Strada a Doua Nouă vuia de forfotă, plină de oameni și care ce se strecurau printre tarabe. Ming Yi urcă pe cal și, în doar câteva clipe, se pierdu după colț.
Sprijinit de pervaz, Situ Ling îl întrebă nedumerit pe garda sa:
– Ce zici, o fi cu adevărat prostuță sau doar se preface?
Garda Fu Yue clătină din cap:
– Judecata acestui slujitor e slabă…
Privirea fetei era limpede, pătrunzătoare, reacțiile ei păreau firești, fără cusur.
O astfel de ființă… ori era de o istețime rară, ori doar neînsemnat de naivă. Și cum era doar o femeie, cea din urmă părea mai plauzibilă.
Situ Ling se așeză pe un taburet înalt, își legănă picioarele și oftă ușor:
– Oricum ar fi… mie-mi place de ea, zâmbi. Sper să aibă parte de noroc.
Aburii ce se ridicau dintr-o gheretă cu chifle fierbinți mângâiau borul de mătase al pălăriei de bambus. Ming Yi ținea în mâini vasul cu gu, iar degetele ei băteau ritmic în capac.
Nu era atât de prostuță încât să încerce cu adevărat să-i pună gu lui Ji Bozai. Alții poate nu-i cunoșteau puterea Yuan, dar ea o știa bine. Înainte ca măcar capacul ceștii să fie ridicat, el ar fi simțit creatura vie dinăuntru.
Dar nici gând să arunce acea comoară. Un lucru atât de rar merita dus acasă, să-l studieze cum se cuvine.
Astfel, când Ji Bozai se întoarse în conac după cincisprezece zile petrecute la Hua Man Lou, dădu cu ochii de Ming Yi stând la ușa lui Liu Zhao Jun cu o tavă în mâini, privirea serioasă:
– Stăpâne, doriți o ceașcă de ceai Pu’er, una de Tieguanyin sau… o ceașcă de ceai rece cu otravă gu?
Ji Bozai se-necă:
– Cu ce anume?
– Cu gu, zise ea, dezvăluindu-și dinții. Din cetatea Zhu Yue. E un gu al iubirii, care te face să te îndrăgostești până peste cap. În ceașcă e gu-copil, iar gu-mamă se află într-un vas de lut, sub pat.
Bu Xiu, auzind, intră val-vârtej în odaie să caute vasul. Ji Bozai însă rămase calm. Ridică ceașca de ceai rece și râse:
– De unde ai scos așa ceva?
Ming Yi clipi:
– E gu de dragoste?
– Cap roșu ca focul, trup cât cenușa de sub pat. Da, e gu de dragoste.
Ea se încruntă:
– Sclava asta a crezut că Situ Ling vrea să vă facă rău prin mine, dar nu m-am așteptat să-mi dea un gu al iubirii. Ce urmărește?
Chipul lui Ji Bozai se întunecă ușor și păși în odaie:
– Când l-ai văzut?
– Acum două zile, pe drum, povesti ea, intrând după el și punând tava pe masă. Sclava, firește, i-a spus că e neglijată de Stăpânul ei. Iar el a zis că gu-ul ar fi o soluție.
Privirea lui deveni și mai rece. Vorbi cu voce joasă:
– Ce suflet mărinimos… La o simplă întâlnire și deja îți oferă o asemenea raritate.
– Chiar e așa valoroasă? întrebă ea, uitându-se spre masă. Sclava știa doar că nu se găsește în afara cetății Zhu Yue.
– Tocmai de aceea e prețioasă, închise ochii pe jumătate Ji Bozai. Ori o favoare uriașă, ori o avere serioasă… ceva a plătit, ca s-o obțină.
– Dar ce rost ar avea să vă pună gu, Stăpâne? Ca să mă asculți și-apoi să mă poată folosi el?
– Cine știe, zise el cu un zâmbet rece. Poate chiar voia să te ajute.
Dacă până atunci nu înțelesese aluzia, acum sigur ar fi trebuit. Chiar și el își dădu seama că vorbele-i sunaseră cam acide.
