— Alteța Voastră și Prințesa Consort formează cu adevărat un cuplu iubitor. — Zhuo Qi zâmbi în timp ce păși înainte, privirea sa căzând asupra lui Han Yan. — Dacă n-ar fi deja Prințesa Consort… — Înainte să poată termina, tonul său frivol îl nemulțumise deja pe Fu Yunxi.
— Nimeni nu îndrăznește să atingă Prințesa Consort a acestui Prinț, — spuse el rece. — Odată ce o fac, e moarte fără milă.
Irina îl apucă de mână pe Zhuo Qi:
— Frate, să plecăm. Din moment ce sunt atât de aroganți, să-i facem să se supună de bunăvoie când pierd, apoi îi putem pedepsi după bunul plac.
Zhuo Qi zâmbi răutăcios:
— Într-adevăr. — Îi făcu cu ochiul lui Han Yan:
— Prințesă Consort, despre ce am spus înainte — dacă vrei să-ți răsplătesc bunătatea cu trupul meu, cu siguranță o voi face.
Fața lui Fu Yunxi se întunecă și mai mult, iar Irina strigă către Fu Yunxi:
— Această Prințesă își ține cuvântul. Fu Yunxi, vei deveni soțul meu!
După ce vorbiră, cei doi își folosiră abilitățile de levitație pentru a dispărea din vederea lui Han Yan. Fu Yunxi privi rece în direcția în care plecaseră, fără a-i urmări. Observă că Han Yan de lângă el era neobișnuit de tăcută și o privi în jos, confuz.
Fața lui Han Yan era lipsită de expresie, dar inima îi clocotea ca valurile unei furtuni. Întrebă încet:
— Ea… e o prințesă? — O bănuială sumbră îi răsări în inimă.
Fu Yunxi răspunse:
— Prințesa Rongului de Vest, Irina.
Palmele lui Han Yan deveniră reci.
În viața ei anterioară, Fu Yunxi se căsătorise cu această Prințesă a Rongului de Vest. La acea vreme, Fu Yunxi fusese grav bolnav, iar doar prințesa avea o cale să-l salveze. Când Irina și emisarii ei ajunseseră în Da Zong, ea se căsătorise în Conacul Prințului Xuan Qing sub pretextul de a aduce noroc. Împăratul, care își adorase fratele de sânge din copilărie, nu avusese de ales atunci și nu-i păsa de multe alte lucruri când Irina avea o soluție. Cine ar fi știut că, după o jumătate de an de căsătorie, boala lui Fu Yunxi se ameliorase treptat? Oamenii spuneau că era norocul adus de Prințesa Rongului de Vest.
În viața ei anterioară, Han Yan nu întâlnise niciodată această prințesă. Deși bănuise identitatea ei cu câteva momente în urmă, crezuse doar că era o domniță care îl admira pe Fu Yunxi. Nu se așteptase la acea declarație finală — ceea ce părea doar un strigăt capricios îi tăiase respirația lui Han Yan!
Această Prințesă a Rongului de Vest apăruse din nou!
Fusese neglijentă. Drumul în această viață fusese relativ lin până acum, și uitase de criza potențială care o aștepta. Devenise Prințesa Consort a Prințului Xuan Qing, dar uitase că mai exista o Prințesă a Rongului de Vest!
Fu Yunxi observă tăcerea ei de când auzise titlul „Prințesa Rongului de Vest”, expresia ei schimbându-se imprevizibil. De obicei era calmă, dar în acest moment, părea să simtă o ușoară panică în inima ei. După o pauză, întinse mâna și îi mângâie capul lui Han Yan:
— Nu-ți fie frică.
Han Yan râse amar în sinea ei. Nu se temea de această Prințesă a Rongului de Vest. Dar dacă lucrurile urmau cursul vieții ei anterioare, Fu Yunxi avea să cadă curând grav bolnav, iar căsătoria ei cu el ar întâmpina complicații. Ce boală… contractase? Gândindu-se cum o persoană atât de magnifică ar deveni treptat slăbită și istovită, Han Yan nu putea descrie sentimentul din inima ei. Dacă el cădea cu adevărat bolnav, și doar Prințesa Rongului de Vest îl putea salva, chiar și Împăratul ar decreta probabil personal căsătoria lor.
Și ea? Ar fi dispusă să-l cedeze pe Fu Yunxi altcuiva, privind cum o altă femeie devine Prințesa lui Consort?
Privirea lui Han Yan deveni oarecum melancolică.
Poate simțind schimbarea ei de dispoziție, Fu Yunxi aduse calul, indicând că o va duce înapoi la conac. Amândoi tăcură pe tot parcursul drumului. Sprijinindu-se de pieptul cald din spatele ei, simțind respirația caldă a lui Fu Yunxi lângă ureche, inima i se mișcă, și spuse:
— Alteța Voastră trebuie să fie prudentă în orice moment.
