Cu ajutorul acestui butoi de preț, vinul fu preparat cu rapiditate. Urmând cu meticulozitate pașii din Clasicele Jocului, Ranran amestecă ingredientele cu mișcări fluide și precise, ducând întregul proces la bun sfârșit dintr-o singură încercare.
Vasul își dovedi în curând măiestria. Într-un timp foarte scurt, aroma vinului începu să pătrundă prin hârtia de ulei ce sigila recipientul.
Bătrânul Jiu, nerăbdător, luă o înghițitură, iar ochii i se luminaseră pe loc. Era, fără îndoială, gustul pe care îl căutase atât de mulți ani! Acum, când privea spre Ranran, părea că o vede ca pe un adevărat tezaur, uimit de măiestria acestei tinere.
Temându-se că bătrânul se va îmbăta, Ranran îi reaminti grăbită de promisiunea făcută. Însă acesta se grăbi să mai ia câteva înghițituri mari, apoi își îngustă ochii și spuse:
— Acest talisman este Vraja celor Șapte Metamorfoze Malefice. Cel care îl folosește poate transforma o persoană într-o fiară, sporindu-i enorm puterea spirituală. Totodată, cel ce îl controlează poate forța ținta să sufere o transformare demonică extremă, o abilitate teribil de puternică… Acest talisman este prea asupritor și malefic. Se spune că nu aparține lumii muritorilor, fiind doar un mijloc de manipulare a dorințelor și de amplificare a lăcomiei… Uită-te aici, ce scrie în aceste două caractere?
Ranran, care avusese doar trei ani de școală privată, nu putea spera să înțeleagă.
Su Yishui aruncă o privire și spuse:
— Este sanscrită.
Bătrânul Jiu încuviință din cap:
— Cu zeci de mii de ani în urmă, se spune că Izvorul Infernului s-a rupt de trei ori. La ultima mare catastrofă, un grup de oameni din Tianzhu au venerat acest Izvor Spiritual ca pe o zeitate și au fondat o sectă demonică numită Secta Fantian. Aceste simboluri erau farmece folosite de membrii sectei pentru a-și spori puterea spirituală. Nu aveau nevoie să-și cultive temeliile sau Qi-ul, ci doar să se lase binecuvântați de talismane, primind astfel o putere imensă, asemenea demonului apei pe care l-ați întâlnit. De aceea, unii cred că simbolurile de pe aceste talismane sunt manifestări ale puterii Izvorului Spiritual, folosite pentru a ispiti și manipula oamenii în folosul său…
Auzind acestea, Ranran își aminti imediat de Yue’e. Aceasta fusese o femeie lacomă—cine putea ști dacă nu căzuse pradă vreunei ispite, transformându-se astfel într-o ființă neomenească?
Bătrânul Jiu, sorbind vinul din ploscă, oftă cu regret:
— Toți acești oameni… prea lacomi, preferă să renunțe la umanitatea lor… Dar Secta Fantian a fost distrusă acum o sută de ani, în marea bătălie dintre Dreptate și Rău. Cum de astfel de talismane încă mai circulă?
Ranran era și ea nedumerită: dacă aceste talismane fuseseră pierdute de mult, de ce reapăruseră tocmai în râul Wangxiang?
Oare Izvorul Infernului se rupsese din nou, creând aceste talismane pentru a ispiti oamenii?
Dacă demonul apei fusese creat în mod deliberat de cineva, cu scopul de a-l alunga pe Qin Xuanjiu, cel care păzea Trecătoarea Wangxiang, atunci, cel mai probabil, se dorea deschiderea unei fisuri periculoase între tărâmurile Yin și Yang, aducând haos asupra lumii.
Gândindu-se la faptul că Stăpânul ei dăduse cândva cheia Izvorului Infernului lui Wei Jiu, Ranran nu se putu abține să se întrebe dacă acesta avea vreo legătură cu toate acestea.
Chiar atunci, Bătrânul Jiu intră în casă și scoase o mică cutie de lemn. Când o deschise, înăuntru se afla… o sticluță de mărimea unui deget, învelită într-un material de catifea?
