Micul Li, deja simțindu-se vinovat pentru incidentul anterior, nu se așteptase să dea peste grupul Prințesei Yun Ni, făcând situația și mai stânjenitoare. Văzând că Han Yan încerca să detensioneze atmosfera, răspunse repede:
— Acesta este fiul cel mare al Ministrului Adjunct care studiază și el arte marțiale aici.
Fiul cel mare al Ministrului Adjunct… ceva îi scânteie în minte lui Han Yan. În cele din urmă își aminti că, în viața ei anterioară, datorită căsătoriei cu Wei Ru Feng, Zhuang Shi Yang îi explicase diverse relații de la curte. Deși nu fusese foarte atentă la asemenea lucruri, avea totuși o vagă impresie despre Ministrul Adjunct.
Ministrul Adjunct, He Lian Wu Ming, avea un singur fiu, He Lian Yu, născut din soția sa. Era renumit pentru frumusețea sa uimitoare și înfățișarea captivantă. Câștigase inimile a nenumărate domnițe din capitală.
He Lian Yu era cunoscut pentru firea sa romantică și comportamentul său îndrăzneț – o persoană atât iubită, cât și detestată, un adevărat personaj neconvențional.
Un astfel de om nu s-ar fi preocupat de convenții, și totuși, surprinzător, venise să studieze arte marțiale aici. Se părea că Academia de Arte Marțiale Shunchang avea mai multă autenticitate decât își imaginase ea.
Academia ocupa un teren vast, cu decorațiuni simple și curate, predominând culorile alb și negru. Pereții cenușii și țiglele albastre emanau o anumită duritate și rigoare. După ce trecură de intrare și ocoli un rond de flori, Han Yan simți cum vederea i se lărgește brusc. În fața ei se întindea un spațiu deschis, unde se auzeau sunetele antrenamentelor și ale luptelor – discipolii practicând.
Han Yan își păstră privirea dreaptă, urmându-l pe Micul Li pe un coridor lung. După câteva cotituri și urcarea unei scări înalte, ajunseră într-o sală impunătoare.
Micul Li conduse grupul lui Han Yan în interior și se adresă cu respect figurii centrale:
— Maestre Ancestral, aceste domnițe au venit să-l vadă pe Maestrul Wu.
Han Yan privi spre persoana așezată în poziția centrală – un bătrân în jur de șaizeci de ani, cu părul și barba albe, dar cu obrajii îmbujorați. Deși avea ochii închiși, ținea în mâna stângă o greutate de fier și stătea perfect drept.
În ciuda frigului pătrunzător de început de iarnă, bătrânul purta doar o simplă haină maro, demonstrând o vigoare remarcabilă și o prestanță de necontestat.
La auzul cuvintelor lui Micul Li, bătrânul își deschise brusc ochii, privirea sa țintindu-se direct asupra lui Han Yan.
Han Yan își ținu ușor capul plecat, dar îi susținu privirea cu calm, executând o plecăciune corectă:
— Această umilă persoană îi aduce omagii Domnului Yang.
Ochii lui Yang Qi se îngustară. De-a lungul anilor văzuse mulți oameni, inclusiv femei îndrăznețe, dar rareori întâlnise pe cineva care să rămână atât de compus sub privirea lui.
Și totuși, cea din fața lui nu părea a fi decât o copilă.
Era ceva neașteptat.
— Nu mai sunt un oficial al curții. Titlul de „Domn” este mai mult decât merită acest bătrân, spuse el în cele din urmă.
— Această umilă persoană a fost lipsită de respect, Maestre Ancestral Yang, răspunse Han Yan, corectându-se fără ezitare.
O umbră abia perceptibilă de surpriză străbătu ochii lui Yang Qi – arăta o istețime remarcabilă. Învârti greutatea de fier din mâna sa și întrebă:
— Spui că ai venit să-l vezi pe Maestrul Wu?
Han Yan răspunse cu respect:
— Da.
— Din partea cui îl cauți?
Yang Qi observase deja că dintre cele trei, celelalte două îi arătau deferență lui Han Yan.
Ochii săi ageri îi permiteau să-și dea seama aproape instantaneu că Han Yan era stăpâna lor. Iar felul în care erau îmbrăcate… era clar că își ascundeau identitatea.
Această precauție sugera că Han Yan nu avea un statut obișnuit, iar prestanța ei calmă și grațioasă nu era ceva ce ar fi putut fi cultivat într-o casă obișnuită.
O domniță dintr-o familie nobilă venind la o academie de arte marțiale… cu siguranță nu căuta un maestru pentru ea însăși.
— Această umilă persoană îndrăznește să îl caute pe Maestrul Wu pentru sine.
La aceste cuvinte, atât Ji Lan, cât și Shu Hong tresăriră surprinse. Yang Qi, de asemenea, păru luat prin surprindere, iar expresia i se întunecă imediat:
— Domniță, îți bați joc de acest bătrân? Cum ar putea o femeie să caute un maestru în arte marțiale?
