Dacă ar fi fost înainte de a intra în această casă nobiliară, afacerea mamei ar fi putut fi cercetată din această perspectivă.
În Sala Armoniei Supreme, o figură imperială îmbrăcată în galben strălucitor trona pe scaunul înalt, în timp ce oficialii civili și militari stăteau cu capetele plecate, fără chestiuni urgente de raportat. Împăratul Xian Zong era astăzi bine dispus, poate datorită veștilor despre o mare victorie la granița de nord-vest, chipul său purtând umbrele unui zâmbet.
— Suntem încântați de victoria de la graniță și plănuim să organizăm curând un banchet de noapte în palat. Ce părere aveți, domnilor?
Jos, toți și-au exprimat acordul. Împăratul nu mai fusese atât de vesel de mult timp. Conflictul din nord-vest, o grijă constantă încă din vremea împăratului precedent, fusese o povară grea, iar această lovitură zdrobitoare dată barbarilor străini merita cu siguranță sărbătorită.
— Yun Xi, a rostit împăratul, privindu-l pe unul dintre bărbații de jos. Generalul Cheng a fost pregătit de mâna ta – când vorbim de merite și recompense, tu meriți primul loc!
În dreapta Marelui Cancelar stătea un tânăr îmbrăcat într-o robă oficială roșu-închis, brodată cu pitoni albi, cizmele sale lustruite având modele aurii întunecate, iar la brâu purta un jad alb, fără alte podoabe. Chipul său frumos nu trăda nicio expresie, ochii negri ca tăciunele erau calmi ca apa, dar ascundeau o urmă de ascuțime. Aflat în centrul sălii mari, emana în mod firesc o aură de noblețe impunătoare, învăluită într-un iz de intenție ucigătoare.
Tânărul și-a plecat capul:
— Acest umil slujitor nu îndrăznește să accepte.
Tonul său nu arăta nicio urmă de teamă, dar împăratul nu s-a supărat pe această aroganță.
— Nu refuza. Plănuim să te răsplătim generos. Văzând că la vârsta ta încă nu ești căsătorit, poate ar trebui să-ți oferim câteva frumuseți. Ce zici?
Tânărul doar și-a împreunat mâinile și a spus rece:
— Acest supus nu are intenția de a se însura.
Împăratul a râs cu poftă, părând să se amuze văzându-l descumpănit. Ceilalți oficiali din Sala Armoniei Supreme afișau expresii variate.
Prințul Wei s-a încruntat, întorcându-se să întâlnească privirea nemulțumită a lui Zhuang Shi Yang. Cei doi și-au schimbat o privire înainte de a-și pleca discret capetele.
Prințul Xuan Qing, Fu Yun Xi, era fratele împăratului din aceeași mamă, legătura dintre ei fiind una neobișnuit de strânsă. Deși se spune că familiile regale sunt cele mai lipsite de inimă, acest dicton nu se aplica acestor frați.
La cei douăzeci și unu de ani ai săi, Fu Yun Xi se remarcase de tânăr. Când barbarii invadaseră Câmpiile Centrale, Prințul Xuan Qing, pe atunci în vârstă de doar paisprezece ani, se oferise voluntar, ignorând opoziția împăratului și făcând un jurământ militar în fața tuturor oficialilor. Îi înfruntase pe dușmani pe câmpul de luptă și câștigase faimă instantanee.
Barbarii se retrăseseră în nord-vest, suferind o înfrângere aproape totală. Generalul Cheng, provenit dintr-o familie de militari și ocupând funcția de general adjunct, formase atunci cu Fu Yun Xi o prietenie pe viață și pe moarte.
Totuși, statutul lui Fu Yun Xi de figură admirată nu se datora doar puterii sau meritelor militare. Ca obiect al adorației tinerelor domnițe din capitală, Fu Yun Xi era un bărbat de o frumusețe rar întâlnită. Un tânăr atât de talentat, versat în literatură și arte marțiale, atrăgea în mod natural mulți admiratori. Din păcate, era indiferent la dragoste, rece în fire și fără nicio femeie alături chiar și la douăzeci de ani – ceea ce dusese la zvonuri pe străzi despre preferințele sale pentru bărbați.
Prințul Wei și Prințul Xuan Qing deveniseră rivali, mai întâi din cauza pozițiilor lor delicate, iar apoi din pricina Generalului Cheng. Mătușa Generalului Cheng se căsătorise cu Prințul Wei, dar murise la naștere la scurt timp după. Ulterior, cele două familii deveniseră dușmane. Afacerile marilor case din capitală erau pline de întorsături. Deși motivul exact nu era cunoscut, când rudele prin alianță deveniseră inamici după moartea acelei femei, cei cu minte pricepeau că trebuiau să existe multe complicații.
Relația dintre Generalul Cheng și Fu Yun Xi era una de maestru și prieten, astfel că el se aliniase în mod natural de partea Generalului Cheng, confirmându-și astfel opoziția față de Prințul Wei. Acum, cu împăratul lăudându-l pe Generalul Cheng și ridicându-l pe Fu Yun Xi, Prințul Wei era, firește, nemulțumit. Și cum Zhuang Shi Yang se alăturase întotdeauna facțiunii Prințului Wei, împărtășea această ranchiună.
