Ming Yi era genul care ținea ranchiună. Dacă Ji Bozai spusese că nu-i păsa dacă ea trăiește sau moare, atunci nici ei n-avea să-i pese. Dacă trăia și continua s-o protejeze, bine. Dacă murea, la fel de bine. Până la urmă, dacă putea muri acum, putea muri și altă dată. Un protector nesigur nu-i era de niciun folos.
Să se lupte singur.
Turnă câteva alune în palmă dintr-un bol mic și începu să le ronțăie cu ochii în pământ, fără să se uite spre arenă.
Un Zheng Tiao era deja destul de enervant, dar mai urmau și Bao Yuankui, și Zuo Ping. Chipul lui Ji Bozai era întunecat, iar după o ezitare scurtă, își stabiliză „Domeniul Infernului”, acum într-o nuanță de violet cu tentă neagră.
– Ai avansat așa repede? mormăi Zuo Ping încruntat. Ieri era purpuriu curat.
– Crezi că și-a arătat adevărata putere ieri? rânji Bao Yuankui. Dacă nu s-ar fi menajat puțin, cu ce-ar mai participa la Conferința celor Șase Cetăți?
Zheng Tiao, care mai văzuse această nuanță de domeniu la conferință, se entuziasmă imediat. Își materializă qilinul violet și se năpusti asupra lui Ji Bozai.
Ji Bozai se concentră total, blocând fiecare atac al lui Zheng Tiao. Deși victoria era de partea lui, nu reușea să scape fără răni.
– Zheng Tiao își păstrează bine reputația de fanatic al artei marțiale. În tot timpul cât a lipsit, sigur s-a pregătit să-l înfrunte pe Ji Bozai.
– Tehnicile lui sunt șlefuite, are multă experiență. Ji Bozai sigur va plăti cu sânge.
Pe măsură ce sângele țâșnea, iar qilinul răcnea, cei de pe platformă, precum Shu Zhonglin, începură să se neliniștească.
– Unde-s duelanții Cetății Muxing? O să stăm să vedem cum străinii se dau la al nostru?
La aceste cuvinte, Ming Yi își îndreptă privirea spre masa principală. Luo Jiaoyang, Chu He și ceilalți priveau intens arena, dar nu dădeau semne c-ar vrea să intervină.
Știau că Marele Sfetnic pregătise această cale pentru Ji Bozai, deci ezitau să intervină. Nimic de reproșat.
Își mută din nou atenția și continuă să mănânce din felul următor.
Zheng Tiao fu înfrânt, iar Ji Bozai, acoperit de răni, îl înfruntă calm pe Zuo Ping.
Dacă ieri părea un munte de netrecut pentru Zuo Ping, azi acel munte părea să se fi prăbușit pe jumătate. Zuo Ping era în culmea entuziasmului. Își folosi tehnica supremă, dispus să sufere o mie de tăieturi doar pentru a-i provoca lui opt sute.
Ji Bozai răspunse cu stăpânire de sine, chipul însângerat strălucind în soarele de amiază, stârnind un freamăt de exclamații joase din partea domnițelor de la distanță.
Ming Yi își strâmbă gura ușor.
Se dădea interesant în starea aia? Chiar credea că Bao Yuankui era de decor?
Nu credea că Ji Bozai va cădea în fața lui Zuo Ping, dar Bao Yuankui care urma era o variabilă periculoasă. Mai ales că, deși Zuo Ping nu părea să-l poată învinge, îi provoca suficiente răni cât să-l facă vulnerabil în fața următorului.
– Domniță Ming, spuse deodată Liang Xiuyuan, mai devreme, Bozai a intrat în arenă ca să vă apere. Iar dumneavoastră stați aici și mâncați?
Tonul era ușor batjocoritor. Ming Yi zâmbi liniștit:
– Domnul meu, dumneavoastră sunteți frate de-al lui și aveți energie Yuan destul de puternică. Dacă stați aici fără griji, de ce-ar trebui eu, o simplă femeie, să mă agit?
– Dar mai devreme nu vorbeați atât de învățat? zâmbi el cu sarcasm. Credeam că vă pricepeți la energia Yuan.
Era supărat pe ea din cauza lui Xu Tianji?
Ming Yi clătină din cap și făcu un clic cu limba:
– Așa frate să tot ai: grijuliu și de nădejde.
Chipul lui Liang Xiuyuan se întunecă.
– Tu…
Shu Zhonglin îl trase de mânecă cu o expresie de „te-ai scrântit?”
– Se pare că femeia asta te-a fermecat. Ce faci, o necăjești pe domniță în mijlocul luptei?
