Auzind asta, toți se îndepărtară imediat de Han Yan, ca și cum ar fi purtat ciuma. Ji Lan și Shu Hong priveau rece, fără a spune un cuvânt. Wei Rufeng îi aruncă lui Han Yan o privire complicată – era printre cei care se retrăseseră.
În acel moment, se simțea oarecum ușurat. Dacă Han Yan aducea nenorocire soțului și s-ar fi căsătorit cu ea, el, Wei Rufeng, ar fi fost cel nefericit. Gândindu-se la soarta posibilă a lui Fu Yunxi, Wei Rufeng simți o urmă de schadenfreude.
Zhuang Shiyang era atât speriat, cât și furios. Nu o plăcuse niciodată pe Han Yan, iar acum să afle că aducea nenorocire tatălui! Nu era de mirare că totul mergea prost pentru el – avea o astfel de persoană nefastă care îl afecta. Gândind asta, simți un dezgust intens față de Han Yan, dorindu-și să moară imediat.
Han Yan observa rece reacțiile tuturor. Oamenii erau mereu așa, crezând inexplicabil cuvintele altora, mai ales pe cele răutăcioase, ca și cum le-ar fi văzut cu ochii lor. Cei care puteau fi prietenoși în zile obișnuite te-ar da la o parte fără ezitare odată ce descopereau că nu le mai poți oferi ce vor sau că le-ai putea dăuna intereselor. Ce egoism, ce răceală.
Zâmbi brusc și întrebă:
— Maestre Daoist, e adevărat ce spui?
Tocmai când Jing Xu era pe cale să vorbească, un țipăt brusc erupse din cameră:
— Plecați! Spirite malefice! Plecați!
Vocea era a Concubinei Mei. Vocea ei era ascuțită și pătrunzătoare, ca și cum ar fi văzut ceva înspăimântător. Chiar și în plină zi, trimitea fiori tuturor. Totuși, cu cât era mai înspăimântător, cu atât oamenii voiau să rămână și să descopere ce provoca tulburarea.
Marea Doamnă Zhou se uită la Jing Xu și spuse:
— Maestre Daoist… asta…
Doamna Zhou păși și ea înainte:
— Maestre Daoist, aveți o cale să alungați aceste spirite malefice?
— Da, da, da. — Zhuang Shiyang avea acum încredere deplină în Jing Xu. Simpla gândire la spirite malefice în gospodăria sa îl făcea extrem de neliniștit. Spera doar să exorcizeze toate spiritele malefice din gospodărie, uitând momentan de Han Yan.
Jing Xu închise ochii, făcu niște calcule cu degetele, apoi îi deschise brusc și spuse:
— Acest biet preot a calculat că această calamitate a fost în întregime cauzată de acțiuni umane. Cineva din gospodărie a efectuat ritualuri de invocare a răului, de aceea doamna a fost vătămată de energia malefică.
— Vrea Maestrul Daoist să spună că cineva a vătămat intenționat Concubina Mei? — întrebă urgent Marea Doamnă Zhou. — Cine e?
Jing Xu clătină din cap:
— Acest biet preot nu știe, doar că e în gospodărie.
— E destul de simplu, — spuse Doamna Zhou încet. — Putem căuta.
— Excelent, — spuse Jing Xu. — Obiectul malefic trebuie să fie destul de vizibil, recunoscibil dintr-o privire.
Prințul al Șaptelea, care urmărea spectacolul, zâmbi brusc:
— Veniți, căutați fiecare cameră din gospodăria Zhuang, nu ratați niciun colț.
Pe când gărzile răspundeau și începeau să se miște, Han Yan ridică brusc mâna:
— Așteptați.
Prințul al Șaptelea își miji ochii:
— Ce mai are de spus Domnița Zhuang?
Han Yan zâmbi ușor:
— Înălțimea Voastră e cât se poate de nobilă, dar mă tem că oamenii voștri ar putea să nu fie de ajuns pentru sarcina de astăzi. — Bătu din palme, și o figură asemănătoare unei gărzi apăru brusc lângă ea:
— Mu Yan, găsește niște oameni să caute împreună cu oamenii Înălțimii Sale. Asigură-te că nu ratezi niciun colț. — Mu Yan era o gardă secretă, și pentru că avea încrederea lui Fu Yunxi, putea comanda unele dintre gărzile subterane, lucru pe care Han Yan îl știa.
— A Patra Domniță, acesta e… — începu Marea Doamnă Zhou întrebătoare. Această persoană apărută brusc era în afara calculelor ei, ceea ce o făcea oarecum agitată.
