De când Ming Yi s-a mutat în palat, Situ Ling a văzut-o rar. Ori de câte ori venea în orașul Chaoyang, avea mereu un caz de rezolvat, împiedicându-l să se întâlnească cu ea. Chiar și la ziua ei de naștere recentă, el a fost prins cu treburi și nu a putut să-i livreze personal cadoul.
El a crezut că acest aranjament a fost cel mai bun. Nu a trebuit să fie martor la apropierea ei cu Ji Bozai și nici nu a avut nevoie să nutrească speranțe false ca Zhou Zihong.
Situ Ling și-a văzut viața de parcă s-ar fi căsătorit deja; își va petrece restul zilelor concentrat pe cazurile sale.
Cu toate acestea, Ji Bozai a fost cu adevărat enervant. Situ Ling tocmai rezolvase un caz major și trimisese un raport pentru ca Ji Bozai să se ocupe de oamenii pe care el îi promovase personal. Răspunsul lui Ji Bozai a fost doar un „Aprobat”, urmat de un șir lung de cuvinte inutile.
Era doar o nuntă, și totuși ai fi putut crede că Ji Bozai urca din nou pe tron.
Flăcările consumaseră jumătate din memorial înainte ca Situ Ling să se calmeze în sfârșit și să folosească un băț pentru a-l scoate.
Pe memorialul ars, caligrafia extravagantă a lui Ji Bozai era încă vag vizibilă: „Eu și draga mea Yi ne vom căsători. Sunt copleșit de bucurie.”
Situ Ling și-a amintit cum Ji Bozai era reticent să se căsătorească, învârtind-o pe sora Ming în cerc. Acum era ca un băiat îndrăgostit care găsise o comoară, profitând de fiecare ocazie pentru a-și exprima bucuria tuturor.
Situ Ling nu a vrut să admită că Ji Bozai o plăcea acum cu adevărat pe sora lui mai mare, Ming, și nici nu a vrut să participe la nunta lor grandioasă.
A pus la o parte memorialul pe jumătate ars și i-a spus nonșalant lui Fu Yue să pregătească un cadou de nuntă. Apoi s-a cufundat în dosarele de pe biroul său.
Cu toate acestea, după mult timp, a ridicat capul, s-a uitat la memorialul de pe raftul antic și a scos un oftat adânc.
Ming Yi își imaginase nunta grandioasă ca fiind plictisitoare. La urma urmei, Ji Bozai era acum împăratul, legat de ceremonii elaborate și reguli ancestrale. Ea a crezut că ar fi fost suficient dacă s-ar fi putut închina unul altuia și a intra în camera miresei după ritual.
Dar nu a anticipat că Ji Bozai petrecuse o jumătate de an planificând totul, de la covoarele de pe jos la rochia ei de mireasă. El supraveghease personal fiecare detaliu. În ziua nunții, Qingyun a fost mai plin de viață ca niciodată.
Xuanlong și pisica albă purtau panglici roșii de mătase în jurul gâtului, conducând cu mândrie procesiunea de nuntă, atrăgând mulțimi uimite. O sută opt eunuci, alături de o sută opt gărzi, au escortat nouăzeci și nouă de slujnice, împrăștiind monede învelite în hârtie roșie pe parcurs.
În mijlocul gongurilor, tobelor și petardelor, Ji Bozai călărea un cal în mijlocul procesiunii, zâmbetul lui ajungându-i aproape la urechi.
— Felicitări, Majestatea Voastră! a strigat un om de rând îndrăzneț.
Oamenii din jur i-au acoperit repede gura, cuprinși de panică. Cum ar fi putut cineva să îndrăznească să se adreseze împăratului tiranic atât de nonșalant?
Cu toate acestea, aruncând o privire în sus, au văzut că Majestatea Sa de pe calul înalt nu părea supărat. În schimb, el și-a împreunat mâinile fericit spre persoana care strigase: — Mulțumesc.
Mulțimea a rămas uimită, apoi a început să strige cu îndrăzneală felicitări.
În timp ce ei aclamau pe drum, Ji Bozai a continuat să-și exprime gratitudinea, nedepunând niciun efort pentru a-și ascunde bucuria pentru această căsătorie.
Inițial, conform Ministerului Ritului, un oficial de ritualuri trebuia să o conducă pe Ming Yi direct în palat pentru ceremonie, citând tradițiile ancestrale. Ji Bozai a râs cu răceală la asta: — Eu sunt primul împărat al Qingyun în mii de ani. La care tradiții ancestrale vă referiți?
Ministerul Ritului, speriat, nu a mai îndrăznit să vorbească, permițându-i să urmeze obiceiurile comune în a-și primi mireasa.
Cu toate acestea, împăratul isteț nu luase în considerare că, conform obiceiurilor populare, exista și o tradiție de a „bloca ușa”.
