Ji Bozai nu înțelegea de ce venise Zheng Tiao în acea zi. După toate aparențele, ar fi trebuit să evite o asemenea adunare – nu era cetatea lui, iar dacă cineva l-ar fi provocat, ar fi risipit Puterea Yuan degeaba, fără niciun câștig. Și totuși, nu doar că venise, ci ceruse chiar un loc anume.
Privirea lui Ji Bozai alunecă spre locul din fața sa. Xiu Yun stătea într-o parte, urmărindu-l pe Zheng Tiao cu ochi sclipitori. Alături de ea, cineva se ghemuise, ascunzându-și chipul.
Asta era, așadar, „peisajul” despre care vorbise?
Își coborî privirea, zâmbind în colțul gurii în timp ce sorbea din ceai.
Trimisul Da Si nu se arătă ofensat de refuz, ci doar zâmbi și porunci servitorilor să aducă mai multe bucate. Abia se pregătea să schimbe câteva vorbe cu Zheng Tiao, când Shen Tianlin rosti cu asprime:
— Fiindcă ne întâlnim atât de rar, aș dori să cer câteva învățăminte de la lordul Zheng.
Vorbele îi fuseseră politicoase, dar acțiunea fusese fulgerătoare — pe când termina fraza, o scrisoare de provocare pluti deja în arenă.
Mulțimea fremătă de emoție: era un ospăț oferit de cetatea Muxing, dar iată că lupta se prefigura între Chao Yang și Fei Hua!
— Instructorule Shen, nu e cam mult? — încruntă sprâncenele Bo Yuankui. — De ce-l provoci pe el? Nu era mai potrivit Ji Bozai?
— Am văzut destui oameni cu Putere Yuan mare. Știu cum arată, nu mai sunt curios — Shen Tianlin se ridică și păși spre arenă, cu ochii țintă pe Zheng Tiao, ura clocotind în privirea lui. — Dar n-am prea văzut lași ce pozează în iubitori de duel, în vreme ce uneltesc pe ascuns. Aș vrea să văd cu ochii mei.
Cuvintele lui erau prea directe. Zheng Tiao îl privi cu o clipă de nedumerire.
Nimeni nu înțelegea ce se întâmplă. Luo Jiaoyang se întoarse spre Chu He:
— Au vreo dușmănie?
Chu He clătină din cap.
— N-am auzit de așa ceva.
Zheng Tiao se luptase cu Mingxian în fiecare an, dar nu-l învinsese niciodată. Pierdea cu demnitate și pleca fără a face caz. Iar Shen Tianlin nu era genul ranchiunos. Având un discipol ca Mingxian, era mereu senin și mulțumit.
Dar acum… comportamentul lui dădea de înțeles că îl învinuia pe Zheng Tiao de căderea lui Mingxian.
Lucrurile deveneau serioase. Până și Bo Yuankui se ridică:
— Instructorule Shen, cetatea Fei Hua n-a trimis un trimis oficial. Nu fiți nedrept.
Zuo Ping adăugă:
— Ne pare rău tuturor pentru ce s-a întâmplat cu moștenitorul clanului Ming, dar nu puteți răbufni orbește. Zheng Tiao nici măcar nu s-a întâlnit cu Mingxian anul acesta.
Shen Tianlin nu răspunse. Deja formase un Domeniu de Luptă Tăcută în arenă.
Deși era vestit ca făurar de arme divine, Puterea sa Yuan nu era deosebit de adâncă — domeniul său era doar verde, inferior movului lui Zuo Ping. Și totuși, Zheng Tiao simți o intenție de ucidere atât de apăsătoare, încât i se răci sângele în vine.
— Maestre… — rosti el cu greutate — Când anume v-am păgubit eu pe nedrept?
Shen Tianlin nu răspunse. Trase arcul, iar o ploaie de Săgeți Străpunge-Inimă țâșni spre Zheng Tiao.
