Fata din fața ei avea ochi migdalați, plini de farmec, și un zâmbet prietenos. Xiuyun o privi, ezitând o vreme, apoi izbucni:
— Nu vrei să te enervezi?
Ming Yi înclină capul ușor.
— De ce m-aș enerva?
— Ji Bozai e o partidă atât de bună, iar ea ți l-a furat! — ochii lui Xiuyun se măriseră. — Nu-ți fierbe sângele în tine?
— N-a fost niciodată al meu, așa că n-am ce pierde. — Ming Yi zâmbi ușor, privind expresia exagerată a celeilalte. — Se pare că tu ești mai afectată decât mine.
— Normal! Ce fată din Cetatea Muxing nu-l vrea? Mă enervez doar gândindu-mă ce ți-a făcut, spuse Xiuyun, dând ochii peste cap, apoi adăugă mai încet: — Dar, la drept vorbind, Tianji e tare periculoasă. Prinde tot din zbor, a ajuns deja la capitolul patru din „Manualul de Luptă”. Instructorii chiar zic că, dacă are talent, ar putea deveni luptătoare. Cum să te compari cu ea?
Ming Yi o ascultă fără să spună nimic.
Crezând că a supărat-o, Xiuyun se grăbi să adauge:
— Dar tu ești cu mult mai frumoasă decât ea, sincer.
— Mulțumesc.
— Cu plăcere.
De la masa principală, Xu Tianji era verde de furie. Xiuyun trebuia să-i toarne sare pe rană, dar în schimb stătea la taclale!
Între timp, solii celor două cetăți principale își ocupaseră locurile și începuseră deja discuțiile, așa că Tianji nu putea să se întoarcă să trimită altă persoană. Nu-i rămânea decât să îngenuncheze în spatele lui Ji Bozai și să aștepte.
— Anul trecut, când am venit, platforma voastră era nouă, spuse Zuo Ping cu un zâmbet, adresându-se Ministrului-șef. Nu m-aș fi gândit că anul ăsta o găsesc deja acoperită de mușchi. Ar trebui să venim mai des.
Nimeni nu părea amuzat. Mai mulți luptători din Cetatea Muxing încruntară sprâncenele, iar ministrul-șef se sili să zâmbească:
— Excelența voastră are simțul umorului.
— Doar spun adevărul. Dintre cele șase cetăți, a voastră e cea mai constantă — de șapte-opt ani tot în afara primelor trei sunteți. Am ajuns să recunosc și drumurile din cetatea voastră, zise el cu un zâmbet în colțul gurii.
Avea dreptate, dar tot era enervant. Dacă moștenitorul lor nu ar fi murit, Cetatea Muxing nu s-ar fi zbătut atât, și ceilalți n-ar fi venit anual să le ceară tributuri.
Luo Jiaoyang era palid, iar Fan Yaochu și ceilalți păreau gata să explodeze. Dar cum pierduseră, n-aveau ce să răspundă.
Atmosfera pe platformă devenise grea.
Ji Bozai turnă calm un pahar de vin și-l ridică spre Zuo Ping:
— Aveți memorie bună, Excelență. La anul, dacă mergem în Cetatea Xincao, poate aveți bunăvoința să ne ghidați.
Vorbele sale căzură ca o scânteie. Cei prezenți își găsiră brusc curajul și izbucniră:
— Corect! Cetatea Xincao tot în coada primelor trei e. Poate vine rândul nostru s-o vizităm.
— Se zice că acolo casele se dărâmă mereu. E adevărat?
— Platforma lor trebuie să aibă și mai mult mușchi decât a noastră. Ar trebui să le facem mai des vizite.
Zuo Ping nu se așteptase ca cineva din Cetatea Muxing să-l înfrunte așa. Rămase uimit, apoi își fixă privirea pe Ji Bozai.
— Ai tupeu.
— Și eu doar spun adevărul, răspunse acesta, zâmbind ușor.
— Te știu… — zâmbetul lui Zuo Ping deveni rece. — Ai avut noroc când l-ai învins pe Zheng Tiao. După aia nici n-ai mai continuat concursul. Doar te lauzi că te poți bate cu urmașii clanului Ming.