Zhou Zihong a stat în fața porții principale a conacului vechi al orașului, zâmbindu-i fals: — Am pregătit douăzeci de întrebări. Vă rugăm să răspundeți la ele înainte de a intra, Majestatea Voastră.
Gura lui Ji Bozai s-a mișcat.
Dintre toți oamenii care ar fi putut bloca ușa, trebuia să fie foștii membri ai haremului lui Ming Yi. Fiecare dintre ei se uita la el cu furie în ochi, clar neintenționând să-l lase să treacă ușor.
Coborându-și pleoapele, a zâmbit: — Foarte bine.
Dar în spatele lui, a fluturat mâna la Bu Xiu.
Luo Jiaoyang a înțeles și a condus imediat un grup să ocolească pe ușa laterală.
În timp ce acești treizeci și ceva de oameni blocau intrarea principală strâns, făcând dificil chiar și a intra cu forța, Ji Bozai răspundea la întrebări în față, în timp ce Luo Jiaoyang conducea oameni pe ușa laterală pentru a se strecura și a-i trage pe rând pe cei care blocau ușa, acoperindu-le gura.
Până când Ji Bozai a ajuns la a cincea întrebare, a apărut o deschidere la intrare. Fan Yao a strigat: — Atac! și zeci de frați din spatele lui au împins, aclamând.
Zhou Zihong pregătise întrebări mai dificile pentru mai târziu. Văzându-i intrând cu forța, a fluturat din mâneci furios: — Barbarilor!
— O nuntă nu e un moment pentru rațiune, a spus Chu He, bătându-l pe umăr. — Frate, e clar că nu ți-ai pus inima în asta când te-ai căsătorit.
Un mire dornic nu are timp să răspundă la întrebări; el vrea doar să-și îmbrățișeze mireasa cât mai repede.
Zhou Zihong a rămas uimit de cuvintele lui.
Cum fusese el la nunta lui?
El își amintise că fusese blocat la ușa soției sale pentru mult timp, dar nu era în grabă. Doar a schimbat încet poezii cu oamenii până când cei din interior nu au mai putut aștepta și au deschis ușa pentru a-l primi.
Domnișoara Xu zâmbise atunci, numindu-l cinstit, dar el nu a luat-o la inimă.
Acum, Zhou Zihong a înțeles brusc că domnișoara Xu nu-l lăuda atunci, ci îi dădea o portiță de scăpare, știind că inima lui nu era cu ea și forțând un zâmbet.
Acum, domnișoara Xu divorțase de el.
În mod ironic, când ea a vrut să fie cu el, domnișoara Xu vizita conacul lui zilnic. Mai târziu, când a vrut să divorțeze, a venit și ea la el în fiecare zi, trăgându-l să semneze actele de divorț.
El a încercat multe modalități de a evita, târând-o timp de trei luni înainte de a semna cu furie.
Știa că domnișoara Xu avea sentimente pentru el; chiar și după divorț, ea nu și-a căutat imediat un alt soț. Agitația ei era doar o rugăminte pentru mai multă atenție din partea lui.
Zhou Zihong a înțeles în sfârșit. El a venit să o conducă personal pe Ming Yi la căsătorie, să-și ia rămas bun de la trecut, și apoi se va întoarce să o primească pe domnișoara Xu, pentru a repara ce-i datora în acești șapte ani.
Sunetul petardelor a explodat, readucându-l la realitate. A zâmbit și a intrat, spunându-le celor din interior să nu o lase pe mireasă să iasă prea ușor.
Ming Yi, îmbrăcată în coroana ei de phoenix, l-a văzut pe Situ Ling stând în fața ei prin perdeaua de perle care atârna de coroană.
A fost surprinsă: — Nu spunea scrisoarea ta că nu vii?
Situ Ling a zâmbit și i-a întors spatele, ghemuindu-se: — Spatele unchiului Ming nu e bun, așa că cineva trebuie să facă asta. Îți spun soră, așa că e firesc ca eu să te car.
Ming Yi a observat că crescuse din nou, acum fiind cu o jumătate de cap mai înalt decât Zhou Zihong. Spatele lui ghemuit părea lat și robust.
Ea a zâmbit și s-a sprijinit de el: — Nu sunt grea, dar toate decorațiunile astea cântăresc destul de mult.
Situ Ling a pufnit sub presiune, sprâncenele lui încruntându-se: — Majestatea Sa a făcut asta intenționat. Știa că voi veni să te car, soră, așa că a pus munți de aur și argint pe tine!
Ochii lui Ming Yi s-au curbat de râs.
A simțit că Situ Ling tremura, știind că îi lipsea Puterea Yuan pentru a suporta o asemenea greutate. Așa că și-a folosit în secret Puterea Yuan pentru a-și susține coroana de phoenix și rochia de mireasă.
Cu toate acestea, chiar și cu greutatea redusă, el încă tremura, coloana lui vertebrală zdruncinându-se ca o pasăre udă de ploaie.