Dar Ming Yi, auzind, scoase o oglindă de bronz și își cuprinse fața visătoare:
– Frumusețea chiar aduce daruri. Doar plâng puțin și gata, cineva-mi sare în ajutor. De știam, ziceam că-mi trebuie și bani…
Ji Bozai: „…”
Râse în ciudă:
– Așa mare lipsă de bani ai?
Văzând că Stăpânul ei se supărase, Ming Yi puse repede oglinda jos și se apropie să-i maseze umerii:
– Cum să fie? Stăpânul mă răsfață, mi-a promis chiar și cinci lingouri de aur. Trăiesc ca-n puf…
Îl privea atent, cu teamă, de parcă nu pricepea de ce s-ar fi supărat că n-avea bani, dar tot încerca să-l îmbuneze.
El nu se putu abține și-i ciupi fața moale:
– Dacă n-aș avea un bănuț, m-ai mai urma?
Ming Yi își dădu ochii peste cap:
– Dacă sclava asta era urâtă și banală, mă mai aducea Stăpânul în conac?
Amândoi știau cum stăteau lucrurile. N-avea rost să joace cartea inocenței.
Ji Bozai: „…”
Un nod amar i se înfipse-n piept. Îi îndepărtă mâna posomorât.
Nu o văzuse de mai bine de zece zile. Crezuse că o fi dus dorul lui. Dar se pare că visase degeaba. Chiar numărase zilele până la întoarcere și-l pusese pe Bu Xiu s-o supravegheze, temându-se că i se va face vreun rău. Iar ea? Inima ei părea făcută din piatră.
– Aoleu, Stăpâne! văzându-i încruntarea, Ming Yi se aruncă în brațele lui. De ce te superi? Sclava tot a ta e. Uite, cineva mi-a dat un gu atât de prețios, dar eu ți-am spus tot, fără să vreau să-ți fac rău. Chiar nu simți nimic?
Vorbele-i sunau plăcut în urechi.
Ji Bozai îi ridică bărbia, o privi cu atenție și murmură mulțumit:
– Ai slăbit puțin.
Semn că-i fusese dor de el.
– Și Stăpânul pare mai tras la față, spuse ea, mângâindu-i obrazul cu îngrijorare. Acum că te-ai întors, trebuie să mănânci bine.
Altfel… cine știe cum ți-ar slăbi puterea.
Se priviră adânc, iar în ochii lor se întrezăreau sentimente adevărate.
Bu Xiu, cu tact, strânse gu-urile și ieși.
Ji Bozai o așeză în poală, răsucindu-i ușor o șuviță de păr între degete:
– Dacă Situ Ling a dat gu-ul iubirii, hai să ne prefacem că a avut efect. Să vedem ce face mai departe.
– Aoleu, sclava se teme că nu va ști să joace bine rolul și vă va încurca, Stăpâne…
– Două lingouri de aur.
– Da, Stăpâne. Fără grijă, Stăpâne!
Zâmbi cu ochi sclipitori, apoi îl atinse ușor pe frunte:
– Puf! Gu-ul iubirii s-a activat!
Vârful degetului ei era rece, iar lumina de pe buze îl făcu să se piardă o clipă. Ji Bozai o privi, simțind cum i se urcă sângele-n obraji.
– Tu… ascunzi gu-ul sub unghie?
Ming Yi se sperie, își retrase repede mâna și începu să-și examineze degetele:
– Să nu fie? Nu cred! Sclava e nevinovată, nici n-am știut. Ăla era un singur gu…
Vorbea întruna, de parcă nu s-ar mai fi oprit.
Ji Bozai râse înfundat și, cu o mișcare rapidă, o trase de ceafă să o sărute.
Ming Yi se feri iute, făcând un pas înapoi, jenată:
– Stăpânul tocmai s-a întors. O fi flămând. Bucătăria a pregătit o gustare. Poftiți ceva de mâncare înainte de somn?
Găsindu-și brațele goale, Ji Bozai pufni:
– De ce fugi de mine?
– N-am fugit! zise ea, privind în toate părțile. Sclava e… în acea perioadă. Nu-i momentul potrivit…
– În acea perioadă? zise el calm. Menstruația vine din gură?
