Metoda curată și eficientă de ucidere era de obicei văzută doar în arene. Fiind confruntați brusc cu ea, toți cei din jur au rămas uimiți. Concubina Meng s-a întors șocată, văzându-l pe gardianul ei ținându-se de gâtul care sângera, plin de neîncredere, înainte de a se prăbuși fără să scoată un cuvânt.
Puterea Yuan de un alb pur le era familiară, dar uitându-se în jur, nu era nicio urmă de Ming Yi.
— Ce încerci să faci? a spus ea, ridicându-se panicată. Trei gărzi o protejau ferm, îngroșând scutul cu câțiva centimetri.
Doamna Yan a fost și ea surprinsă. Știa că Ji Bozai va acționa, dar nu se așteptase ca Ming Yi să-l ajute. Din păcate, acea lovitură o ratase pe Concubina Meng. Altfel…
— Ce mai așteptați? Protejați prezența imperială! Conform înțelegerii, Doamna Yan i-a chemat imediat pe toți cei din palat, blocând ușile sălii.
După retrogradarea ei, anturajul ei se redusese drastic. Pentru a-i opri pe puținii oameni ai Concubinei Meng, a trebuit să-i cheme pe toți servitorii ei loiali din alte părți ale curții interioare. Deși erau împrăștiați, totalizau peste treizeci de persoane, care se așezaseră în straturi la intrare. Dacă Concubina Meng voia să iasă cu forța, trebuia să lovească prima.
Nimeni nu văzuse cine lansase atacul anterior, dar acum, dacă Concubina Meng voia să plece, trebuia să acționeze în văzul tuturor. Odată ce lovea prima, nu avea nicio explicație de dat în fața Curții Imperiale.
Concubina Meng a realizat asta, dar a simțit că viața ei era în joc. Nemaipăsându-i de nimic altceva, le-a ordonat cu urgență oamenilor ei: — Spargeți barajul!
Gărzile ei au acționat imediat, ucigând șapte sau opt dintre oamenii din Sala Qingyou și croind o cale sângeroasă.
Doamna Yan a devenit anxioasă, trăgându-l de mânecă pe Ji Bozai. El a dat din cap, urmând-o neobservat în haos.
Chiar în afara Sălii Qingyou era un post de santinelă care, de obicei, semnala cea mai mică tulburare. Astăzi, însă, era o liniște ciudată. Concubina Meng a aruncat o privire și și-a condus oamenii într-o altă direcție, înjurând în timp ce alerga: — Femeia asta nefericită chiar îndrăznește să acționeze în curtea interioară!
Capcana fusese pusă peste tot, intenționând cu adevărat să-i pună capăt vieții. Din fericire, Puterea Yuan a însoțitorilor ei era puternică…
Înainte să-și termine gândul, sângele a țâșnit lângă urechea ei. Pupilele Concubinei Meng s-au contractat, mâna ei strângând fusta.
Cel mai puternic gardian al ei căzuse fără să aibă vreo șansă să riposteze.
O dâră de Putere Yuan neagră a plutit în vânt, învârtindu-se ușor pe scutul din jurul ei.
Deși insuficientă pentru a sparge scutul gros, dintr-un motiv oarecare, picioarele Concubinei Meng s-au înmuiat la vederea ei, făcând-o să se împiedice și să cadă.
— Înălțimea Voastră! Cei doi oameni rămași s-au grăbit să o protejeze.
Cărarea lungă era flancată de ziduri înalte, vizibilă până la capăt, fără gărzi în patrulă. Privind în cealaltă direcție, Ji Bozai se apropia încet. Roba lui cu flori de pe râul Răsăritului, a orașului Chaoyang, arăta deosebit de sinistru pe el, cu Xuanlong plutind în spatele lui, emanând o intenție ucigașă.
Ochii Concubinei Meng s-au mărit, incapabilă să înțeleagă de ce Ji Bozai a ascultat brusc de Doamna Yan atât de docil.
Pe măsură ce se apropia, ea nu s-a putut abține să nu țipe: — Nu ai spus că Xian’er a fost binefăcătoarea ta? Eu sunt mătușa ei iubită! Dacă mă ucizi, nu o vei putea înfrunta niciodată în viața de apoi!
— Într-adevăr, a rânjit el, ridicând mâna într-o preocupare prefăcută. — Ce situație delicată…
Puterea Yuan neagră a căzut din mâna lui cu o forță tunătoare, neavând nevoie de nicio armă divină. A zdrobit inimile și plămânii celor doi care au încercat să o blocheze. Nici măcar eforturile lor combinate nu au putut rezista zece mișcări împotriva lui Ji Bozai.
