Gao Qiumin se întoarse în încăperile sale, cu chipul rece ca gheața. Cu mare trudă își înăbuși furia arzătoare din piept, știind că, aflându-se în Cetatea Yongxue, nu putea și nici nu îndrăznea să-și dezvăluie simțămintele.
— Qiumin! — Un strigăt aspru și cunoscut o făcu pe Gao Qiumin să încremenească. Își opri pașii și privi cu teamă către Su Ningzhen, care ședea în apropiere.
Crescând-o pe Gao Qiumin vreme de mulți ani, Su Ningzhen îi cunoștea firea ca pe propriile palme. Văzu numaidecât că ceva nu era în regulă. Cu glas sever, rosti:
— Oare nu ți-a spus maestrul tău că cei care urmează Calea trebuie să se ferească de grabă și să nu-și lase simțămintele la vedere?
Gao Qiumin își strânse buzele și își plecă ochii, ascunzându-și amărăciunea, și murmură:
— Această ucenică își recunoaște greșeala.
Su Ningzhen știa prea bine că această mărturisire nu era sinceră. Simțind o oarecare exasperare, își încruntă sprâncenele, cercetând-o pe Gao Qiumin.
— Te-ai născut cu nouă orificii, și deși înzestrarea ta nu se ridică la nivelul Maestrului Sectei Xie, o întrece cu mult pe cea a muritorilor de rând. Cum se face că, după ani de cultivare, abia ai atins stadiul Nucleului de Aur? Te-ai gândit vreodată la aceasta? Porți povara grea a renașterii Conacului Mingyue. Cum poți fi atât de mulțumită de tine și să-ți neglijezi strădaniile?
Chipul lui Gao Qiumin păli, neîndrăznind să răspundă.
Văzând sudoare rece pe fruntea ei, Su Ningzhen își dădu seama că vorbele sale fuseseră prea aspre. Privind-o pe Gao Qiumin, își aminti de sora sa geamănă, pierdută de timpuriu, și inima i se înmuie. Scoase un oftat abia perceptibil, iar tonul îi deveni mai blând:
— Când ai intrat, erai copleșită de mânie. Ce s-a întâmplat?
Gao Qiumin ezită o clipă, apoi răspunse:
— Această ucenică a simțit mai devreme, în grădină, o urmă fugace de energie demonică și a dorit să cerceteze. Însă am zărit-o pe verișoara Stăpânului Conacului de Sud, singură în grădină.
Sprâncenele lui Su Ningzhen se încruntară, iar în minte îi apăru chipul acelei femei de o frumusețe de neuitat.
— Temându-mă ca un demon să nu-i facă rău, i-am cerut să-mi arate punga de depozitare pentru a o verifica. Dar, în mod neașteptat, m-a acuzat pe nedrept că am atacat-o, în fața Maestrului Sectei Xie! — spuse Gao Qiumin cu indignare.
Su Ningzhen o privi cu răceală, fără intenția de a-i dezvălui gelozia.
— Ieri, după căderea nopții, ai părăsit încăperile. Presupun că te-ai dus să-l vezi pe Maestrul Sectei Xie.
Auzind aceasta, chipul lui Gao Qiumin se înroși. Încuviință încet și spuse:
— Această ucenică a mers, dar… Stăpânul Conacului de Sud și Domnișoara Ling erau și ei acolo, așa că m-am întors.
O umbră de îndoială trecu prin mintea lui Su Ningzhen — Maestrul Sectei Xie nu era omul care să se lase pradă frumuseții, dar părea să o trateze pe Domnișoara Ling cu o oarecare deosebire.
— Maestră, nu e că această ucenică ar nutri gelozie, dar… mereu simt că e ceva ciudat cu acea Domnișoară Ling — spuse Gao Qiumin ezitând. — Mereu mi se pare că… am mai întâlnit-o.
La început, crezuse că senzația de familiaritate venea din asemănarea dintre ele, dar, după ce chibzuise îndelung, nu părea să fie așa.