Împăratul de pe tron zâmbea, observând în tăcere expresiile tuturor, apoi a mai rostit câteva cuvinte și a ridicat mâna. Un eunuc de lângă el s-a înclinat și a anunțat:
— Curtea se retrage.
— Felicitări, Alteță, a spus Zhuang Shi Yang trecând pe lângă Fu Yun Xi.
Fu Yun Xi i-a aruncat o privire și a răspuns rece:
— Este binecuvântarea Dinastiei, felicitări nouă tuturor.
Apoi s-a întors și a plecat.
Întâmpinat cu un astfel de refuz, Zhuang Shi Yang s-a simțit mânios și umilit. A privit cu ură silueta care se îndepărta, murmurând:
— Un simplu băiat care nici măcar nu și-a crescut barba îndrăznește să fie atât de arogant! Crede că e cerul însuși!
Prințul Wei s-a apropiat și i-a bătut umărul, zâmbind:
— Prințul a obținut merite mari, răsplata generoasă a împăratului e pe merit.
Zhuang Shi Yang s-a întors rapid, lingușindu-se:
— Vorbind de merite mari, cine s-ar putea compara cu Excelența Ta? Un veteran al două domnii, chiar și Prințul Xuan Qing trebuie să îți arate respect. Aceste recompense trebuie să pară mărunte pentru Excelența Ta.
Prințul Wei a râs ușor, fără a spune nimic, dar privindu-l pe Fu Yun Xi care se îndepărta cu o expresie întunecată.
În camera interioară a Grădinii Gong Tong, o tânără femeie ședea pe un divan. Purta o jachetă subțire verde-apă peste o rochie argintie presărată cu fluturi de smarald. Părul negru era aranjat într-un coc fluid ca norii, cu un ac de aur cu peonie în straturi înfipt oblic. Chipul ei de jad de lotus era atent machiat, sporindu-i frumusețea uluitoare.
Zhuang Yu Shan s-a aruncat în brațele lui Zhou Shi, spunând cu amărăciune:
— Mamă, acea femeie josnică ne tot hărțuiește, umilindu-mă astăzi în fel și chip. Valorez mai puțin decât fiica neînsemnată a unei concubine în familia Zhuang. Să înghițim pur și simplu această insultă?
Zhou Shi a privit chipul frumos al fiicei sale, plin de mâhnire, ochii ei fulgerând de durere în timp ce-i mângâia capul, spunând cu gravitate:
— Mama a greșit. Credeam că Zhuang Han Yan va fi la fel de nefolositoare ca Wang Shi, dar nu mă așteptam să fie atât de isteață.
A râs rece, sprâncenele ei fine ca salcia trădând o intenție tăioasă:
— Nu te teme, Yu’er. Dacă am putut-o înfrunta pe Wang Shi, de ce m-aș teme de o fată neînsemnată? Are doar doisprezece ani – oricât de deșteaptă, cât de departe poate ajunge?
Doamna Li a intervenit:
— Doamnă și Domniță, nu vă îngrijorați. A patra Domniță nu e favorizată, Stăpânul n-o agreează, deci are puțină însemnătate în casă. Spre deosebire de Domnița noastră, pe care Stăpânul o prețuiește nespus.
Zhou Shi a dat din cap, apoi a atins fruntea lui Zhuang Yu Shan:
— Poartă-te frumos în fața Stăpânului, nu fi atât de nerăbdătoare ca astăzi. Cum te-am învățat? Doar cu favoarea Stăpânului putem noi, mamă și fiică, trăi bine aici.
A făcut o pauză, apoi a continuat:
— Văd că Zhuang Han Yan e neiubită, iar cele două din Grădina Furong – una fără fiu, cealaltă cu o fiică mediocră – nu sunt de temut.
Doamna Li a privit-o pe domnișoara ei și a ezitat:
— Dar Tânărul Stăpân? Tot e fiul exilat al familiei Zhuang…
Înainte să termine, râsul rece al lui Zhou Shi a întrerupt-o:
— Fiu exilat? Stăpânul nu-l consideră astfel. Nu-ți face griji pentru asta – valorează mai puțin decât acea ispititoare din Grădina Furong. Dar, acum că am intrat în casă, hai să-l vizităm pe Tânărul Stăpân. Cai Ming, adu darul pentru Tânărul Stăpân.
Zhuang Yu Shan s-a speriat, întrebând:
— Mamă, acel dar e prețios – să i-l dăm lui așa?
Zhou Shi și-a privit fiica cu asprime:
— Fată prostuță, când vei învăța să fii isteață? Am pregătit acel dar cu grijă – ce contează valoarea lui? Tânărul Stăpân îl va aprecia cu siguranță.
Zhuang Yu Shan a vrut să mai spună ceva, dar, văzând expresia lui Zhou Shi, a tăcut.
