— Mulțumesc, Stăpâna Orașului, mulțumesc, a spus Ministrul Personalului, exprimându-și recunoștința în mod repetat și ștergându-și transpirația de pe frunte, simțind în sfârșit o oarecare ușurare.
Mulți dintre cei pe care Majestatea Sa voia să-i pedepsească erau rudele lui. Strict vorbind, el ar fi trebuit să fie implicat. Faptul că a putut să ceară clemență a fost cel mai bun rezultat.
Mai mulți alți oficiali priveau de la distanță. Văzând că Ming Yi era destul de amabilă și ușor de abordat, s-au apropiat și ei.
— Majestatea Sa vrea să-l supună pe asasin pedepsei celor cinci cai care sfâșie, e prea crud și ar putea să-i dăuneze reputației. Ar putea Stăpâna Orașului să-l convingă să se răzgândească?
Ming Yi a clătinat din cap.
— Majestatea Sa nu-i pasă de reputație, iar eu nu vreau să spun prea multe. Să considerăm că e un avertisment.
— Gărzile de patrulă ale orașului au fost implicate și au fost amendate colectiv cu salariul pe trei luni. Asta…
— Amendarea salariilor pe o perioadă prea lungă poate crea cu ușurință resentimente. De ce să nu o schimbăm în biciuire, zece lovituri de persoană? Asta ar trebui să le fie o lecție, a sugerat Ming Yi.
Toți au dat din cap în mod repetat. Deși aveau unele plângeri cu privire la lipsa ei de respect față de reputația Majestății Sale, și-au dat seama și că Ming Yi nu era ușor de convins în privința oricărui lucru. Această tânără avea ideile ei. Așa că mai târziu, doar când Ji Bozai era cu adevărat excesiv, oficialii se apropiau de Ming Yi ca să intervină.
Când a început sesiunea de curte, Ji Bozai a zâmbit mai întâi și a promovat un grup de tineri talentați în funcții înalte, provocând o mare agitație la curte. Unii au dezbătut lipsa lor de calificare, în timp ce alții au lăudat deschiderea la minte a Împăratului. La apogeul discuțiilor, Ji Bozai a convocat acele femei tinere la curte.
Femeile, îmbrăcate în robe oficiale la fel ca oficialii curții, au intrat în sală și i-au raportat imediat lui Ji Bozai despre sarcinile pe care urmau să le întreprindă și cele pe care le duseseră la bun sfârșit, lăsându-i pe oficiali uimiți. Apoi, conduse de Song Lanzhi, trei femei văduve au început să acuze unii oficiali corupți de la curte de delapidare și crimă. Un total de cinci oficiali au fost implicați, cu dovezi irefutabile.
Ji Bozai a ordonat imediat ca cei cinci să fie târâți afară și apoi le-a conferit funcții oficiale femeilor. Acum, oficialii care se certaseră mai devreme nu se mai opuneau ca tinerii să dețină funcții înalte, ci toți au protestat împotriva intrării femeilor la curte, în special a trei văduve. Ce credeau ei că era curtea imperială? Un oficial în vârstă și-a scos pălăria oficială și s-a tânguit că va muri ca să-l mustre.
Ji Bozai, așezat pe scaunul înalt, a ridicat mâna, iar acel oficial în vârstă a fost ridicat în aer, apoi eliberat ca să cadă la pământ. Cu o bufnitură puternică, nu a murit de la cădere, dar și-a rupt piciorul, strigând de durere și cerând ajutor. Sunetul a răsunat prin curte și a reverberat prin jumătate de palat. Această acțiune a fost echivalentă cu a anunța întregii lumi că Ji Bozai era într-adevăr un tiran care nu asculta mustrările. Pentru o clipă, la curte s-a făcut liniște.
— Miniștrii trebuie să se ocupe de afaceri pentru monarh și să-i împărtășească grijile, nu să se comporte sălbatic în capul meu, a spus Ji Bozai pe un ton relaxat.
— Dacă lumea asta ar fi așa cum spuneți cu gurile voastre, aș accepta. Dar aceste Șase Orașe au fost cucerite personal de mine, unul câte unul, iar voi ați fost împinși la mine din fiecare oraș, insistând ca eu să vă accept și să vă angajez. Nu vă datorez nimic și nu e treaba voastră să mă învățați cum să fiu un împărat.
Fiecare cuvânt a căzut greu, iar la curte era o liniște mormântală.
— Vreau doar ca atât bărbații, cât și femeile să poată da examenele imperiale și să intre la Academia Yuan Shi. Atâta timp cât tinerii își fac bine treaba, pot deține funcții înalte. Pe cine promovez nu are nevoie de recomandările voastre. Am ochi și urechi; pot vedea și auzi singur. Nu percep impozite grele și nu-i oprim pe oameni, dar în ceea ce vă privește, odată ce simt că sunteți nedemni de funcțiile voastre, nu-mi pasă de trecutul sau statutul vostru. Azi puteți sta în săli înalte, mâine ați putea fi prizonieri. Dacă nu sunteți convinși, veniți și luați-mi viața.