— Qiumin, e doar o muritoare obișnuită. Nu trebuie să-ți bați capul cu ea — spuse Su Ningzhen cu indiferență. — Neputând cultiva, nu e mai mult decât o furnică. Chiar dacă posedă o frumusețe fără egal, chiar dacă Maestrul Sectei Xie ar avea simțăminte pentru ea, viața unui muritor e de doar optzeci de ani, iar floarea tinereții e și mai scurtă. Cât timp poate să se bucure de gloria ei? Nu e decât o plăcere trecătoare. Tu ar trebui să te concentrezi pe cultivare. Odată ce vei atinge tărâmul Fashen, vei rămâne tânără vreme de o mie de ani. Mai mult, Maestrul Sectei Xie a atins culmea Căii la o vârstă fragedă, privind de sus asupra celor șase tărâmuri. Cum ar putea fi el unul care se lasă pradă iubirii și dorinței? Tovarășa de Calea de care are nevoie este o femeie de același tărâm și cu aceeași minte.
Cu îndrumarea lui Su Ningzhen, mare parte din amărăciunea din inima lui Gao Qiumin se risipi. Adevărat, apa curgătoare nu se luptă pentru întâietate, ci pentru statornicie. Ea și Maestrul Sectei Xie aparțineau aceleiași lumi, în timp ce muritorii, cu vieți scurte, erau doar efemeri ca floarea de epifilum.
Văzând ochii lui Gao Qiumin luminându-se, Su Ningzhen continuă:
— Totuși, trebuie să înțelegi un lucru: cultivatorii nu se pot încurca în iubire, ură și simțăminte. Altfel, chiar și un maestru Fashen ar pieri în mâinile demonilor și monștrilor.
Gao Qiumin nu se putu abține să murmure:
— Maestră, oare nu urâți și dumneavoastră demonii și monștrii până la extrem…
— Asta pentru că am o vrajbă de neîmpăcat cu ei! — Su Ningzhen ridică brusc glasul, speriind-o pe Gao Qiumin. Aceasta privi ochii injectați de sânge și venele pulsând pe tâmplele lui Su Ningzhen, făcând instinctiv un pas înapoi, cuprinsă de șoc și teamă.
— Maestră…
Su Ningzhen trase adânc aer în piept, înăbușindu-și demonii interiori. După o clipă, spuse cu răceală:
— Printre demoni, există trei Zei Demoni a căror putere e comparabilă cu cea a maeștrilor Fashen. Metodele lor sunt insidioase și fantomatice. Ei excelează în manipularea inimilor și stârnirea demonilor interiori. Dacă nutrești gânduri de lăcomie, mânie sau amăgire, poți deveni marioneta lor.
— Dar Maestrul Sectei Xie, de unul singur, a rănit grav cei trei Zei Demoni și chiar pe Domnul Demon — nu se putu abține Gao Qiumin să-și arate admirația.
— Asta pentru că au fost prinși într-o ambuscadă în Formația Celor Zece Mii de Nemuritori, care suprimă mult rasa demonilor. Nu și-au putut folosi decât mai puțin de jumătate din puterea lor inițială — explică Su Ningzhen. — Totuși, există un alt motiv important pentru care Maestrul Sectei Xie a putut învinge Domnul Demon și cei trei Zei Demoni: el nu are demoni interiori, nici gânduri de lăcomie, mânie sau amăgire. Qiumin, asta trebuie să cultivi.
Gao Qiumin spuse cu respect:
— Da, această ucenică înțelege.
Su Ningzhen își mută privirea de la Gao Qiumin, chibzuind în taină care dintre cele cinci mari secte nemuritoare devenise trădătoare. Oare cineva cedase demonilor interiori și era controlat de rasa demonilor?
— Demonii sunt un soi de ființe malefice extrem de greu de ucis — spuse un bătrân cu părul și barba albe, dar cu tenul rumen. Purta o robă cenușie de cânepă, iar zâmbetul său binevoitor inspira apropiere. — Ei se nasc din gândurile rele ale inimilor omenești. Când se adună într-un loc, iau formă fizică. Dar nu au sânge sau carne, nici slăbiciuni. Chiar dacă sunt zdrobiți în fum și risipiți, se vor întoarce în cele din urmă în Marea Vidului. Nu le ia decât ceva timp să se reconstituie.