Fu Yunxi nu înțelese de ce ar spune asta, dar după o clipă de tăcere, răspunse cu un „Mm”. Apoi Han Yan continuă:
— Nici măcar cei apropiați nu pot fi pe deplin de încredere. Mâncarea și băutura nu ar trebui lăsate în grija altora.
Dacă boala gravă a lui Fu Yunxi fusese cauzată de Prințesa Rongului de Vest, firește că ea ar fi putut-o vindeca. Han Yan se gândi că, dacă voiau să evite îmbolnăvirea lui, ar trebui să evite posibilitățile care ar putea duce la asta. Mâncarea era cel mai simplu mod de a fi otrăvit — dacă erau atenți, poate ar putea preveni ce s-a întâmplat în viitor.
Intrigile și comploturile le putea evita, le putea anticipa, contracara sau returna inamicilor fără o undă. Dar viața, moartea, vârsta și boala erau încercări predestinate ale lumii muritoare — inevitabile și necunoscute.
Fu Yunxi nu răspunse la vorbele ei, întrebând doar:
— Ce e cu tine?
Comportamentul lui Han Yan fusese prea neobișnuit pe tot parcursul drumului, trezind chiar și suspiciuni în el. Ar fi trebuit să fie prima dată când o întâlnea pe Irina, dar când aflase că Irina era Prințesa Rongului de Vest, expresia ei șocată sugera că ceva se întâmplase. Oare… o cunoștea pe Irina?
Cum ar putea o domniță adăpostită dintr-o familie nobiliară să aibă vreo legătură cu Prințesa Rongului de Vest? Ca să nu mai vorbim de marea distanță dintre cele două țări — chiar și el o întâlnise pe Irina doar o dată pe câmpul de luptă. Han Yan nu părăsise niciodată cetatea, iar Irina nu venise niciodată în Da Zong înainte. Puțini oameni auziseră măcar titlul „Prințesa Rongului de Vest”. Totuși, expresia lui Han Yan îi spunea că o cunoștea pe Irina.
Nu se putu abține să nu vrea să investigheze. Han Yan părea la fel ca alte domnițe din cetate, cu excepția calmului și compunerii ei alarmante, și a vicleniei dincolo de anii ei. Cu cât te apropiai de ea, cu atât devenea mai misterioasă. Uneori, chiar simțea că privirea ei era ca a cuiva care văzuse totul, urmărind în tăcere cum evenimentele vechi se desfășoară din nou.
Irina nu o cunoștea pe Han Yan, dar Han Yan o cunoștea pe Irina. Fu Yunxi înțelese că Han Yan nu era cineva care făcea lucruri fără sens. Tot ce făcea avea un scop puternic. Adesea, un pas care părea inexplicabil pava drumul pentru următoarea mișcare. Deci, ce secret exista între ea și Irina?
Han Yan observă privirea lui iscoditoare și zâmbi pentru a o ascunde:
— Doar că acum oamenii din Rongul de Vest au infiltrat Da Zong, cu siguranță și tu, ca prinț, ești în pericol. E mai bine să fii atent în toate.
— Acel bărbat este Prințul Rongului de Vest, — spuse Fu Yunxi.
Han Yan tresări:
— Vrei să spui Zhuo Qi? — După ce vorbi, își dădu seama de greșeală — chemându-l pe acel bărbat pe nume, Fu Yunxi ar ști că deja îl cunoștea. Explică:
— El a fost asasinul care a pătruns în conacul Zhuang în acea noapte.
Fu Yunxi spuse:
— Stai departe de el pe viitor.
Han Yan încuviință:
— De ce au infiltrat oamenii din Rongul de Vest Da Zong? — Dacă erau oameni obișnuiți din Rongul de Vest, asta era una, dar de ce veniseră prințul și prințesa de un statut atât de nobil? Nu puteai să nu le pui la îndoială intențiile.
— Rongul de Vest este în prezent în tulburări civile, — expresia lui Fu Yunxi era severă. — Au fugit în Da Zong atât pentru a scăpa de asasinate, cât și din cauza războiului dintre țările noastre.
Han Yan se încruntă. Actualul conducător al Rongului de Vest era un om numit Tu Er Mu. Să fie oare că el și Zhuo Qi se luptau pentru tron, iar Zhuo Qi era vânat la ordinele lui Tu Er Mu? Asasinii ar fi într-adevăr mai reținuți în Da Zong, nu era de mirare că fugiseră aici. Han Yan își aminti de rănile lui Zhuo Qi din acea noapte și începu să înțeleagă. Dar o altă întrebare apăru — în acea zi, guvernul declarase clar că cineva încercase să-l asasineze pe Împărat.