Recipientul era deosebit de rafinat, cu modele delicate ce semănau cu simboluri talismanice. Materialul său, asemănător jadului, strălucea slab, emanând o lumină subtilă.
— Pe vremuri, când fata aia, Mu, fusese posedată de Izvorul Spiritual, abia reușise să scape, dar nu găsise nicio cale să-l trimită înapoi în Infern. Nu avusese de ales decât să-l sigileze temporar folosind o Piatră Purtătoare de Suflete. Nu știu unde a ascuns-o, însă puterea Izvorului va crește odată cu trecerea timpului. Chiar și sigilat, nu va dura mult. Odată ce piatra se va crăpa, va chema nenumărate spirite malefice…
Bătrânul Jiu ridică sticluța și o privi cu un aer solemn:
— Acesta este Jadul Vindecător al Cerurilor, pe care Mu Qingge m-a rugat să-l găsesc. Este făcut din gheață milenară, condensată într-un jad spiritual. Aceasta este tot ce s-a putut obține, transformat într-o singură sticluță. Din păcate, când am terminat-o… fata aia nu mai era.
Apoi, privindu-l pe Su Yishui, adăugă:
— Dacă vreodată veți găsi Piatră Purtătoare de Suflete, folosiți acest recipient pentru a conține Izvorul Spiritual. Este mai rezistent decât piatra.
Ranran privi recipientul strălucitor în lumina slabă și nu putu să nu se gândească:
O viață întreagă petrecută în astfel de preocupări frivole… Nu e de mirare că el și fostul Mare Maestru sunt din același aluat!
Spunând acestea, Bătrânul Jiu îi înmână sticluța de jad lui Ranran. Era limpede că nu-l privea pe Su Yishui cu ochi buni, dar văzând talismanul malefic pe care acesta îl adusese, înțelesese că Izvorul Spiritual, pe care Mu Qingge îl sigilase cu atâta trudă, s-ar putea să creeze din nou probleme. Dacă ar fi ignorat acest lucru, probabil că nici el nu ar mai fi avut parte de liniște și nu ar mai fi putut bea vin în tihnă.
Mai mult decât atât, Izvorul Spiritual fusese regretul neîmplinit al lui Mu Qingge. Așadar, după ce reflectă puțin, Bătrânul Jiu decise să ofere sticluța acestei tinere, pe care, într-un fel, ajunsese s-o îndrăgească.
Deoarece nu mai aveau alte întrebări, Su Yishui se pregătea să plece împreună cu Ranran.
Simțind o afinitate specială față de această fată, Bătrânul Jiu profita de ocazie și, chiar înainte ca ea să plece, îi întinse un mic săculeț din pânză.
— Pe lângă faptul că sunt un cunoscător de vinuri, sunt și un maestru în talismane. În acest săculeț se află câteva farmece de protecție. Poate vei avea nevoie de ele. La urma urmei, urmând un Stăpân nenorocit ca al tău, ai toate șansele să intri în necazuri. Dacă lucrurile merg prost, fii isteață și fugi prima. Iar dacă nu ești mulțumită să-l urmezi pe acest Su, poți veni în refugiul Muntelui Cuiwei. Abilitățile mele îl depășesc cu mult pe acest Su Yishui!
Bătrânul Jiu își juca rolul de „răufăcător” cu o dezinvoltură amuzantă, încercând să o recruteze pe Ranran chiar sub ochii lui Su Yishui.
Ranran îl privi pe bătrânul cu nas roșu, apoi forță un zâmbet sec. Nevrând să-l supere pe Stăpânul ei, se grăbi să-l urmeze pe Su Yishui la coborârea muntelui.
Pe drum, își exprimă îndoielile și întrebă precaut:
— Stăpâne, când i-ai dat cheia lui Wei Jiu, nu te-ai temut că, după ce obține Izvorul Spiritual, s-ar putea întoarce să se răzbune?
Su Yishui îi aruncă o privire și răspunse calm:
— Izvorul Spiritual nu mai este în Infern. Chiar dacă se duce, nu va găsi decât peisajul. Și-a sacrificat o bună parte din cultivare pentru mine; era de datoria mea să-l trimit într-o călătorie de odihnă.