— Venerabile Un Gând, din cele spuse de dumneavoastră, se pare că rasa demonilor nu poate fi eradicată complet? — Nan Xuyue își încruntă sprâncenele fără să vrea.
— Cultivatorii de acum mii de ani așa credeau, de aceea au ridicat Formația Celor Zece Mii de Nemuritori pentru a pecetlui tărâmul demonilor. Formația e anume creată împotriva rasei demonilor — cu cât energia demonică e mai puternică, cu atât suprimarea e mai mare. Astfel, demonii de rang înalt cu greu pot părăsi formația, în timp ce unii soldați demoni cu inteligență scăzută pot scăpa din ea. Noi, rătăcitorii Templului Xuantian, străbatem lumea, eliminând demoni și protejând Calea. Curățăm acești soldați demoni. Deși rasa demonilor nu poate fi eradicată complet, după ce se întorc în vid, le ia ani sau chiar sute de ani să se reconstituie. Aceasta e pacea pe care am câștigat-o pentru poporul tărâmului muritor. Atâta timp cât acționăm, vor fi roade.
Nan Xuyue se ridică respectuos și se înclină către Venerabilul Un Gând:
— Dreptatea Venerabilului este demnă de admirație.
Venerabilul Un Gând zâmbi și returnă gestul:
— Facem ce putem cu puterea pe care o avem. Când fostul Stăpân al Conacului de Sud era în viață, a ucis nenumărați demoni, aducând binefacere milioanelor. Acum, actualul Stăpân al Conacului de Sud se descurcă bine, nepătând renumele tatălui său.
— Am auzit că Alianța Nemuritorilor intenționează să atace tărâmul demonilor. Dacă există vreun mod în care Conacul Muntelui Yunxiu poate ajuta, vă rog să nu ezitați să ne spuneți. Conacul Muntelui Yunxiu nu se va sustrage datoriei — spuse Nan Xuyue.
Venerabilul Un Gând răspunse:
— E rar și lăudabil că Stăpânul Conacului de Sud are astfel de intenții. Totuși, atacarea tărâmului demonilor nu e o sarcină ușoară. După trecerea prin Formația Celor Zece Mii de Nemuritori, mai sunt trei sute de formații defensive mari ridicate de tărâmul demonilor. Sunt ca niște navete de argint, încrucișate și interconectate, cu capcane mortale la fiecare pas. Se numește Formația Demonului Suoluo și e extrem de eficientă împotriva rasei umane.
Nan Xuyue chibzui:
— Formația Celor Zece Mii de Nemuritori e anume împotriva rasei demonilor, iar Formația Demonului Suoluo e anume împotriva rasei umane. Nu înseamnă asta că rasa fiarelor poate veni și pleca după bunul plac?
Venerabilul Un Gând încuviință:
— Așa este. Aceste două formații au cel mai mic efect asupra rasei fiarelor. Rasa fiarelor poate călători între cele două tărâmuri cu un cost minim. De aceea, atât rasa umană, cât și rasa demonilor, râvnesc la sprijinul rasei fiarelor. În prezent, în Alianța Nemuritorilor sunt mulți cultivatori oaspeți din rasa fiarelor, cu peste zece mii de fiare bune înregistrate în Departamentul de Inspecție a Fiarelor.
Pentru rasa fiarelor, tărâmul uman e locul preferat de trai. Totuși, semi-demonii nu pot absorbi energie spirituală pentru a cultiva, ci doar energie demonică. Astfel, marea majoritate a semi-demonilor aleg în cele din urmă să intre în tărâmul demonilor și să se alieze cu Marele Preot Sang Qi și rasa demonilor.
Rasa demonilor are o inteligență scăzută, dar cu ajutorul semi-demonilor, devin ca tigrii cu aripi, reprezentând o amenințare și mai mare pentru rasa noastră umană. — Venerabilul Un Gând oftă, continuând: — Acum șapte ani, Conacul Mingyue a fost masacrat de Sang Qi, care a condus o armată de demoni și monștri. Demonii de nivel scăzut nu sunt de temut singuri, căci lipsa lor de inteligență îi face ușor de înfruntat, dar dacă au un creier care îi dirijează, devin o forță de ucidere imprevizibilă.
