Liu Xiangu se apropie de ușă, dar a fost blocată de Ah Man.
– Ce înseamnă asta, domniță? Liu Xiangu se întoarse, cu o față posomorâtă, privind-o pe Jiang Si.
La auzul numelui reședinței Contelui de Dongping, Liu Xiangu simți o ușurare.
De vreme ce cealaltă persoană era legată de familia Contelui de Dongping, originea ei era probabil nu cu mult mai înaltă decât cea a familiei ducală.
Chiar dacă trăia într-un cartier sărac, anii de experiență în relațiile cu familii înstărite o ajutaseră să-și construiască unele legături și o reputație. Chiar dacă fata din fața ei venea dintr-o familie nobilă, era încă prea tânără ca să o poată manipula.
Fața lui Jiang Si încă purta un zâmbet ușor.
– Xiangu a venit până aici, nu vrei să bei o cană de ceai?
– Nu sunt obișnuită cu ceaiul de aici, răspunse Liu Xiangu calm.
Zâmbetul lui Jiang Si dispăru, iar privirea ei adâncă se întâlni cu a lui Liu Xiangu.
– Atunci, Xiangu insistă să ajute a doua doamnă a familiei Contelui de Dongping să facă ceva nelegiuit?
– Cine ești, domniță? De ce îmi spui toate astea dintr-o dată?
– Eu? Sunt a patra domniță a familiei Contelui de Dongping. A doua doamnă este mătușa mea și persoana împotriva căreia te-a trimis să complotezi este fratele meu vitreg, spuse Jiang Si, dezvăluindu-și identitatea fără nicio ezitare.
În timp ce vorbea, expresia lui Liu Xiangu se schimba de la surpriză la o privire de dispreț față de Jiang Si.
Această a patra domniță a familiei Contelui de Dongping trebuie să aibă ceva în neregulă cu capul, venind să o confrunte fără nicio dovadă.
Să nu o mai ofenseze. Cu reputația ei actuală, ar fi putut distruge viața acestei a patra domnițe cu doar câteva cuvinte. Chiar dacă ar fi ignorat-o și ar fi spus a doua doamnă a familiei Contelui de Dongping despre aceasta, zilele tinerei domnițe nu ar fi fost deloc plăcute.
– De unde ai auzit astfel de zvonuri, domniță? Chiar dacă nu sunt o adevărată nemuritoare, am ajutat multe familii să își rezolve problemele. Nu îndrăznesc să accept astfel de acuzații din partea ta, spuse Liu Xiangu, privindu-o pe Jiang Si cu dispreț.
A văzut multe domnițe tinere, naive și capabile să facă un scandal din nimic atunci când aveau probleme, dar care nu erau bune la nimic.
– Ar trebui să te întorci acasă, domniță, ca să nu-ți faci familia să se îngrijoreze, spuse Liu Xiangu, evitând-o pe Ah Man și încercând să ajungă la ușă.
Ah Man blocă pragul ușii, iar vocea ei clară spuse:
– Domnița noastră nu ți-a spus că poți pleca încă.
Liu Xiangu se întoarse calm, ridicând puțin tonul:
– Plănuiești să mă ții aici cu forța, domniță?
O voce de tânără venită de afară spuse:
– Xiangu, ești bine?
Chiar când Liu Xiangu se pregătea să răspundă, Jiang Si vorbi prima.
– Xiangu, de ce nu te așezi? Dacă nu ești interesată de problemele familiei Contelui de Dongping, poate discutăm despre familia Yan de la marginea capitalei?
Fața lui Liu Xiangu se schimbă drastic, iar ochii ei se umplură de panică neascunsă.
– Xiangu, ești bine? Vocea tinerei venită de afară se auzi din nou.
Liu Xiangu simți ca și cum un ciocan greu ar fi lovit-o, ieșindu-i sufletul din corp și lăsând-o amețită și dezorientată.
Cum putea cineva să știe despre afacerea familiei Yan?
Văzând pierderea de calm a lui Liu Xiangu, Jiang Si nu era deloc surprinsă.
În cetatea Bailu, de la marginea capitalei, trăia o familie de mici nobili pe nume Yan. Administratorul Yan avea o singură fiică, frumoasă ca o floare, delicată și grațioasă. Chiar înainte de a ajunge la vârsta majoratului, pe la ușa lor stăteau mulți tineri în căutare de o soție.
Dar nenorocirea a lovit din senin. În anul în care domnița Yan a ajuns la vârsta majoratului, aceasta s-a îmbolnăvit de o boală ciudată. A început cu somnolență și a ajuns în punctul în care era aproape inconștientă pe parcursul întregii zile.
Administratorul Yan nu avea decât această fiică iubită. Era atât de îngrijorat încât părul i s-a albit. A trimis după medici celebri din capitală, dar fără niciun folos. Apoi cineva i-a sugerat că domnița Yan și-ar fi pierdut sufletul, ceea ce ar fi explicat de ce nu se putea trezi.
Așa că a venit o procesiune de preoți taoisti și ghicitori, printre care se afla și Liu Xiangu, care ajunsese de curând în cetatea Bailu.
Pe atunci, Liu Xiangu nu se numea Xiangu, ci se prezenta ca Bătrâna Liu.