Deși Ranran bănuia că trebuia să fie ceva mai mult în spatele cheii, nu se așteptase ca Stăpânul ei să fie atât de viclean.
Wei Jiu, cu jumătate din miezul său de aur pierdut… când va merge să caute Izvorul și va găsi doar o fântână secată, fața lui androgina trebuie să fi devenit mov de furie!
Totuși, Secta Fantian fusese exterminată acum o sută de ani și nu avea supraviețuitori. Dacă Izvorul Spiritual se rupsese din nou și talismanele malefice erau folosite pentru a corupe oamenii, cum puteau afla unde ascunsese Mu Qingge Izvorul?
Auzind întrebarea lui Ranran, Su Yishui îi răspunse cu o altă întrebare:
— Unde crezi că l-ar fi ascuns Mu Qingge?
Acest lucru… deși Ranran credea că ar fi fost mai simplu dacă Stăpânul ei ar fi întrebat-o direct pe Mu Qingge, reflectă totuși cu atenție și răspunse:
— Mu Qingge i-a poruncit special Generalului Qin să păzească acest loc, iar demonul apei, care fusese cândva om, a apărut tot la Trecătoarea Wangxiang. Asta înseamnă că Piatra Purtătoare de Suflete ar trebui să fie tot aici.
Când ajunseră la poalele muntelui, Su Yishui îi explică pe scurt situația lui Qin Xuanjiu, apoi îl întrebă:
— Când Mu Qingge ți-a cerut să păzești Trecătoarea Wangxiang, ți-a spus și ce anume păzești?
Qin Xuanjiu își ridică ochii, părând că își scormonește amintirile, apoi răspunse oarecum evaziv:
— La vremea aceea, Maestra fusese grav rănită în bătălia cu Stăpânul Demonilor, în Marea Bătălie de la Fan Yao. Avea nevoie de timp să se refacă și, văzând atâția discipoli îngropați aici, fără familii care să le îngrijească mormintele, mi-a poruncit să nu plec niciodată de aici și să mă ocup de întreținerea mormintelor lor. De aceea am refuzat de fiecare dată oferta Lordului Zhou de a mă promova la capitală și am rămas aici.
Su Yishui ascultă răbdător, apoi întrebă cu blândețe:
— Și ce altceva trebuie să faci cât timp staționezi aici?
Qin Xuanjiu ezită o clipă, apoi spuse:
— Pe lângă îngrijirea mormintelor în timpul Festivalului Qingming, în fiecare an, în prima și a cincisprezecea zi a lunii, trebuie să reînnoiesc uleiul din lămpile templelor pe care Maestra mi-a cerut să le construiesc, în ordine: est, vest, sud și nord. Astfel, luminile templelor rămân aprinse, alinând sufletele războinicilor căzuți…
Aceste cuvinte erau clar o evitare deliberată a adevărului. Se părea că Qin Xuanjiu încă era precaut față de Su Yishui și nu dorea să-i dezvăluie totul.
Așadar, indiferent ce întrebări i-ar mai fi pus Su Yishui, Qin Xuanjiu își ținea gura pecetluită, ascunzându-se în spatele bărbii sale stufoase.
Văzând că Qin Xuanjiu nu voia să vorbească, Su Yishui nu insistă. Însă, chiar când era pe cale să plece împreună cu discipola sa, Qin Xuanjiu păru brusc neliniștit.
— Cel care a pus la cale toate acestea încă nu a fost prins, iar voi vreți deja să plecați? Dacă își adună din nou forțele și reușesc să spargă sigiliul… ce ne facem atunci? — spuse Qin Xuanjiu, cu o expresie îngrijorată.
Ranran găsi comportamentul generalului Qin deosebit de amuzant, așa că îi vorbi cu blândețe:
— General Qin, dacă vreți ajutorul Stăpânului meu, trebuie să fiți dispus să împărtășiți ceea ce știți. În plus, Maestra dumneavoastră v-a încredințat sarcina de a cere ajutorul lui Su Yishui dacă se întâmpla ceva neobișnuit aici, nu-i așa?