— Am auzit că Marele Preot Sang Qi e o fiară de mare inteligență, cu nenumărate tertipuri. Ambuscada din Formația Celor Zece Mii de Nemuritori a fost opera lui — întrebă Nan Xuyue. — Venerabile, ați încrucișat vreodată sabia cu Sang Qi?
Venerabilul Un Gând clătină din cap:
— Sang Qi trăiește retras și conduce din umbră. Puțini îi cunosc adevărata putere. Totuși, Maestrul Sectei Xie s-a luptat recent cu el în Formația Celor Zece Mii de Nemuritori, deci ar trebui să aibă o oarecare înțelegere despre el.
Mu Xuanling zăcea leneș pe canapea, sprijinindu-și bărbia în mâini, privind spre Xie Xuecen din fața ei.
Xie Xuecen tocmai își încheiase cultivarea zilnică a sabiei, respirația sa rămânând egală și statornică. Deși aperturile divine nu i se vindecaseră încă, rănile i se tămăduiau cu o iuțeală uimitoare, lăsând doar cicatrici palide. Probabil în câteva zile aveau să se vindece complet. De când se întorsese în Cetatea Yongxue, nu se odihnise o clipă, fie meditând și cultivând, fie plănuind atacul asupra tărâmului demonilor. Abia întors în încăperi, primise câteva mesaje urgente care raportau activități neobișnuite lângă Formația Celor Zece Mii de Nemuritori, la Muntele Liangjieshi.
Ochii negri și strălucitori ai lui Mu Xuanling îl cercetară pe Xie Xuecen de sus până jos, privirea ei arzătoare părând să-l străpungă, oprindu-se în cele din urmă pe buzele sale subțiri.
Ca și cum n-ar fi făcut nimic, dar parcă ar fi făcut totul.
— Xie Xuecen, ce părere ai despre puterea maestrului meu? — Mu Xuanling se forță să-și mute atenția, nevrând să devină sclava dorinței.
Xie Xuecen răsuflă ușurat în taină și spuse serios:
— În acea zi, în formație, Sang Qi nu și-a folosit întreaga putere.
Ochii lui Mu Xuanling sclipiră ușor, chibzuind:
— Deci s-a reținut…
— Așadar? — Xie Xuecen observă tonul neobișnuit din vorbele ei și întrebă: — Ai simțit și tu ceva?
Mu Xuanling își acoperi fața, necăjită, încruntându-se:
— N-am nicio afinitate pentru rasa demonilor și i-aș putea trăda fără ezitare, dar maestrul…
Xie Xuecen își feri privirea și spuse:
— Îți înțeleg greutatea. Dacă nu vrei să vorbești, n-am să te forțez.
La urma urmei, Sang Qi era maestrul ei, o persoană apropiată. Aveau o legătură de maestru și ucenic.
Mu Xuanling nu observă emoția neobișnuită din tonul lui Xie Xuecen. Își aminti ochii argintii și reci ai lui Sang Qi, și un val de teamă o cuprinse, făcând-o să se înfioare. Chiar și după ani de conviețuire și învățăturile sale atente, Mu Xuanling înțelegea că între ei exista doar numele de maestru și ucenic, fără adevărate simțăminte.
Lipsa de emoție a lui Xie Xuecen era o mare iubire care nu favoriza pe nimeni, în timp ce lipsa de emoție a lui Sang Qi era o totală detașare de această lume, ba chiar nutrea ură.
— Nu-l înțeleg pe maestru. În afară de a mă învăța, nu-mi vorbește mult — ochii lui Mu Xuanling sclipiră ușor. — A intrat în izolare pentru a se vindeca după ce s-a întors din Formația Celor Zece Mii de Nemuritori, dar simt că rănile lui nu sunt grave.
Xie Xuecen încuviință și spuse:
— Formația nu-l constrânge mult. Domnul Demon și cei trei Zei Demoni și-au dat toată silința, în timp ce el doar asista din umbră.
