Ji Lan privi expresia lui Han Yan:
— Domniță, nu-ți place de Prințul Xuan Qing? Dar e unul dintre cei mai prestigioși din cetate…
Înainte să termine, Han Yan îi aruncă o privire și clătină din cap neajutorată:
— Nu contează dacă îmi place sau nu. Acum că Împăratul a aprobat, trebuie să mă mărit cu el, fie că vreau, fie că nu.
În inima ei era un sentiment de pierdere. Căsătoria ei fusese decisă pur și simplu așa, aparent în grabă, dar fără anticiparea și sfiala pe care le simțise în viața anterioară când se măritase cu Wei Rufeng.
Acea cupă otrăvită îi luase, într-adevăr, multe lucruri.
Shu Hong intră:
— Domniță, totul a fost aranjat de cealaltă parte.
Han Yan se ridică, părând că nu mai poate aștepta nicio clipă:
— Să plecăm din conac acum.
În sfârșit, adevărul despre ce s-a întâmplat în ziua nașterii ei putea ieși la lumină.
Singura slujnică supraviețuitoare se numea A Bi, una dintre slujnicele din zestrea mamei lui Han Yan, doamna Wang. Cea mai remarcabilă abilitate a ei era broderia, iar doamna Wang, fiind cu suflet bun, menținuse o relație armonioasă cu toate slujnicele ei. Totuși, această A Bi fusese alungată din conac chiar în noaptea nașterii lui Han Yan, și, în ciuda loialității ei, nici măcar nu apucase să vadă nou-născuta domniță.
Han Yan mergea în trăsură, tăcută pe tot parcursul drumului. Deși inima îi bătea de emoție, își păstra rațiunea pentru a rămâne lucidă. Nu putea acționa impulsiv, altfel și-ar fi pierdut judecata. Astăzi, trebuia să se considere o străină, cântărind cu grijă fiecare cuvânt pe care A Bi îl va spune. Chiar dacă era slujnica mamei ei, și Han Yan credea că există circumstanțe ascunse, pentru Han Yan, A Bi era totuși o străină. Dacă nici cei apropiați nu puteau fi de încredere, prea multă încredere în străini putea fi fatală.
Drumul nordic era presărat cu pietre și extrem de accidentat, făcând călătoria cu trăsura destul de grea. După aproximativ o jumătate de oră, ajunseră într-un sat dărăpănat. Ji Lan o ajută pe Han Yan să coboare din trăsură, cu Shu Hong conducând drumul, în timp ce vizitiul aștepta afară. Shu Hong se apropie de ultima casă de lângă drum și bătu la ușă.
Din exterior, era o locuință extrem de degradată, construită cu cărămizi de noroi ieftine, acoperișul acoperit rar cu paie, iar gardul exterior arătând semne de degradare pe termen lung. Inima lui Han Yan se înfioră — părea că A Bi trăia în sărăcie lucie.
După destul de mult timp, ușa se deschise lent. O femeie bătrână, cocoșată, își miji ochii tulburi pentru a-i examina cu grijă.
Ji Lan zâmbi bătrânei:
— Bunico, avem o treabă cu tine.
Bătrâna îi privi cu suspiciune și ezită mult timp înainte de a deschide ușa să-i lase înăuntru.
Interiorul era și mai dărăpănat decât exteriorul, cu murdărie peste tot și pereți sparți care lăsau să pătrundă curenții, oferind puțină protecție împotriva frigului. Masa era lipsită de un picior, iar oala mare din colț era acoperită cu un strat subțire de praf, părând rar folosită.
În plină iarnă, nu era foc în casă, iar patul avea doar o pătură subțire — aceasta era locuința unei persoane bătrâne singuratice. Atenția lui Han Yan fu atrasă de un coș de lângă pat, și când îl ridică, găsi batiste brodate cu măiestrie. Modelele broderiilor erau frumoase, culorile vibrante, iar animalele realiste — o lucrare cu adevărat magistrală.
Han Yan se întoarse și întrebă bătrâna:
— Bunico, cunoști o fată numită A Bi?
La auzul cuvintelor lui Han Yan, corpul femeii tremură, și își ridică lent capul, fața devenindu-i palidă.
Văzând reacția ei, Han Yan zâmbi și spuse:
— O caut din cauza unor chestiuni vechi.
Ji Lan, văzând lipsa de răspuns a bătrânei, păși înainte și declară:
— Știu că tu ești A Bi. Aceasta e fiica Doamnei, Domnița.
