgele negre plutiră în aer, apoi începură să se rotească rapid, ciocnindu-se între ele și creând scântei fine. Toți nu vedeau decât umbre încețoșate, abia putând urmări mișcările mărgelelor. În clipa următoare, nenumărate mărgele țâșniră în toate direcțiile.
Toți își folosiră puterea spirituală pentru a crea scuturi protectoare în fața lor, dar puterea conținută în acele mărgele era atât de terifiantă încât sparse barierele într-o clipă, lovind mai multe persoane în abdomen înainte de a se întoarce lângă Venerabilul Fajian.
Xie Xuechen văzu o mărgea zburând spre el, dar într-o clipă, o mână îi apucă încheietura, și o lumină aurie îl învălui. În clipa următoare, scena din fața ochilor săi se schimbase.
Xie Xuechen își întoarse capul să-l privească pe Venerabilul Yinian, care îl ținea de mână.
— Maestre al Sectei Xie, Maestrul meu Unchi a căzut în cultivarea demonică. N-am puterea să-l opresc, și cu apertura ta spirituală încă nerecuperată, mă tem că nu-i ești adversar. N-am putut decât să te iau din Sala Dreptății mai întâi — spuse Venerabilul Yinian, tușind o urmă de sânge, fața plină de durere și mâhnire. — N-am crezut niciodată că Templul Xuantian va înfrunta o astfel de calamitate. Cum a putut Maestrul Unchi să fie atât de nechibzuit!
— Deci Venerabilul Yinian e și el priceput în formațiuni de transmisie — glasul lui Xie Xuechen era la fel de calm și rece ca întotdeauna, ca și cum nimic nu l-ar putea surprinde sau înspăimânta.
Venerabilul Yinian își șterse sângele din colțul gurii și spuse:
— Prin gravarea formațiunii pe un instrument magic și activarea ei cu putere spirituală, poate fi declanșată. Dar pentru că e doar o formațiune de transmisie simplă, nu poate duce oamenii prea departe.
— Suntem încă în Cetatea Yongxue — Xie Xuechen simți temperatura familiară și parfumul purtat de vânt. — Ți-ai dat atâta osteneală să mă aduci aici, cu siguranță trebuie să fie ceva ce vrei să-mi arăți.
Privirea Venerabilului Yinian deveni treptat rece:
— Maestrul Sectei Xie nu pare surprins.
— Erau două persoane din Templul Xuantian prezente. N-aveam motiv să-l suspectez doar pe Venerabilul Fajian și să nu am nicio bănuială față de tine — spuse Xie Xuechen calm.
Venerabilul Yinian zâmbi, apoi lovi brusc cu palma spre pieptul lui Xie Xuechen. Xie Xuechen ridică sabia să blocheze, dar nu putu rezista atacului cu toată forța al Venerabilului Yinian. Corpul îi fu împins înapoi câțiva metri, expresia schimbându-i-se ușor în timp ce o urmă de sânge i se scurse din colțul gurii.
Venerabilul Yinian își împreună mâinile, fața părând blândă și binevoitoare, și spuse lent:
— Apertura ta spirituală într-adevăr nu s-a recuperat. De vreme ce ai ghicit, nu mai contează.