Xie Xuecen avea o vagă bănuială că, dacă Sang Qi și-ar fi folosit întreaga putere, poate că n-ar fi supraviețuit.
— Nimeni nu poate ghici ce gândește maestrul — Mu Xuanling se încruntă. — Dar mereu simt că lucrurile nu sunt atât de simple. Mai ai două zile până îți recapeți puterea. Trebuie să fii extrem de atent în acest timp.
— Nu e ușor să-mi faci rău în Cetatea Yongxue — spuse Xie Xuecen calm.
Mu Xuanling spuse:
— Trădătorul încă nu a făcut nicio mișcare.
Xie Xuecen privi cerul și spuse:
— Curând.
Ce plănuia Sang Qi cu astfel de scheme elaborate? Poate că adevărul avea să fie dezvăluit în curând.
În vastul Palat Zhushen, flăcările verde-pădure nu luminau fiecare colț al sălii goale. Pe tronul rece și impunător ședea un bărbat înalt, învăluit într-o robă neagră.
— Salutări, Mare Preot! — Doi Zei Demoni își puseră mâinile pe piept și își plecară capetele în semn de respect.
Ochii argintii și reci ai lui Sang Qi trecură peste cei doi Zei Demoni de dedesubt, și spuse cu glas slab:
— Unde e Demonul Dorinței?
— Proiecția Demonului Dorinței a fost distrusă, și e grav rănit. Încă se află în izolare — spuse Demonul Războiului. Avea fața verde, colți, coarne aurii și ochi roșii, semănând cu un spirit malefic. Cu o înălțime de nouă picioare, era o priveliște înspăimântătoare.
— S-a supraestimat — Sang Qi închise ochii pentru o clipă. — Xie Xuecen e cel dintâi cultivator al sabiei al rasei umane. Chiar și rănit, nu e unul pe care o simplă proiecție îl poate înfrunta. Odată ce a aflat unde se află adversarul, ar fi trebuit să raporteze imediat, nu să caute glorie cu nesăbuință.
— Demonul Dorinței e cel mai prost și mai slab, dar nu recunoaște — Demonul Amăgirii chicoti. Comparat cu înălțimea Demonului Războiului, Demonul Amăgirii era ca un pitic. Avea mărimea unui copil uman de șapte sau opt ani, cu fața rotundă și trăsături ce păreau copilărești, dar cu riduri. Avea un smoc de păr legat în vârful capului, arătând destul de ridicol.
— Până ce Domnul Demon iese din izolare, veți urma fiecare poruncă a mea — spuse Sang Qi.
Demonul Războiului și Demonul Amăgirii își plecară capetele la unison și răspunseră:
— Cum porunciți.
— Piesele din Alianța Nemuritorilor au găsit deja pasajul pentru a activa Formația Celor Zece Mii de Nemuritori, dar acest pasaj se va închide în zece respirații. Odată ce plecați, fie că reușiți, fie că eșuați, nu e nevoie să vă întoarceți în Tărâmul Demonilor — continuă Sang Qi.
Cei doi demoni se opriră, nedumeriți.
— Atunci unde vom merge? — întrebară.
Sang Qi zâmbi, zâmbetul său fiind rece și crud.
— Să aducem haos în tărâmul uman. Ce poate fi mai plăcut?
Cei doi demoni înțeleseră — puteau face ravagii după bunul plac în lumea umană!
Spre deosebire de acel neghiob, Demonul Dorinței, ei coborau în formele lor adevărate. În formele lor adevărate, Avatarurile Legii obișnuite nu-i puteau ucide!
— Hahaha! — Demonul Războiului râse din rărunchi, zguduind întregul palat. — Abia aștept!
— Totuși, înainte de asta, trebuie să acționați după îndrumările mele — spuse Sang Qi, ridicând ușor mâna. Două scoici de comunicare zburară către cei doi demoni. — Aceste scoici conțin o formație de transmitere a sunetului; vă voi ghida pas cu pas ce să faceți.
Demonul Obsesiei întrebă:
— Mare Preot, nu veți veni cu noi?
Sang Qi chicoti încet, o lumină ciudată sclipind în ochii săi argintii.
— Am propriile mele planuri.