Yang Qi, fost campion în arte marțiale, avea o prezență natural impunătoare, mai ales când se încrunta – sprâncenele sale încruntate emiteau o autoritate de necontestat. Nu era de mirare că Micul Li era atât de precaut față de el, iar temerile sale nu erau nejustificate.
Din păcate, acest lucru nu o afecta pe Han Yan, care înțelegea că între ea și Yang Qi nu exista un conflict real de interese, deci niciun pericol autentic.
Chiar în timp ce Micul Li începea să transpire în tăcere pentru domnița care continua să zâmbească senin, o voce clară și veselă răsună brusc:
— Maestre Ancestral Yang, academia ta are vreo regulă împotriva acceptării discipolilor femei?
Yang Qi tresări, ridicând privirea pentru a vedea tânăra din fața lui, ale cărei ochi străluceau fără nicio urmă de teamă, ca și cum ar fi vorbit cu un vechi prieten.
Înainte ca el să poată răspunde, ea continuă:
— Această umilă persoană a auzit de mult că Academia de Arte Marțiale Shunchang se distinge dintre marile școli, avându-l drept cea mai bună recomandare pe fostul campion de arte marțiale. Cu toate acestea, această umilă persoană crede că adevărata forță a academiei nu stă doar în reputația sa, ci în unicitatea ei față de alte școli. Iar această unicitate constă în echitate absolută.
— Toată lumea știe că la Academia de Arte Marțiale Shunchang, fie că sunt din familii modeste sau din nobilime, toți trebuie să se antreneze împreună. Acest lucru oferă oportunități egale celor de rând. Această umilă persoană crede că cel care a stabilit această regulă trebuie să fie o persoană cu un caracter drept și nobil.
Inima lui Yang Qi tresări puternic.
Provenea dintr-o familie modestă și își învățase artele marțiale în tinerețe sub îndrumarea unui maestru. Familia sa fusese săracă, iar pentru a le schimba soarta, se antrenase cu sârguință, până când, într-un final, avusese șansa de a participa la competițiile marțiale și de a câștiga titlul de campion.
Tocmai datorită originilor sale umile, înțelegea profund dificultățile celor săraci. Fondarea Academiei Shunchang fusese împlinirea visului său din copilărie. Fiecare discipol dintr-o familie modestă îi amintea de sinele său din trecut.
Foarte puțini oameni știau aceste lucruri. Și totuși, astăzi, o tânără îi dezvăluise intențiile cele mai profunde!
— Dacă echitatea poate fi realizată între cei bogați și cei săraci, de ce nu și între bărbați și femei?
Han Yan îl privi calm.
— Oare Maestrul Ancestral Yang chiar crede că a fi femeie este mai prejos decât a fi de origine modestă? Dacă este așa, atunci cum ar trebui să se vadă pe sine Împărăteasa Împărăteasa Mamă ?
Să aducă în discuție Împărăteasa Împărăteasa Mamă – deși părea îndrăzneț, argumentul era perfect logic. Dacă refuza să accepte discipole femei, ar fi sugerat că, în inima lui, femeile erau mai prejos decât cei născuți din familii modeste.
Însă Împărăteasa și Împărăteasa Mamă erau cele mai nobile femei de sub ceruri.
O astfel de implicație ar fi fost o lipsă de respect de neiertat față de familia imperială – și față de el însuși, Yang Qi.
Își dădu seama brusc că nu avea cum să refuze acest argument!
După un lung moment de tăcere, Yang Qi izbucni brusc în râs:
— Ce limbaj ascuțit are această fată!
Han Yan își menținu postura respectuoasă:
— Această umilă persoană dorește doar să își caute un maestru în arte marțiale.
Yang Qi o privi fix pe tânăra din fața lui.
Deși părea să aibă doar vreo zece ani, putea rezista presiunii sale, vorbind cu elocvență, fără să fie nici umilă, nici arogantă. Știa când să împingă înainte și când să se retragă. Înțelegea atât cum să pună presiune, cât și când să își îndulcească cuvintele – o adevărată istețime.
Această inteligență și calm aveau să devină și mai remarcabile odată cu trecerea timpului.
Dacă această fată s-ar fi născut băiat, ar fi luat în considerare să o accepte ca discipol… dar, din păcate…
Oftă:
— Vorbele tale au sens, dar, din nefericire, toți discipolii care se antrenează în această școală sunt bărbați. Dacă dorești să îți cauți un maestru, ar trebui să te alături școlii și să te antrenezi alături de mulți bărbați, ceea ce nu este potrivit.
Privirea lui deveni gravă:
— Dacă persoane rău intenționate ar afla despre asta și ar răspândi zvonuri, reputația ta ar avea de suferit.