Le spunea oamenilor că soțul ei murise cu mulți ani în urmă, lăsând-o cu un fiu și o fiică. Mai târziu, fiul ei murise și ea își câștiga traiul exorcizând spirite rele și recăpătând suflete pierdute, împreună cu fiica sa.
Liu Xiangu îi spuse administratorului Yan că fiica lui pierduse sufletul în timpul unei excursii de primăvară. Avea nevoie de o fată cu un spirit necorupt pentru a o însoți pe domnița Yan noaptea, pentru a-i ajuta să-și găsească sufletul în tărâmul viselor.
Și fiica ei era tocmai o astfel de fată necoruptă.
În acele vremuri, administratorul Yan era dispus să încerce orice, așa că a acceptat fără ezitare.
Astfel, fiica lui Liu Xiangu a însoțit-o pe domnița Yan timp de șapte zile și șapte nopți, iar miraculos, domnița Yan a început să se vindece.
Administratorul Yan a fost copleșit de bucurie și a răsplătit-o pe Liu Xiangu cu generozitate. Reputația lui Liu Xiangu în cetatea Bailu a crescut vertiginos, iar oamenii veniți să-i ceară ajutorul pentru boli neobișnuite începuseră să vină într-un număr tot mai mare.
După ce domnița Yan s-a refăcut, administratorul Yan a încercat să-i aranjeze o căsătorie fiicei sale. Dar apoi s-a întâmplat ceva neașteptat.
Domnița Yan a refuzat cu tărie orice propunere de căsătorie. Când a fost presată să accepte, a dezvăluit că în visurile ei se măritase deja cu un bărbat pe nume Qian Lang și că nu se va căsători cu altcineva în această viață.
Administratorul Yan a fost îngrozit, crezând că sufletul fiicei sale fusese prins de un spirit rătăcitor. A chemat-o urgent pe Liu Xiangu.
Liu Xiangu a făcut câteva calcule și a zâmbit, spunând:
– Qian Lang din visurile domniței Yan nu e un spirit rătăcitor, ci o persoană reală. Ea a spus că domnița Yan și acest bărbat erau predestinați prin voința cerului să fie împreună, iar dacă nu se căsătoreau, domnița Yan ar fi avut parte de evenimente și mai ciudate.
În acest moment, domnița Yan a dezvăluit și locul unde locuia Qian Lang. Administratorul Yan a trimis rapid oameni să-l găsească și, într-adevăr, o astfel de persoană exista.
Totuși, Qian Lang era un tânăr care și-a pierdut părinții și care căuta adăpost la rude îndepărtate. Nu avea nici avere, nici abilități notabile. Administratorul Yan nu ar fi putut aproba niciodată o căsătorie cu el, iar prima lui reacție a fost un refuz categoric.
Domnița Yan a plâns și a făcut scandal mai bine de o lună, iar apoi s-a întâmplat ceva și mai ciudat: domnița Yan a fost găsită însărcinată!
Acest lucru l-a lăsat pe administratorul Yan complet pierdut. După ce s-a asigurat că Qian Lang era dispus să o ia de soție pe domnița Yan, a aranjat rapid căsătoria lor.
– Xiangu… Vocea tinerei de afară a început să bată la ușă.
– Nu-i nimic! Liu Xiangu își reveni dintr-o dată, privindu-o intens pe tânăra domniță aflată lângă fereastră.
Domnița stătea dreaptă, iar razele soarelui pătrundeau prin fereastra sculptată, creând o imagine lină și liniștitoare.
Însă această liniște o făcu pe Liu Xiangu să tremure.
Afacerea familiei Yan se petrecuse cu mai bine de zece ani în urmă, la periferia capitalei. Având în vedere vârsta și proveniența tinerei domnițe, ar fi trebuit să fie imposibil ca ea să știe despre acel secret.
Liu Xiangu își ridică mâna să-și netezească părul, făcându-se că își recăpăta calmul:
– Ce familie Yan? Ce familie Wang? Am fost la atâtea case de-a lungul anilor, nu-mi mai amintesc care ești tu.
Jiang Si o privi pe Liu Xiangu pentru câteva momente, apoi zâmbi brusc:
– Xiangu trebuie că glumește. Poate că ai uitat alte familii, dar cum ai putea uita despre socrii tăi?
Ochii lui Liu Xiangu se contractară brusc, privirea ei fiind cuprinsă de o panică necontrolată, în timp ce se uita la Jiang Si.
Ah Man, care păzea ușa, privea curioasă.
– Ah Man, mergi afară. O să liniștești tânăra domniță de afară, spuse Jiang Si.
Deși era extrem de curioasă, Ah Man plecă tăcută, așa cum îi spusese Jiang Si, lăsându-le doar pe Jiang Si și Liu Xiangu în încăpere.
Liu Xiangu o privea intens pe Jiang Si, menținând o tăcere ciudată.
Jiang Si, însă, purta un zâmbet senin:
– Acel Qian Lang e fiica ta, nu-i așa, Xiangu?
Liu Xiangu făcu doui pași înapoi, iar spatele ei lovi panoul ușii.
Ușa făcu un zgomot surd.
În fața ei, tânăra domniță, extrem de frumoasă, zâmbea larg:
– Sau ar trebui să spun, fiul tău!