Ming Yi l-a privit cu o ușoară îngrijorare. Deși nu mai trebuia să se bazeze pe familiile puternice, acei oameni aveau rădăcini adânci. Dacă s-ar fi simțit prea amenințați, ar fi putut nutri gânduri de rebeliune. S-ar fi putut descurca? Cu toate acestea, când s-a uitat la el, ochii lui Ji Bozai erau plini de entuziasm, de parcă ar fi fost dornic să încerce, așteptând ca cineva să acționeze împotriva lui.
Ming Yi: — …
A înțeles.
Cu cele Șase Orașe unificate și fără războaie de purtat, luptătorii din fiecare oraș slăbiseră în artele marțiale și Puterea lor Yuan după ce au devenit stăpâni de oraș. El nu voia să devină un conducător pur civil, așa că își găsea lucruri de făcut. Era cu adevărat un nebun. Cu toate acestea, cu puterea militară în mâinile ei, aceste familii puternice nu puteau provoca prea multe probleme, indiferent ce ar fi făcut. Ming Yi s-a uitat înapoi la curte. El îi acordase tot ce voia să facă, așa că și ea îl va sprijini în ceea ce voia el să facă.
Mulți oameni nu au putut accepta cuvintele lui Ji Bozai de astăzi. După sesiunea de curte, peste o duzină de scrisori de demisie au zburat în Biroul Imperial, inclusiv unele de la miniștri cu adevărat valoroși. Ji Bozai nu s-a obosit să-i convingă. Le-a acceptat pe toate și a deschis noi examene imperiale pentru a selecta noi talente. Drept urmare, savanții din medii umile au devenit entuziaști și s-au înscris la examene în masă. Chiar și unii oameni înțelepți care se retrăseseră de mult în munți nu s-au putut abține să vină să încerce. Zvonurile despre favorizarea rudelor de către Majestatea Sa în numiri au fost spulberate fără efort. Împăratul lor prefera să folosească oameni fără conexiuni sau trecut, care își făceau doar treaba și nu formau facțiuni. Atâta timp cât treaba era făcută bine, chiar dacă erai un cerșetor de pe stradă astăzi, ai putea purta robele unui oficial de rangul al cincilea mâine.
Femeile tinere erau și mai fericite. Fiecare gospodărie a început să le aprecieze. Cei care înainte trimiteau doar fiii la școli private, acum trimiteau atât fiii, cât și fiicele. Când se năștea o fetiță cu vene roșii, sărbătoreau cu gonguri și tobe pentru a anunța vestea bună vecinilor.
Desigur, după asta, multe familii puternice au nutrit gânduri de rebeliune, cumpărând în secret arme divine și adunând trupe, intenționând să-l răstoarne pe Ji Bozai. Pe de o parte, Ming Yi le-a vândut cu bucurie arme divine la prețuri mari prin piața neagră, făcând o avere. Pe de altă parte, a condus oameni cu arme divine de o calitate și mai înaltă ca să-i anihileze complet, confiscându-le proprietățile.
Înainte ca Ji Bozai să apuce să vadă umbra unui rebel, Ming Yi a venit să-i raporteze că totul fusese rezolvat. Gura i s-a strâmbat.
— Nu mi-ai lăsat nici măcar o jumătate de persoană?
Numărând bancnotele de aur din mână, Ming Yi s-a gândit un moment.
— Familia Liu e și ea nemulțumită de tine. Tocmai au cumpărat o sută de arme divine de cea mai bună calitate. Îi voi lăsa pentru tine, să te ocupi.
Ji Bozai a sărit de pe tronul de dragon, cerându-i imediat lui Bu Xiu să-i aducă armura de argint pe care tocmai o făcuse. Armura de argint cu ciucuri roșii arăta extrem de frumos. Nu oferea prea multă protecție, dar era orbitoare. Sigur, de îndată ce a pus-o, ochii lui Ming Yi s-au luminat.
Ji Bozai a fost copleșit de bucurie. A părăsit palatul purtând armura de argint, mergând mândru. Cu toate acestea, în mai puțin de o oră, s-a întors cu o expresie de dezgust.
— Ce s-a întâmplat?, a spus Ming Yi, ridicând o sprânceană.
— Lași. Familia Liu nici măcar n-a îndrăznit să se lupte cu mine. Mi-au predat direct cele o sută de arme divine, spunând că le oferă ca să consolideze apărarea palatului.
Ming Yi a râs.
— Deci, una peste alta, am mai câștigat încă patruzeci de mii de taeli de aur și am primit o sută de arme divine gratis? a spus ea, făcând niște calcule:
— În ritmul ăsta, dacă se mai răzvrătesc încă două familii, cheltuielile militare de anul viitor vor fi acoperite.
Ji Bozai petrecuse mulți ani în lagărul de sclavi și nu era dispus să perceapă impozite grele de la oamenii obișnuiți, așa că Ming Yi a folosit veniturile din cumpărarea și vânzarea de arme divine ca să suplimenteze cheltuielile militare. Cu o vistierie plină, Ji Bozai a avut mijloacele necesare pentru a renova diverse orașe și a înființa mai multe academii. Cei doi au lucrat în perfectă coordonare, iar viețile oamenilor din Cele Șase Orașe s-au îmbunătățit vizibil, într-un ritm rapid.