Vârfurile, forjate din fier adevărat, puteau fi deviate cu Puterea Yuan, dar nu zdrobite. Țâșneau în rafale, forțându-l pe Zheng Tiao să se ferească în grabă.
Așa se explică de ce făurarii de arme divine erau atât de temuți. Alții luptau cu puterea lor, dar aceștia puteau lansa sute de atacuri simultane, din unghiuri neașteptate. Deși Puterea sa era verde, lupta părea cu mult peste cea a movului lui Zuo Ping.
Zheng Tiao, deși excelent în control, nu putea opri toate săgețile. Una i se înfipse în umăr.
— Deosebit — exclamă Situling cu ochii scânteind. — Se pot folosi și fără Putere Yuan?
— Se pot, dar atunci sunt doar arme obișnuite — răspunse Fu Yue.
— Tot arată frumos. Fă rost de una pentru mine!
Fu Yue voia să-i spună că nu era lucru ușor — Shen Tianlin nu era tocmai cooperant și mulți așteptau în rând după armele lui — dar, văzându-și stăpânul atât de entuziasmat, se mulțumi să încuviințeze.
Lupta se întețea. La început, Zheng Tiao se abținuse, respectând vârsta lui Shen Tianlin. Dar cum armele divine țâșneau din unghiuri tot mai viclene, iar el era lovit constant, nu mai avu încotro. Își eliberă întreaga Putere Yuan mov, luptând din răsputeri.
— Credeam că armele divine sunt scurtătura celor slabi — șopti Xiu Yun, uimită.
— Asta și sunt — răspunse Ming Yi, ridicându-și capul ușor deasupra mesei.
Armele divine se deosebeau doar prin materiale. Armele obișnuite erau greoaie. Cele divine erau forjate cu Putere Yuan, fuzionau cu ea și puteau fi stocate în meridiane.
Fuseseră gândite pentru cultivatori cu aptitudini slabe, care nu reușeau transformarea. Le sporea dauna, dar nu și demnitatea.
Ea însăși voise să folosească astfel de arme, dar Shen Tianlin o fugărise prin toată Academia Yuan Shi, acuzând-o că n-are ambiție. Și totuși, tot el o învățase cum să le făurească. Până și săgețile acelea fuseseră rodul nopților ei petrecute la foc.
Pe măsură ce lupta devenea tot mai aprigă, mulțimea aplauda, dar Ming Yi simțea o neliniște crescândă.
„Bătrânul Shen” nu mai era tânăr și nici sănătos. De ce se arunca într-o luptă atât de dură? Zheng Tiao era în putere. Dacă se prelungea, Shen Tianlin avea doar de pierdut.
De obicei, era atât de ascuțit la vorbă, atât de înțelept… De ce devenise acum atât de nechibzuit?
Ming Yi începu să privească în jur, căutând o modalitate de a-i opri.
Văzând cum Puterea lui Zheng Tiao slăbea, acesta întoarse capul o clipă spre Ming Yi și râse:
— Nu cumva mă învinovățiți fiindcă nu vă mai găsiți discipolul?
Shen Tianlin mânui armele divine cu o precizie teribilă:
— Nu mă mai duce cu vorba. În noaptea dinaintea accidentului lui Mingxian, te-am văzut lângă curtea lui.
— Noaptea dinainte? — Zheng Tiao păru uimit. — Doar vorbisem puțin cu el.
— Ai vorbit, și taman a doua zi s-a întâmplat nenorocirea? Așa coincidențe nu există în lume! — și o săgeată i se năpusti spre gât.
Zheng Tiao simți un fior pe șira spinării. Se feri la limită, dar vârful îi tăie pielea, lăsând o dungă roșie pe gât.
— Bătrâne Shen! — izbucni Dan Er, ridicându-se. — Destul!
Era pământ străin, n-avea de gând să ucidă, nu-i așa?
Dar Shen Tianlin îl ignoră, șoptind cu răceală:
— Atâția ani, Mingxian n-a întâlnit niciodată un adversar înaintea unei lupte. Știi bine că scuza ta nu ține.