Femeia tresări și, în cele din urmă, își ridică capul pentru a o examina atent pe Han Yan. Brusc, căzu în genunchi. Când Han Yan întinse mâna să o ajute să se ridice, femeia scoase sunete neinteligibile „ah ah”, fluturându-și mâinile uscate frenetic.
Han Yan încremeni, privindu-i rapid gura. Văzu că în gura deschisă era un haos confuz — limba îi fusese tăiată de la rădăcină. Era mută!
Shu Hong și Ji Lan nu se așteptaseră nici ele la asta. Han Yan se ghemui și o ajută să se ridice:
— A Bi?
Femeia încuviință repetat.
Han Yan simți o durere în inimă. În timp ce mama ei, doamna Wang, nu trăise bine în acești ani, deseori hărțuită de concubina Mei și altele, Stăpânul Zhuang păstra totuși aparențele și nu le lăsa să-i facă viața prea grea. Deși standardul ei de viață era mai scăzut, era totuși gestionabil. Astfel, mama ei, ca alte doamne nobile, își păstrase înfățișarea. Dar fosta slujnică personală a mamei ei, A Bi, care nu putea fi cu mult diferită ca vârstă de mama ei, îmbătrânise atât de sever încât arăta ca o femeie de șaptezeci sau optzeci de ani.
Viața ei trebuie să fi fost extrem de grea.
Han Yan se gândi o clipă și spuse:
— De vreme ce nu poți vorbi, trebuie doar să gesticulezi. Ji Lan va interpreta înțelesul tău — încuviințează dacă e corect, clatină din cap dacă e greșit.
Femeia încuviință.
Han Yan întrebă:
— Cine ți-a tăiat limba?
Atât Ji Lan, cât și Shu Hong tresăriră. Crezuseră că prima întrebare a lui Han Yan va fi despre originile ei, dar în schimb, întrebase despre limba lui A Bi.
La auzul acestei întrebări, lacrimile se adunară în ochii lui A Bi. Făcu un gest cu mâinile, părând să indice pe cineva într-o poziție ridicată. Ji Lan întrebă:
— Stăpânul?
A Bi încuviință.
Han Yan întrebă:
— De ce ți-a tăiat limba?
A Bi întinse mâna, făcând o mișcare ca și cum ar fi vrut să ia agrafa din capul lui Han Yan. Ji Lan se uită la Han Yan și spuse:
— Ai luat agrafa Doamnei?
A Bi încuviință imediat din nou.
Han Yan spuse cu voce gravă:
— Atunci, care a fost adevăratul motiv?
A Bi se uită brusc la Han Yan, ochii plini de o surprindere neascunsă.
Han Yan continuă:
— Simplul fapt de a lua o agrafă n-ar justifica o pedeapsă atât de severă. Stăpânul trebuie să se fi temut că vei răspândi ceva informații. Bănuiesc că mama trebuie să fi pledat pentru tine în fața lui, altfel n-ai fi pierdut doar limba — probabil n-ai fi rămas în viață. — Expresia ei rămase calmă, ca și cum ar fi văzut prin toate: — Stăpânul voia să te reducă la tăcere complet. Care a fost adevăratul motiv? Ce s-a întâmplat în noaptea în care m-am născut?
A Bi rămase uimită o vreme, apoi începu brusc să se prosterneze disperat către Han Yan. Corpul îi era atât de fragil încât curând apărură pete de sânge pe podea.
Han Yan ignoră asta și spuse rece:
— Refuzul tău de a spune trebuie să fie din cauza unor temeri. Dar pe atunci, mama te considera ca pe o soră și a riscat să-l supere pe Stăpân pentru a-ți cere viața. Nu merită acea viață salvată să faci ceva pentru ea?
Văzând expresia nesigură a lui A Bi, Han Yan continuă:
— Poate nu știi că acum concubinele din conac devin tot mai ambițioase. După ce m-a născut pe mine, mama a avut un fiu — e lumina ochilor ei. Dar acum concubinele vor să-i facă rău fratelui meu mai mic. Din păcate, tata a fost întotdeauna rece cu mine și, prin extensie, arată aceeași indiferență față de fratele meu. Vreau doar să știu de ce mă tratează tata astfel. — O privi pe A Bi cu ochii pătrunzători, vorbind lent și deliberat: — Pentru că nu sunt fiica biologică a Stăpânului?