Qin Xuanjiu își scărpină barba, părând că simte o ușurare, și în cele din urmă spuse:
— Pe atunci, Maestra a învins Stăpânul Demonilor și i-a luat Izvorul Spiritual din Infern. Din păcate, din cauză că aproape fusese coruptă de puterea acestuia, a fost nevoie de un efort imens pentru a se elibera. Mai târziu, a spus că l-a sigilat undeva în Trecătoarea Wangxiang.
— Pentru a preveni ca Izvorul să aducă din nou haos în lume, trebuia să fie păzit neîncetat. Când Maestra m-a luat ca discipol, deja practica un stil periculos, foarte aproape de cultivarea demonică. Tehnica Transmiterii Sufletului pe care o folosea era o artă profundă, capabilă să răstoarne ordinea cerului și pământului, să mute stelele în sine. Dacă nu era controlată corect, natura demonică din corp se revărsa incontrolabil.
— Inițial, pentru a-l suprima pe Stăpânul Demonilor, a folosit această tehnică pentru a-i transfera cea mai mare parte a naturii demonice și o mare porțiune din energia Izvorului Spiritual. Totuși, natura malefică a Izvorului era prea puternică, iar chiar și Maestra mea a avut dificultăți în a o stăpâni.
— În cele din urmă, a găsit o soluție. În a cincisprezecea zi a lunii a șaptea, folosind punctul de maximă energie Yin din Trecătoarea Wangxiang, a transferat această natură demonică și puterea într-o Piatră Purtătoare de Suflete, sigilând-o acolo. Sarcina mea era să păzesc această piatră, dar, cu adevărat, eu nu știu unde a ascuns-o. Maestra mi-a spus doar să veghez cu atenție Busola BaGua; iar dacă se întâmpla ceva neobișnuit, să te caut pe tine…
Maestra Yu Tong suspină adânc la auzul acestor cuvinte.
Până atunci, crezuse că Mu Qingge fusese o femeie care, sedusă de artele întunecate, alesese singură să pășească pe o cale malefică. Acum, însă, ascultând spusele generalului Qin, își dădu seama cât de mult fusese înțeleasă greșit de lume.
Dar dacă intenția ei fusese într-adevăr să-l restrângă pe Stăpânul Demonilor, de ce nu ceruse ajutorul sectelor drepte? De ce refuzase să explice motivele acțiunilor sale? Și, mai ales, de ce lăsase instrucțiuni ca Qin Xuanjiu să-l caute pe Su Yishui dacă Izvorul Spiritual ar fi suferit o ruptură?
În acel moment, Qin Xuanjiu nu-și mai putu reține lacrimile și continua cu voce tremurată:
— Dar ea era deja slăbită atunci… și a fost prinsă într-o ambuscadă de acele blestemate secte drepte… ceea ce i-a adus moartea tragică… Ticălosule! Ai fost acolo și nu ai făcut nimic ca să o oprești! I-ai lăsat să-mi hărțuiască Maestra!
În timp ce vorbea, Qin Xuanjiu nu-și mai putu controla furia și ridică piciorul, vrând să-l lovească pe Su Yishui.
Yu Chen interveni rapid pentru a-l opri, dar nici el nu știa ce să spună.
Ranran aruncă o privire spre Stăpânul său, care rămăsese impasibil, cu un chip lipsit de expresie. Dar, ca discipolă a sa, Ranran simțea că, în spatele acestei fațade calme, nu era chiar atât de indiferent precum părea.
Dar tot ce putea face ea în acel moment era să încerce să liniștească lucrurile.
— General Qin, pe atunci erau atât de mulți oameni… Stăpânul meu nu putea lupta singur împotriva tuturor! În plus, a făcut tot ce a putut pentru a păstra sufletul Marei Maestre și a ajutat-o să se reîncarneze în Arborele Renașterii. Acum, Marea Maestră Mu s-a renăscut și duce o viață liniștită… Apropo, de ce nu ați mers pe Muntele Jiuhua să o căutați?