— Meng este un nume de familie bun, păcat că dă naștere la oameni atât de nemiloși. Degetele lui s-au închis, iar Concubina Meng s-a trezit ridicată de gât.
Ea încă nu înțelegea. — De ce…?
Dacă nu ar fi fost afirmația că clanul Meng era binefăcătorul lui, nu ar fi venit atât de pripit astăzi. Pentru toate calculele ei, nu anticipase că Doamna Yan va alege această măsură disperată, nici că Ji Bozai o va asculta cu adevărat. Nu se temea el de urmărirea și pedeapsa Curții Imperiale?
Vântul i-a ridicat roba roșie, amintind de pânza roșie care acoperea placa memorială în acel mare incendiu.
Dacă Ming Yi s-ar fi uitat mai atent atunci, ar fi văzut că numele de pe placă nu era Meng Xian’er, ci Bo Qingshu.
Ji Bozai nu-i spusese niciodată lui Ming Yi adevărul. Cea pe care căuta să o răzbune nu a fost niciodată fosta Doamnă Imperială Meng, ci mai degrabă Prințesa Bo din Pingwang, pe care ea o ucisese fără milă.
Când Doamna Bo a murit, era mult mai tânără decât Concubina Meng. Cu obrajii roz atinși de vin și ochi blânzi, stătea la ușa laterală a conacului prințului, făcându-i semn: — A’zai, vino aici.
Deși era o prințesă, purta mereu haine vechi. Ținea o prăjitură, zâmbind în timp ce i-o dădea: — Se pare că ai crescut din nou.
Atunci, Ji Bozai tocmai părăsise tabăra de sclavi, încă plin de resentimente. Dar ea nu se temea. Îl hrănea, îl îmbrăca, și mai târziu, de teamă că va fi prins de ploaie, l-a luat ca frate adoptiv.
Doamna Bo s-a născut cu o inimă plină de compasiune, dar Cerul nu i-a arătat niciodată milă. Deși era o mireasă căutată de Marele Judecător Mu Xing din orașul Feihua, din cauza unui cuvânt de la Doamna Meng, Prințul Ping a interceptat căsătoria, a profanat-o cu forța, și apoi s-a căsătorit cu ea. După căsătorie, a abuzat-o fără încetare, totul din cauza cuvintelor Doamnei Meng: — Curtea Imperială o favorizează, nu pot accepta asta.
Meng Xian’er era excepțional de pricepută la a-i seduce pe oameni. Nu numai că a captivat Curtea Imperială, dar a permis și interacțiuni frecvente cu Prințul Ping, doar pentru că avuseseră o prietenie din copilărie când el fusese ostatic în orașul Chaoyang.
Interacțiunile normale ar fi fost în regulă, dar de fiecare dată când Prințul Ping o întâlnea în curtea interioară, se întorcea beat și apoi o abuza pe Doamna Bo.
De multe ori, Ji Bozai a vrut să-l ucidă pe Prințul Ping, dar Doamna Bo l-a oprit mereu, spunând: — Puterile orașului sunt complexe. Deși ai Putere Yuan, nu ai nicio fundație. A-l asasina pe un membru al familiei regale ar duce doar la moarte, și nu vreau să te văd murind.
Persoana care nu voia să-l vadă murind a fost forțată să se spânzure când era însărcinată în trei luni.
Ji Bozai își amintea clar. Era o zi frumoasă. Doamna Bo promisese că-i va face prăjituri cu migdale. Dar când s-a întors de la o treabă, în conac nu mai rămăsese decât un cadavru rece.
Prințul Ping stătea lângă corpul ei, uimit pentru o clipă, dar și-a revenit repede, fluturând din mână cu dezgust: — Îngropați-o.
El s-a apropiat cu o față sumbră, dar bătrâna doică a Doamnei Bo l-a îmbrățișat disperată, trimițându-l afară din conacul prințului.
— Nu te întoarce în acest loc care mănâncă oameni. Prințesa vrea să trăiești bine, așa că trăiește bine.
Roba cu flori de pe râul Răsăritului s-a fluturat în timp ce Ji Bozai și-a revenit în fire. Uitându-se la ochii Concubinei Meng, acum fără focalizare, a aruncat-o cu dezgust de pe zidul înalt.
În acest loc care mănâncă oameni, dacă cineva trebuie să moară, să fie familia Meng.
Iubiții lui Meng Xian’er, subalternii ei, clanul ei matern – niciunul dintre ei nu ar trebui să trăiască.
Pe măsură ce un vânt rece a început să sufle, cei doi gardieni rămași, răniți, au fugit panicați. El a stat nemișcat, învăluit într-o aură ucigașă, ca un zeu malefic.