– Mă gândesc doar că nu-i drept față de Tianji, spuse el cu privirea în jos. Dacă era ea aici, ar fi făcut ceva să-l salveze pe Bozai, nu stătea să se îndoape ca asta.
– „Să-l salveze”, zise Ming Yi ridicând o sprânceană, – cum? Recitând Manualul Duelantului în arenă?
– Ming Yi!
– Aici sunt, răspunse ea cu un zâmbet ironic. Domnul meu, cu un asemenea temperament, sigur aveți și mișcări puternice. De ce nu coborâți să vă luptați cu Bao Yuankui? Ați putea ușura povara Domnului Ji.
Liang Xiuyuan strânse pumnii de furie. Ce femeie mai era și asta, să-l provoace direct? Și el era prietenul lui Ji Bozai!
– Dacă nu puteți ajuta, măcar tăceți, spuse ea rece, întorcându-se spre arenă. Îi afectați percepția auditivă.
Lamele de vânt ale lui Zuo Ping veneau din toate direcțiile, prea rapide pentru a fi văzute. Ji Bozai trebuia să le detecteze prin sunet, consolidând scutul acolo cu două părți în plus pentru a-și conserva energia.
Tocmai când era pe punctul de a-l doborî pe Zuo Ping, Qing, care se recupera pe margine, se ridică brusc și atacă. Energia lui Yuan, de un verde-albăstrui, se transformă într-o suliță lungă ce se îndrepta spre o zonă neprotejată din spatele lui Ji Bozai.
– Atac pe la spate! strigă cineva.
Acea strigare tulbură percepția sonoră a lui Ji Bozai, întârziindu-i reacția. Când se întoarse, vârful suliței era deja aproape de spatele lui.
Un fir de energie Yuan gri-cenușie zbură dintr-o parte, izbind sulița cu putere. Aceasta se destrămă într-un nor de fum verde-albăstrui.
Ji Bozai rămase uimit și se uită către direcția lui Ming Yi.
Ea stătea liniștită, cu capul plecat asupra mâncării, fără să se uite deloc la el.
Să fi fost o iluzie? Se adună și continuă lupta.
Deși fapta lui Qing era josnică, nu încălca regulile. Arena nu era loc de milă. După acest precedent, ceilalți, care nu îndrăzneau să se lupte direct dar nici nu voiau ca Ji Bozai să câștige, începură să intervină unul câte unul.
– Ticăloșie! N-au ce căuta printre duelanți! izbucni Luo Jiaoyang, trântind masa. Zbură în arenă, apărându-l pe Ji Bozai de armele aruncate din umbră.
Chu He ezită o clipă, apoi îl urmă.
Că nu-l plăceau pe Ji Bozai era una. Dar totuși, se aflau în Cetatea Muxing. N-aveau de ce să lase alții să-i umilească.
Dar chiar și cu ei în arenă, nu erau destui să apere din toate părțile. Apăreau mereu breșe. Într-o clipă de neatenție, Luo Jiaoyang zări o lamă-lotus mov zburând spre Ji Bozai din lateral.
Ridică mâna s-o intercepteze, dar o rază de energie galben-pământie o atinse prima, făcând-o să explodeze în cioburi lucitoare.
Ji Bozai îl privi și zise cu voce joasă:
– Mulțumesc.
Luo Jiaoyang roși ușor. Nu el îl salvase, dar nu era timp să explice. Își strânse dinții și continuă să apere.
– Acum arată a ceva, zise Ofițerul Celest de lângă Marele Sfetnic, privind și aprobând din cap. La Conferința celor Șase Cetăți va fi nevoie, în cele din urmă, de mai mulți care să colaboreze.
Marele Sfetnic era mulțumit, dar avea totuși o urmă de regret:
– Bozai încă n-are suficientă experiență. Are nevoie de mai mult antrenament. Pe vremuri, fiul legitim al familiei Ming învingea singur toți maeștrii.
– Tânărul Ming a fost antrenat din copilărie. Domnul Ji a învățat singur. Nu-i putem compara, zâmbi Ofițerul. Dar cu timpul, sigur va putea duce Cetatea Muxing spre glorie.
Forța impactului din arenă ridică un nor de praf și nisip, făcându-i pe toți să-și ridice mânecile peste față. Când se limpezi vederea, Zuo Ping fusese înfrânt.
Ji Bozai își șterse colțul gurii, însângerat, și privi spre următorul adversar. În ochii lui apăru o lumină vie:
– Lord Bao, te rog, luminează-mă.