— Ah, Mu Yan, — Han Yan aruncă o privire spre Marea Doamnă Zhou, întâlnind ochii oarecum întunecați ai Prințului al Șaptelea, și spuse lent:
— După tentativa de asasinat, Înălțimea Sa s-a temut pentru siguranța mea și mi-a asignat special gărzile sale secrete, împreună cu câțiva gardieni pentru protecție. — Își ridică bărbia, întorcându-se spre Jing Xu, care era oarecum înțepenit:
— Nu vă îngrijorați, Maestre Daoist. Aceste gărzi sunt special antrenate. Oamenii Înălțimii Sale sunt întotdeauna minuțioși și nu vor rata niciun colț. Cei cu motive ascunse vor fi cu siguranță prinși.
Jing Xu zâmbi slugarnic:
— Da, da.
Han Yan avea încredere deplină în munca lui Mu Yan. Nu ar crede dacă oamenii Prințului al Șaptelea ar căuta singuri – nu-i putea da nici măcar o șansă de a sabota lucrurile. Expresia Prințului al Șaptelea se întunecă, probabil pentru că nu se așteptase ca Han Yan să folosească această metodă pentru a-i spune direct: „Nu am încredere în tine, așa că am nevoie de oamenii mei ca martori.” Era prea arogant, arătând prea puțin respect față de el ca Prinț al Șaptelea. Prințul al Șaptelea nu fusese tratat niciodată astfel și simțea firește o furie intensă.
Zhuang Yushan se încruntă ușor, simțind o neliniște inexplicabilă dintr-un motiv oarecare, dar după ce văzu expresia Doamnei Zhou, se relaxă din nou.
Marea Doamnă Zhou observase expresia lui Han Yan tot timpul. Văzând-o pe Han Yan stând liniștită în loc, cu un zâmbet calm și corespunzător, și chiar Ji Lan și Shu Hong lângă ea complet compuse, fără urmă de panică, simți o urmă de neliniște. Dar Han Yan nu ar fi trebuit să știe despre asta, nu-i așa? Nici ea nu se așteptase ca lucrurile să se dezvolte astfel. Ea, Doamna Zhou și Concubina Mei aveau fiecare planurile lor și ascunseseră părți ale intrigilor lor. Dacă nici cei care puseseră la cale această capcană nu puteau controla totul, cum ar fi știut această străină? Sau putea oare să aibă vreo cale de a întoarce lucrurile?
Timpul trecea liniștit. Curând, servitorii care căutau se întoarseră:
— Am găsit asta.
Garda principală ridică ce găsiseră, și toți vedeau acum că era un pachet de pânză roșie, umflat cu conținut necunoscut. Doamna Zhou era încântată, dar își păstră expresia:
— Repede, lăsați-l pe Maestrul Daoist să vadă dacă asta e sursa răului.
Tocmai când garda era pe cale să vorbească, Han Yan îl opri. Jing Xu luă pachetul și îl privi, declarând încrezător:
— Acest biet preot e sigur că spiritele malefice au fost atrase de ce e în acest pachet.
— Maestrul Daoist are cu adevărat o perspicacitate remarcabilă, — zâmbi Han Yan. — Poți spune ce e înăuntru fără să-l deschizi măcar. Sunt impresionată.
Jing Xu tuși ușor:
— Acest biet preot a văzut și a supus multe obiecte malefice. Domnița nu știe, dar obiectele malefice emană o energie răuvoitoare pe care acest preot o poate simți doar fiind în preajma lor.
Han Yan scoase un râs:
— Serios? De ce nu-l deschidem să vedem?
Doamna Zhou văzu că Han Yan păstra în continuare o atitudine complet nepăsătoare, ceea ce o enerva. Dar gândindu-se cum va vedea curând că Han Yan nu se va putea apăra, se simți extrem de mulțumită și îl îndemnă pe Jing Xu să-l deschidă:
— Maestre Daoist, de ce nu vedem ce e înăuntru?
Jing Xu întinse mâna să-l deschidă, și tocmai când o mână era pe cale să apuce ce era în pachet, mișcarea lui se opri brusc. Han Yan zâmbi ușor:
— De ce s-a oprit Maestrul Daoist?
— Asta… asta… — Jing Xu se holbă cu ochii mari la conținutul pachetului fără să vorbească. Reacția lui stârni imediat curiozitatea tuturor. Doamna Zhou nu se așteptase ca Jing Xu să reacționeze astfel și întrebă neliniștită:
— Maestre Daoist, de ce v-ați oprit?