— Tu…! — izbucni Liang Xiuyuan, trimițând din palmă un val de energie Yuan spre Zuo Ping.
Dar Zuo Ping aștepta exact asta. Contraatacă pe loc. Energia sa, violet-deschis, luă forma unui clopot uriaș, învolburat ca un trăsnet, și zbură direct spre Xiuyuan și Ji Bozai.
Într-o confruntare normală poate că era tolerabil, dar să lansezi un asemenea atac direct din loc, în prezența ministrului-șef? Asta însemna dispreț total față de întreaga cetate.
Cei din Muxing, din jur, se ridicară scandalizați. Unii luptători începură să lanseze contralovituri cu energie Yuan, dar clopotul violet era prea puternic. Majoritatea razelor roșii, galbene, verzi se frânseră ca niște paie.
Tianji, speriată, se ridică în picioare.
Dar clopotul se opri brusc, la vreo zece pași de Ji Bozai. Se izbi de un zid invizibil cu un sunet înfundat, apoi un ecou ascuțit se răspândi în aer.
Zuo Ping încruntă sprâncenele. N-apucase să vadă clar ce era, că deja simți cum trupul i se ușura.
— În Cetatea Muxing avem reguli de ospitalitate. Dacă vrei să te lupți, avem locuri pentru asta, spuse Ji Bozai, apărând în mijlocul arenei. Îl lăsă jos pe Zuo Ping.
Acesta abia se sprijini, aterizând prost. Din mulțime se auziră huiduieli. Cu fața încruntată, îl fixă pe Ji Bozai.
— Ce ai folosit mai devreme?
— Un mic truc. Nu merită pomenit. — Bozai desfăcu tărâmul Mingzhan și întrebă cu voce calmă: — Îți place violetul?
Era evident o provocare. Toți știau că Zuo Ping avea energia Yuan violetă.
— Și dacă-mi place?
Ji Bozai dădu din cap și, dintr-odată, întregul tărâm Mingzhan din jur deveni violet – un violet pur, intens.
Zuo Ping înlemni.
Toți aveau o culoare proprie pentru energia Yuan, influențată de meridiane. Cu cât erau mai bune meridianele, cu atât culoarea era mai curată. Violetul lui, deși nu era cel mai pur, era considerat de elită. Cum putea altul să-l reproducă atât de ușor?
Dar… energia folosită de Ji Bozai mai devreme era neagră, nu?
Un vânt brusc trecu peste platformă. Frunzele foșniră. Ji Bozai păși calm spre marginea scenei și zise:
— Fii liniștit, trimisule. În Cetatea Muxing nu prea cresc buruieni, iar pavilioanele noastre sunt trainice. Nu se prăbușește nimic. Te rog, continuă.
Aluzia era clară. În Xincao, vegetația era atât de deasă încât rădăcinile spărgeau pereții caselor, iar la ploi, zidurile se surpau. Trecuseră ani întregi de batjocuri din partea celorlalte cetăți, iar acum Zuo Ping o primea și de la o cetate inferioară.
Roșu de furie, își chemă energia, gata să-l înfrunte.
Publicul se ridică entuziasmat. Cetatea Muxing fusese prea multă vreme umilită. Să-l vadă pe Ji Bozai ridicându-le fruntea era ca un vis. Toți își doreau să sară și ei pe Zuo Ping.
Chiar și Xiuyun era cu ochii mari, dar când se întoarse spre Ming Yi, o găsi adormită.
— Ce-i cu tine?! o zgâlțâi. — S-a pornit lupta! Nu vrei să vezi?
Ming Yi își frecă ochii somnoroasă.
— N-am dormit bine în șopron… Ce să văd? Ji Bozai are energie Yuan neagră pură. Îl termină pe Zuo Ping în mai puțin de douăzeci de mișcări.
Xiuyun dădu ochii peste cap. O fată de la sat, care habar n-are de arte marțiale… și totuși vorbește ca un expert. Zuo Ping era teribil de puternic, învinsese chiar și fostul moștenitor. Chiar dacă Ji Bozai era bun, s-o spună așa, că-l învinge în douăzeci de mișcări? Asta era prea de tot.
